Detectivii particulari sunt tot mai căutaţi

Românii se adresează din ce în ce mai des agenţiilor de detectivi, solicitând investigaţii care vizează în egală măsură sfera economică şi viaţa privată.Ne gândim adesea la detectivi ca la nişte personaje din filmele poliţiste. În realitate, sunt oameni obişnuiţi care trăiesc printre noi.

În general, e greu să le dai de urmă pentru că ei sunt cei care caută. Persoane sau indicii care să-i ducă la soluţionarea unui caz. De mâine, însă, timp de patru zile, vor fi ceva mai uşor de găsit. Investigatorii particulari vor lua cu asalt Predealul, la Şcoala de Vară a Detectivilor Particulari, aflată la a cincea ediţie.

Este singura de acest gen din Europa, după cum precizează preşedintele Asociaţiei Naţionale a Detectivilor din România, Maria Bumbaru. „Ceea ce nu ştiu românii e că ţara noastră se află printre primele din Europa în materie de detectivi. Explicaţia e simplă. Am avut 50 de ani de absenţă după care am beneficiat de experienţa europeană“, spune aceasta.

Servicii tot mai cerute

Românii apelează tot mai des la serviciile investigatorilor particulari. Este drept, nu din prima. Ajung la detectivi abia după ce încearcă să afle singuri informaţiile necesare şi se împotmolesc pe traseu.Totuşi, situaţia s-a schimbat mult în ultima perioadă întrucât oamenii au acum mai multe informaţii privind serviciile pe care investigatorii privaţi le oferă.

Un punct de cotitură în evoluţia acestei instituţii l-a reprezentat apariţia, în 2003, a legii care reglementează domeniul. Dacă prin ’95 oamenii apelau la detectivi în special pentru cazurile de infidelitate în cuplu, acum lucrurile s-au schimbat. Aproape jumătate din cereri vizează mediul familial, iar cealaltă jumătate se referă la investigaţiile de natură economică.

În căutarea unui mediu de afaceri stabil

Criza i-a determinat pe mulţi să solicite informaţii de natură economică în scopul de a-şi proteja afacerile. Maria Bumbaru spune că începând din toamna trecută agenţia sa - Romagent 1 - a înregistrat o creştere de 10-15% a numărului de cazuri. „Ca şi în mediul familial, în mediul economic privat, 80% din situaţiile neplăcute nu sunt de competenţa poliţiei. Nu poliţia are atribuţii în selecţionarea personalului, în modul în care eu secretizez informaţiile economice, nu poliţia îmi verifică partenerii de afaceri“, explică ea. „Dacă vrei să-ţi deschizi o afacere undeva, asta se întâmplă în special cu firmele occidentale care vin să facă afaceri în România, poţi angaja un detectiv care să-ţi furnizeze informaţiile necesare“, adaugă aceasta.

Firmele mai mici apelează la detectivi în cazul în care există suspiciuni de furt. „Au fost numeroase astfel de cazuri. Oamenii încearcă să afle cine a sustras bunuri sau bani, dar uneori le e greu şi atunci apelează la detectivi“, afirmă preşedintele Agenţiei Internaţionale de Investigaţii Croma, Viorel Croitoru. „Noi avem un avantaj. Facem şi teste cu detectorul de minciuni. Dacă angajatul nu e de acord se pune din start în poziţia unui suspect, aşa că, de obicei, sunt de acord“, continuă el.

Oamenii vor rezultate ca la Televizor

În ceea ce priveşte cazurile de infidelitate, mulţi dintre cei care se adresează detectivilor cred că rezultatele vor fi obţinute în decurs de o zi. „Detectivistica este total diferită de ceea ce a promovat reality-show-ul. Când clienţii noştri vin şi ne cer ceea ce au văzut la televizor la diverse emisiuni pierd din vedere că filmările s-au făcut pe parcursul a câteva săptămâni. Ei cred că totul e rapid“, spune Maria Bumbaru. În plus, mulţi scapă din vedere că există limite legale, că nu se pot instala camere de
luat vederi după bunul plac. „Ne spun să mergem într-un anume apartament că ne dau ei cheile, să punem camere… Ei bine, nu se poate chiar aşa“, relatează aceasta. Sunt şi cazuri în care persoanele solicită investigaţii despre partener atunci când vor să se căsătorească.

De asemenea, detectivii se confruntă şi cu o serie de cazuri de dispariţii de persoane - adolescenţi rebeli sau bătrâni care suferă de diverse afecţiuni. Le recomandă clienţilor ca în aceste situaţii să depună şi o plângere la poliţie, la 48 de ore de la dispariţie, aşa cum prevede legea.În România, circa 400 de agenţii au licenţă, dar dintre acestea cel mult 150 sunt active, potrivit Mariei Bumbaru. În medie, o agenţie are între două şi cinci cazuri pe lună. 

Legea este perfectibilă

Investigatorii spun că se lovesc adesea de dificultăţi când încearcă să obţină informaţii de la autorităţi pentru că, deşi legea detectivilor le dă dreptul să aibă acces la o serie de date, aceasta nu este pusă în acord cu legile care reglementează activităţile respectivelor instituţii.

