Familii mixte - româncele, o partidă bună în Spania

Pentru că spaniolii le consideră frumoase, gospodine şi educate, cuplurile mixte sunt tot mai numeroase. În ultimii ani, tot mai mulţi spanioli preferă să se însoare cu românce. Conform datelor oferite de Institutului Naţional de Statistică, în 2007, s-au încheiat  în Spania 1.301 căsătorii româno-spaniole. 878 de românce s-au căsătorit cu cetăţeni autohtoni, în timp ce 423 de conaţionali şi-au ales soţii spaniole.

Maximine Perez, de 43 de ani, este patronul unei firme de mesagerie din Madrid. Bărbatul ne-a explicat: „Româncele sunt altfel decât femeile spaniole. Pot spune că diferenţa este ca de la cer la pământ. Româncele sunt responsabile, educate, gospodine şi inteligente, pe lângă faptul că sunt frumoase”.

În urmă cu trei ani, Maximine a cunoscut-o pe Elena Agavriloaie (24 de ani), originară din Bucureşti, cu care s-a căsătorit ulterior.

„A fost dragoste la prima vedere. Acum trei ani, în data de 14 februarie, eu eram cu motocicleta, aşteptând să se facă verde la semafor, iar Elena traversa strada împreună cu o prietenă. Mi s-a părut atât de frumoasă, încât am parcat motocicleta şi am urmărit-o pe jos”, spune bărbatul.

Maximine a invitat-o pe Elena la o cafea şi aşa au început relaţia. După câteva luni, cei doi s-au mutat împreună, iar în luna noiembrie a anului 2007 au făcut căsătoria civilă în Madrid. Între timp, Elena a rămas însărcinată şi va naşte un copil chiar luna aceasta.

„Urmează să facem nunta şi cununia religioasă în România, după tradiţia mea”, afirmă Elena. În familia Perez, Paştele şi Crăciunul se sărbătoresc în stil românesc. Cei doi susţin că între ei nu există deosebiri culturale şi că familiile lor sunt încântate de această căsătorie.

Elena şi-a decorat casa cu icoane cumpărate din ţară. Ne-a povestit că găteşte numai mâncare românească, iar soţul ei este încântat, sarmalele fiind favoritele sale.
 
Surprins de curăţenia din restaurante

În martie, anul trecut, Elena şi Maximine au fost în România. „Singurul lucru care nu-mi place în ţara soţiei mele sunt şoselele, dar bănuiesc că în scurt timp se vor repara.

Situaţia actuală din România este asemănătoare celei din Spania, înainte de a intra în UE. Eu m-am simţit ca acasă. Am fost surprins de curăţenia din restaurante. În Spania, aşa ceva se întâlneşte numai în localurile de lux”, ne-a spus Maximine. El nu a avut probleme de comunicare, deoarece înţelege limba română şi chiar a învăţat câteva cuvinte.

Familia Perez intenţionează să-şi cumpere un apartament în Bucureşti, locul de naştere al Elenei, pentru a-şi petrece vacanţele. „ O să avem un copil dar ne dorim trei. Vrem să-i învăţăm să vorbească ambele limbi”, a afirmat Elena.

Maximine a precizat: „Sistemul educaţional din România este mai bun decât cel în Spania. Acelaşi lucru pot spune şi despre cel juridic, legile româneşti fiind mult mai dure decât cele spaniole”.

O familie din Madrid doreşte să se stabilească în România

Soţii Andres Cano Viana (41 de ani) şi Mariana Liutic (39 de ani) intenţionează să se stabilească în România. Bărbatul lucrează ca sudor, iar soţia este casnică. Cei doi s-au cunoscut în urmă cu 12 ani, în Alcala de Henares. „Eu eram de opt luni în Spania şi lucram ca menajeră. La sfârşit de săptămână, mergeam în vizită la nişte prieteni, lângă Madrid.

