Munti de steril si rauri acide au otravit decenii la rand Abrudelul si Ariesul

ONG-urile care jelesc soarta zonei toaca zeci de mii de euro din strainatate pe plimbari la Washington, fara sa dea socoteala fiscului

Imprejurimile comunei Rosia Montana nu mai sunt, de mult, un colt de rai. Drumul spre comuna este marginit de halde de steril, vechi de zeci de ani. Apele sunt sangerii si atat de acide, incat pot coroda intr-o zi. Fiecare palma de pamant ascunde cel putin o galerie. Galeriile cautatorilor de aur din perioada interbelica se suprapun peste cele din vremea austro-ungarilor si acestea peste cele romane. Tuturor acestora li se adauga urmele exploatarii industriale din ultimii zeci de ani. Pe un perimetru care, la suprafata, masoara circa 50 km, in subteran, lungimea insumata a galeriilor poate ajunge la 140 km. In aceste exploatari parasite exista izvoare. Atat apa izvoarelor, cat si apa de ploaie care se infiltreaza formeaza paraiase deosebit de acide si incarcate de compusi poluanti. Datele Inspectoratului pentru Protectia Mediului arata ca, in mod constant, cantitatile de fier, zinc, cupru, cadmiu si magneziu din apa depasesc limitele admise. Exista perioade in care cantitatea de magneziu din apa depaseste de 32 de ori limita admisa, iar cea de fier - de 60 de ori. PH-ul apelor de mina, indice care arata echilibrul intre acid si bazic, atinge, in unele perioade, 2,76 fata de 7, cat este limita normala. Evident, intr-un mediu atat de acid nu poate trai nici o creatura. Apele de mina isi varsa otrava in Abrudel si, de acolo, in Aries. In locul in care Abrudelul se varsa in Aries este un peisaj care ar putea ridica parul in cap oricarui ecologist. Apele rosii se aduna cu apele albe, pe de o parte, malul este parca parjolit, pe cealalta parte este verde. Din fericire, daca se poate spune asa, aciditatea apelor de mina este neutralizata de caracterul bazic al apelor reziduale, si acestea poluate, provenite de la actualele exploatari miniere. In schimb, reziduurile coboara pe apa, iar, in perioadele in care concentratia acestora este ridicata, provoaca moartea pestilor chiar la zeci de kilometri in aval. Apele de mina, ca si muntii de steril, reprezinta un soi de poluare istorica, greu de indepartat. Ministerul Mediului nu are banii necesari, iar intreprinderea de stat care exploateaza in prezent zacamantul aurifer din Rosia Montana abia supravietuieste gratie subventiilor. Ciudat, zecile de ecologisti care s-au perindat prin zona, profetind un scenariu apocaliptic in cazul in care firma Rosia Montana Gold Corporation si-ar incepe exploatarea, n-au suflat un cuvant despre toate acestea. Militantii de la "Alburnus Maior", "Avram Iancu" sau "Patrir", ca sa mentionam doar cateva din ONG-urile care activeaza in zona, clamand pastrarea unei randuieli stravechi a omului in comunitate cu natura, nu par ingrijorati de otrava deja adunata in jurul comunei Rosia Montana. "Filantropii" evazionisti De la Directia Finante Publice Alba Iulia am aflat un alt "amanunt" interesant. Nici "Alburnus Maior", nici "Avram Iancu" nu au depus darile de seama pe 2001 si 2002 privind gestiunea fondurilor primite, asa cum prevede legea. Intrebata asupra bilantului contabil al Alburnus Maior, Stephanie Roth, unul din membrii marcanti ai organizatiei, ne-a declarat ca, anul trecut, au primit ca finantare externa circa 15.000 de dolari. Banii au fost cheltuiti pentru acoperirea transportului catorva reprezentanti la... sediul Bancii Mondiale din Washington, unde au pledat pentru stoparea noii exploatari de la Rosia Montana, considerata daunatoare pentru mediu. De asemenea, din acesti bani au fost finantate si o parte din deplasarile la Bucuresti, facute in acelasi scop. Stephanie Roth povesteste ca a ajuns sa se stabileasca in Rosia Montana pentru a ajuta satenii sa lupte impotriva noii exploatari. Hotararea a luat-o dupa ce a gasit un articol pe Internet. A plecat din Anglia dupa ce a renuntat la un salariu de circa 40.000 de lire sterline pe an, pentru a se stabili in Rosia Montana, unde nu are nici un venit. Incredibila poveste! Un alt militant al Alburnus Maior, Zeno Cornea, declara ca traieste doar din pensie si din ce produce in gospodarie. Ce nu povesteste Zeno Cornea este ca inversunarea impotriva viitoarei exploatari i-a venit dupa ce, in prealabil, a cerut sa fie angajat tocmai la Compania Rosia Montana Gold Corporation si a fost refuzat.