Tariful se calculează la oră

Detectivii lucrează pe tarife orare în funcţie de natura cazului sau pe bugete de caz, dacă nu se poate face din start o evaluare. Pentru un caz de observare, costul pentru un detectiv implicat este între 15 şi 45 de euro pentru o oră. În Occident, o agenţie obişnuită lucrează la un tarif de 65 de euro de persoană pe oră. „Exemplificarea este orientativă pentru că totul depinde de detalii. Vorbim într-adevăr de zeci de mii de euro pentru chestiuni economice complicate, care se întind pe o perioadă de patru sau cinci luni“, precizează Maria Bumbaru. În România, un detectiv începător poate ajunge la un venit lunar între 500 şi 1.000 de euro pe lună, faţă de cel puţin 3.000 de euro în Vest.

Viaţa de detectiv, între supliciu şi deliciu

Detectivii Maddy şi David au avut succes la public

Specialiştii în investigaţii private spun că mulţi sunt cei care consideră această meserie fascinantă şi îşi doresc să lucreze în domeniu. Numai că unii se cam îngălbenesc la faţă când văd că nu este tocmai uşor să te descurci în situaţiile în care eşti pus.

„Eşti supus unor privaţiuni. Nu e o meserie uşoară. Ca să stabileşti un lucru îţi trebuie enorm de multă muncă, un buget de timp foarte mare, uneori trebuie să înduri condiţii grele pe teren“, spune Viorel Croitoru de la Croma. Un detectiv poate fi chemat în misiune la orice oră din zi sau din noapte, iar activitatea sa se poate întinde pe durata unei zile sau a unei săptămâni. Totul se desfăşoară sub imperiul imprevizibilului. Dar de multe ori seamănă cu ceea ce vedem în filme.

„Filmele bune au la bază realităţi detectivistice, doar că uşor forţate ca limite. Dar e o meserie incitantă şi are partea ei de mister“, mărturiseşte Maria Bumbaru. Lucrează în domeniu din 1991 şi recunoaşte că, pe lângă romanele poliţiste pe care le savura de mică, serialele poliţiste şi-au pus amprenta asupra alegerii pe care a făcut-o. „Vă amintiţi de Maddy şi David? Să ştiţi că respectă profilul unei agenţii de detectivi, chiar dacă în film totul este romanţat“, afirmă ea zâmbind.

În străinătate, cuplurile de detectivi (soţ-soţie) sunt foarte eficiente. Şi deloc ieşite din comun. Detectivul singuratic din filme nu are însă nicio legătură cu realitatea. În spate stă o muncă de echipă. Adesea, investigatorii apelează la cei mai buni specialişti din diverse domenii, exact ca în filmele cu Hercule Poirot sau Sherlock Holmes.

Femeile au aptitudini înnăscute

Maria Bumbaru spune că s-a afirmat cu greu într-o lume a bărbaţilor, pe care nu o acuză însă de misoginism. A constatat însă că o femeie trebuie să muncească de trei ori mai mult pentru a fi apreciată. Dar dacă este bună în meserie, este preţuită. „Femeile disimulează foarte bine“, afirmă Maria Bumbaru, adăugând că nimeni nu trebuie să ştie când ea este în misiune şi când nu. Pentru un detectiv, discreţia este extrem de importantă. Trebuie transformată într-o artă. 

Detectivii intervin unde trebuie rezolvate probleme care nu sunt de competenţa poliţiei.

Maria Bumbaru
preşedintele Asociaţiei Naţionale a Detectivilor
din România

O meserie care impune o permanentă pregătire

Un detectiv particular trebuie să caute mereu să se perfecţioneze

Meseria de detectiv nu poate fi abordată improvizând, avertizează experţii. Amatorismul se plăteşte cu lipsa de clienţi şi atragerea oprobriului celor din breaslă. „Poţi urma o şcoală de formare acreditată de Ministerul Muncii şi de Ministerul Educaţiei, de pildă în cadrul Asociaţiei Naţionale a Detectivilor din România“, declară Maria Bumbaru. Detectivul primeşte noţiunile de bază necesare pentru a susţine examenul de atestare. În funcţie de complexitatea sa, un astfel de curs costă între 600 şi 1.000 de euro. „Între atestat, când ai voie să practici, şi momentul în care poţi să performezi cu adevărat, este un drum lung. Avem şi noi detectivi începători, practicanţi. Pot rămâne în acest stadiu în jur de trei ani“, mai spune ea. De obicei, detectivii vin cu un bagaj de cunoştinţe din diverse domenii şi îşi descoperă aptitudinile pe parcurs.

Planuri pentru un liceu de profil

În România există trei şcoli de formare: două la Bucureşti şi una la Târgu-Mureş. „Facem eforturi să înfiinţăm un liceu de detectivistică. Nu e simplu, dar credem că se va deschide cam în doi ani, la Timişoara“, anticipează Maria Bumbaru. Detectivii atrag atenţia că toţi cei care vor să apeleze la un investigator privat pot începe cu un pic de „practică“ în domeniu. Adică să le ceară detectivilor actele prin care să dovedească faptul că au atestatele şi avizele necesare.

Cine poate deveni detectiv

Conform Legii nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, poate dobândi calitatea de detectiv particular o persoană care are cetăţenia română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene. Persoana respectivă trebuie să aibă cel puţin studii medii şi să fie absolventă a unei şcoli postliceale de detectivi. Totodată, poate deveni detectiv o persoană care a îndeplinit funcţia de poliţist ori este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior. Sunt necesare avizul inspectoratului de poliţie judeţean şi promovarea examenului de atestare.