Într-o sâmbătă, voiam să intru într-un bar să beau o cafea, iar în acelaşi timp Andres ieşea din local. S-a oprit, s-a prezentat şi m-a întrebat dacă vreau să merg cu el la discotecă a doua zi. Am acceptat şi aşa am început relaţia”, ne-a povestit Maria.

După un an, cei doi s-au mutat împreună . Elena era văduvă şi avea o fetiţă, Bianca Mariana, pe atunci în vârstă de trei ani. Familia lui Andres a înţeles situaţia şi a sprijinit-o pe Mariana cât i-a stat în putinţă. La scurt timp, femeia şi-a adus fiica în Spania, iar Andres a crescut-o ca şi cum ar fi fost tatăl biologic.

„Avem împreună încă o fetiţă, Maria Isabel, în vârstă de trei ani, iar soţul meu le iubeşte la fel de mult pe ambele”, ne-a spus Maria. Fetele vorbesc română şi spaniolă şi cunosc ambele culturi.

Familia a petrecut multe concedii în România şi a cumpărat un apartament în Sibiu. Andres spune că s-a simţit foarte bine în ţara soţiei sale şi că cele două culturi sunt  asemănătoare, dar şi el spune că şoselele româneşti sunt aproape impracticabile.

Cel mai mult, lui Andres i-au plăcut aerul curat şi ritualul tăierii porcului. În luna august 2008, cei doi au petrecut concediul în România, unde intenţionează să cumpere un spaţiu comercial, pentru a deschide un magazin sau un restaurant. „Noi ne-am muta şi mâine în România, dar Bianca Mariana este în al doilea an de liceu şi preferăm să-şi termine studiile aici, pentru că s-a obişnuit cu profesorii şi colegii.

Considerăm că în ţară orice tip de investiţie va fi profitabilă în timp”, a afirmat femeia. Maria şi Andres s-au căsătorit anul trecut la starea civilă, în Spania, iar în vară au celebrat căsătoria împreună cu rudele din România.

Curs de pregătire pentru căsătoria religioasă

Laura Dumitriu, 36 de ani, din Iaşi şi Nacho Segarra, 38 de ani, din Castellon, s-au cunoscut în anul 2000, prin intermediul unui prieten comun. “A fost dragoste la prima vedere”, spune Nacho.

“În momentul în care am văzut-o, cu părul său blond şi cu ochii albaştri, am ştiut că este aleasa mea”. Cei doi au hotărât ca în luna noiembrie, în acelaşi an, să se căsătorească.

“Mulţi ne spuneau că ne cam grăbim cu nunta, dar noi ştiam foarte bine că asta doream”,  spune Laura. Astfel, cum data nunţii era deja fixată, au mers la o agenţie de turism ca să cumpere biletele pentru luna de miere, alegând Insulele Tenerife.

Însă, cum a fost primul cuplu româno-spaniol din Castellon care a decis să se căsătorească la Biserica Catolică, au început să apară problemele. Laura a trebuit să ceară în România, de la bisericile din Moldova, un certificat prin care să demostreze că nu a fost căsătorită anterior.

Episcopul Moldovei i-a înmânat, după multe rugăminţi şi insistenţe, actul de care avea nevoie pentru căsătorie. Apoi, Biserica Catolică le-a cerut tinerilor să urmeze, timp de şase săptămâni, un curs prin care să se iniţieze în tainele căsătoriei.

Aşa că nunta s-a amânat cu o lună şi, cum biletele pentru Tenerife erau deja cumpărate, nu au avut altă alegere decât să meargă în luna de miere înaintea nunţii.
 
La un an de căsnicie, a venit pe lume Alexia Segarra Dumitriu, care va împlini în curând opt ani. În fiecare an, familia vine în România, pentru a-şi vizita rudele, dar şi pentru ca fetiţa să cunoască meleagurile natale ale mamei.

“Îmi place să merg în România. Buni ne pregăteşte prăjituri, pot să colind dealurile şi să mă joc cu animalele”, spune Alexia.

