In Bucuresti se va inalta o biserica pentru oamenii care "vad" cu sufletul

In ziua in care romanii sarbatoresc "Izvorul Tamaduirii", credinciosii au luat cu asalt bisericile si manastirile, cu speranta de a primi macar un strop de apa sfintita care sa le vindece ranile

In ziua in care romanii sarbatoresc "Izvorul Tamaduirii", credinciosii au luat cu asalt bisericile si manastirile, cu speranta de a primi macar un strop de apa sfintita care sa le vindece ranile trupului si ale sufletului. Sarbatoarea are o semnificatie speciala pentru elevii Centrului Scolar Special nr. 1, pentru nevazatori, Vatra Luminoasa. Ei vin sa se inchine si sa sarute sfintele icoane aflate in paraclisul amenajat intr-o fosta biblioteca, prin bunavointa directorului scolii, prof. Alexandru Dabu.
"Cerul albastru ar trebui sa fie... ceva frumos"
A inceput slujba. Lacasul de cult e plin cu tineri orbi care canta impreuna cu preotul Eduard Toma. Alaturi de elevii scolii participa la slujba si credinciosi din cartier. Curtea devine neincapatoare. Printre cei care vor sa intre in paraclis intalnim trei tineri, doua fete si un baiat, care se tin de mana. Ludmila, Tincuta si Ion sunt prieteni nedespartiti, se ajuta unul pe celalalt incercand sa se orienteze dupa sunete si mirosuri. Ludmila, o papusa oarba cu parul lung, e cea mai vorbareata. Are o situatie dificila, parintii decedati si o bunica tocmai in Republica Moldova, dar nu se plange, e optimista si increzatoare in steaua ei. Aici, la centrul scolar se simte bine si a invatat o multime de lucruri. Chiar daca fata n-a zarit niciodata soarele, nu stie cum arata iarba si nici macii rosii, atunci cand saruta icoana sufletul ei curat vibreaza. "Eu vad cu mintea, marturiseste. imi imaginez cum sunt lucrurile pe pamant. Se spune ca lumina ochilor e nepretuita, dar eu cred ca degeaba vezi daca nu stii sa pretuiesti ceea ce vezi! Prietenii mei mi-au spus ca deasupra cerul e albastru. Trebuie sa fie ceva foarte frumos."
"Vreau sa devin ziarist sau dj la radio"
In 1906, Azilul de Orbi "Vatra Luminoasa" a fost infiintat de regina Elisabeta. in acelasi perimetru au mai functionat o scoala primara pentru deficienti vizual si Spitalul Oftalmologic. La 1 august 1906 se deschide primul atelier de impletituri si astfel se intemeiaza centrul "Vatra Luminoasa", sub aceasta denumire aparand si 70 de filiale regionale. in prezent, Centrul Scolar nr. 1 dispune de laboratoare, cabinete, biblioteca, Internet, sala si terenuri de sport. Desi unii dintre ei nu vad deloc, elevii joaca "golbal", un fel de fotbal pentru orbi, unde mingea are niste clopotei ca sa poata fi auzita. La scoala se pregatesc 400 de elevi cu deficiente de vedere. Din pacate, dupa terminarea scolii nu prea ii angajeaza nimeni, chiar daca ei, teoretic, ar trebui sa fie protejati ca persoane cu handicap. "Noi suntem discriminati, crede Mircea Bratosin. Lumea din jur nu intelege ca pe dinauntru suntem la fel, chiar daca nu vedem. Eu vreau sa devin ziarist. Cel mai mult insa mi-as dori sa fiu DJ la un post de radio. Am o voce speciala, stiu o gramada de lucruri despre muzica buna. Credeti ca m-ar angaja cineva daca ar sti ca am albinism generalizat si abia vad ziua?" Cel mai bun prieten al lui Mircea e Adi Belu. Se potrivesc sufleteste si se ajuta. Mircea vede mai bine noaptea, iar Adi ziua, pentru ca are retinopatie pigmentara cu cataracta. Asa ca se completeaza reciproc. Intra si ei in paraclis sa se roage si sa asculte slujba, alaturandu-se celorlalti.
"De pe Internet aud lucruri noi"
in prezent sunt inregistrate in toata tara peste 80.000 de persoane cu deficiente de vedere. Pentru ei lumina credintei va cobori in noua biserica ce va purta hramul "Adormirea Maicii Domnului" care se construieste chiar langa asociatie. Din pacate, stadiul lucrarilor nu este prea avansat, din lipsa banilor. Cu toate acestea, parintele a amenajat un spatiu provizoriu de rugaciune in subsolul lacasului. Nevazatorii coboara scarile cu greu pentru a ajunge la slujba. Aprind lumanari pentru morti si vii, rugandu-se ca cineva cu bani sa-i ajute si pe ei la finalizarea bisericii. Vasile Corduneanu, presedintele filialei Bucuresti, ne spune: "Avem nevoie de biserica noastra de suflet, biserica oamenilor cu deficiente de vedere". Costel Andronic are 28 de ani si e tipograf. Orb complet, dar sprinten. Vede cu mainile. Imprima litere, citeste, corecteaza greselile. Pasiunea lui insa ramane computerul. "Stau ore in sir pe Internet, aflu lucruri noi, uneori ma joc, ascult muzica. Folosesc un program special, cu voce sintetica, care se numeste JAWS." Costel vrea sa se casatoreasca cu iubita lui, dar n-au unde sta. A fost pe la primarie, a depus dosare, dar fara rezultat. Acum locuieste intr-o camera de camin, cu inca... cinci colegi.