“Tradiţiile româneşti nu le-am uitat, dar ne este mult mai uşor să adoptăm tradiţiile de aici. Mâncarea spaniolă este foarte bună şi variată, aşa că nu avem probleme. Cultura spaniolă este diferită de a noastră, însă reuşim să trecem peste eventualele neînţelegeri”, spune Laura.

Acum şase luni, cei doi au pus capăt relaţiei lor. Însă, din cauza faptului că Alina nu munceşte şi nu are unde să se mute, cei doi au hotărât să locuiască împreună o perioadă. „Nu vrem să obligăm fetiţa să locuiască fără unul din noi, dar am luat această decizie în primul rând pentru că gândim sã ne împãcãm”, mărturiseşte Alina.

„Sunt mândru că vorbesc fluent limba soţiei mele”

Prin intermediul Laurei Dumitriu, Alina Benescu, 34 de ani, din Brăila, l-a cunoscut pe Toni Moles, 37 de ani, din Castellon, în 2002. Cei doi s-au căsătorit în scurt timp.

Familiile lor au fost încântate, iar diferenţele culturale şi religioase nu au contat. Căsătoria a avut loc doar la starea civilă, mirii fiind înconjuraţi de familie şi de prieteni. “Nu am ţinut în mod special să îmbrac rochia de mireasă. Pentru mine contează mai mult sentimentele şi faptul că voi fi alături de Toni întrega mea viaţă”, spune Alina emoţionată.

Tonico, aşa cum îi spun prietenii, îşi aduce aminte de prima impresie pe care i-a lăsat-o Alina: “M-a fermecat din prima clipă. Este adevărat ceea ce-mi spuneau prietenii: româncele sunt foarte frumoase şi inteligente. Apoi am descoperit că sunt bune gospodine, au grijă de soţi şi de familie”.

Luna de miere au petrecut-o în Tenerife, iar în luna aprilie a acestui an sărbătoresc împlinirea a şapte ani de căsnicie.

“De fiecare dată când merg în România, la Brăila, rămân înmărmurit de frumuseţea peisajelor. Când am păşit prima dată pe pământ românesc, am hotărât să învăţ limba de acolo. Sunt mândru de faptul că azi vorbesc fluent limba soţiei mele, chiar dacă am accent spaniol. Am învăţat chiar şi poezia Mioriţa şi două colinde româneşti”.
 
Acum un an jumătate, în viaţa lor a apărut Eugenia, copilul mult dorit. Fetiţa cântărea la naştere doar 1.855 de grame, ne spune Alina: “Când s-a născut, era o mână de om.

Acum este copilaşul cel mai dolofan şi mai cuminte pe care l-am văzut vreodată. Este lumina ochilor noştri. Este sănătoasă şi creşte văzând cu ochii”. Pentru ca Gina, cum îi spun rudele fetiţei, să nu-şi uite rădăcinile, Alina îi vorbeşte româneşte, iar Toni îi vorbeşte în valenciană.

“Noi, bărbaţii căsătoriţi cu românce, glumim din când în când pe seama ţării lor, dar ne dăm seama că trebuie să fii curajoasă şi descurcăreaţă pentru a veni într-o ţară străină, fără să cunoşti limba şi cultura locului. Pentru mine, este un lucru demn de admiraţie, iar părinţii mei sunt foarte fericiţi că am luat decizia să mă căsătoresc cu Alina”.

Destinul a vrut ca româncele Alina şi Laura să-şi găsească sufletul pereche departe de casă, de familie şi de cei dragi, dar niciuna nu ar schimba nimic din cursul vieţii sale de până acum.

Date statistice

- În provincia Castellon, imigranţii au fost protagoniştii a 520 din totalul de 2.638 de nunţi care au avut loc în anul 2007.

- Nu mai puţin de 440 de căsătorii s-au realizat între spanioli şi românce, acestea fiind preferatele autohtonilor.

- În 2008, în întreaga Spanie, 811 românce s-au căsătorit cu cetăţeni autohtoni, în timp ce 223 de conaţionali şi-au ales soţii spaniole.