Stănculescu: „Iliescu s-a folosit şi de Militaru, şi de mine!“
0Din Penitenciarul-Spital Jilava, generalul Victor Atanasie Stănculescu a acordat un interviu exclusiv pentru ziarul „Adevărul“. Astăzi, în prima parte a interviului, Victor Atanasie Stănculescu vorbeşte despre calităţile de „balerin“ ale lui Ion Iliescu.
Într-un interviu-fluviu, Victor Atanasie Stănculescu - numit verbal de Nicolae Ceauşescu la conducerea Armatei după sinuciderea suspectă a lui Vasile Milea - dezvăluie cum s-a evitat, la începutul anului 1990, o dictatură militară sub conducerea lui Nicolae Militaru, spion sovietic dovedit.
VIDEO Stănculescu despre cazinouri: "Vreţi să vă spun ceva? E pe viaţa mea!"
Bucuria lui Ceauşescu: „A venit Stănculescu!
Ghipsul de opt ore al generalului Stănculescu
În prezent, Victor Atanasie Stănculescu - care a fost, imediat după 1990, ministru al Economiei, apoi din nou ministru al Apărării (după înlăturarea lui Nicolae Militaru în luna februarie) - este închis pentru participarea sa în represiunea de la Timişoara. A fost condamnat la 15 ani de puşcărie, fiind unul dintre puţinii care plătesc pentru crimele din decembrie 1989.
Astăzi, în prima parte a interviului, Victor Atanasie Stănculescu vorbeşte despre cum au fost anunţaţi reprezentanţii ţărilor din „Pactul de la Varşovia“ că Nicolae Militaru este noul ministru al Apărării, înaintea reprezentanţilor Armatei române!
Stănculescu spune cum s-a înfiinţat SRI şi cum a ajuns la conducere Virgil Măgureanu, vechi partener al lui Ion Iliescu în comploturile anticeauşiste. Fostul ministru mai dezvăluie cum s-a folosit viitorul preşedinte al României atât de Militaru, cât şi de el, de Victor Atanasie Stănculescu.
Acolo, la Jilava, i se spune încă „Generalul“, deşi, condamnat fiind, gradul lui nu mai contează. Când ne-a primit, curtea Penitenciarului-Spital era acoperită de un covor alb. Ninsese mult, toată noaptea, iar dimineaţa, când România bugetară se spală pe ochi şi pleacă nervoasă la slujbă, acolo, la Jilava, albul acesta orbitor este murdărit de încălţările rupte ale puşcăriaşilor bolnavi.
Dintre toţi, Victor Atanasie Stănculescu (82 de ani), el, „Victoraş“, cel care a fost cândva preferatul Elenei Ceauşescu, dacă nu al tuturor damelor din Nomenklatură, este cel mai elegant. Pantofii lui maro nu sunt rupţi. Gardienii îl apreciază pentru acest bun-gust vestimentar, rar printre cei încarceraţi. Un gardian spune: „Generalul? E cochet foc! Stă în celulă cu Chiţac şi cu unul de pe la Giurgiu, închis pentru nişte escrocherii. Ăla e mai de şantier, aşa. E cam trist generalul, nu mai vorbeşte ca la început. L-a deprimat închisoarea, dar e băiat, mai are glume cu noi, e dezgheţat. Ce să-ţi fac eu ţie, generale, dacă ai făcut prostii?“.
Mihai Chiţac, fost ministru de Interne, a fost condamnat în acelaşi „Dosar Timişoara“ ca şi Victor Atanasie Stănculescu. Între timp, Mihai Chiţac a fost eliberat temporar, pentru a-şi rezolva grave probleme medicale la inimă.
„Ălalalt (Chiţac – n.r.) e şi mai rău. Un cuvânt nu scoate. E îmbufnat, stă şi se uită pe pereţi“, mai povesteşte gardianul.
„Generalul“ – aşa îi spun gardienii lui Victor Atanasie Stănculescu, aşa îi spun colegii, dar nici ei nu cred ce spun. După ce paşii lui încep să tacă, pe coridorul lung din Spitalul‑Penitenciar se mai aud, înăbuşit, doar hohotele de râs ale istoriei. Nu mai ninge.
Undeva, pe strada Molière din cartierul Primăverii, un bărbat de 80 de ani, un emanat al „Revoluţiei“, un fost preşedinte, zâmbeşte larg. Un zâmbet până la urechi.
Planuri dejucate
Victor Atanasie Stănculescu susţine că generalul Nicolae Militaru, dovedit ca spion sovietic, pregătise o dictatură militară pentru România.
Cum a pregătit Militaru dictatura Armatei
„Adevărul": Pe 23 decembrie aţi fost înlăturat din funcţia de ministru al Apărării. O acţiune pe care aţi considerat-o drept „mişcare de balet". Care a fost povestea acelei mişcări? Există mărturii ale celor care ţineau legătura cu Pactul de la Varşovia, potrivit cărora încă de la 23 decembrie, ora 16.25, reprezentantul din Rusia a anunţat că generalul Nicolae Militaru va fi noul ministru al Apărării.
Victor Atanasie Stănculescu: Aşa este. Au dat-o cu un pas înainte, ca să ştie Varşovia. Cert este că Nicolae Militaru a cerut să-şi aducă nişte oameni după ce a fost înştiinţat Tratatul de la Varşovia, prin ofiţerul respectiv, să-şi cheme practic un staff al lui. De ce? Pentru că Militaru dorea să aibă oamenii lui, ceea ce a şi stârnit la 8 ianuarie scandalul de la Marele Stat Major. Atunci, ofiţerii de la Marele Stat Major au protestat în grup şi au spus că nu sunt de acord cu prezenţa lui Militaru. A fost scandal mare. Militaru a vrut să-i dezarmeze, să depună armamentul, i-a ameninţat. Toţi generalii care fuseseră chemaţi de Militaru trecuseră în rezervă, fie pentru că depăşiseră vârsta din statut, fie pentru că avuseseră unele legături cu Moscova.
Aveau şcoala făcută la Moscova!
Toţi aveau studii în Uniunea Sovietică, fie că aveau Academia Frunze, fie că aveau Academia de Artilerie de la Moscova. Şi, aşa, la Marele Stat Major, Nicolae Militaru l-a instalat pe Vasile Ionel, şi-a pus oameni la operaţii şi în secţii, l-a oprit pe Nicolae Eftimescu şi l-a folosit o perioadă îndelungată, pentru că ştia toate programele şi planurile. Şi din acel moment a început să pregătească el preluarea puterii.
Îl înlătura pe Iliescu?
Vă spun imediat. Totul a început din 23 decembrie, după-amiază. Eu eram în birou, vorbeam la telefon şi vin Militaru şi Iliescu, erau zvonurile alea teribile de la Televiziune şi eu le verificam şi vedeam că sunt minciuni. Iliescu mi-a spus că va prelua Militaru conducerea. Eu m-am ridicat şi i-am spus: „Poftiţi, luaţi loc!", iar Militaru a spus: „Te rog, stai pe loc, nu ştiu care sunt problemele...". Şi aşa s-a apropiat de seară şi mai târziu am asistat la acel moment teribil de omorâre a lui Trosca. A urmat apoi toată povestea cu judecarea lui Ceauşescu, lucruri care se ştiu acum.
"Militaru dorea să aibă oamenii lui. (...) Ofiţerii de la Marele Stat Major au protestat şi au spus că nu sunt de acord cu prezenţa lui Militaru.Ţ
Victor Stănculescu
fost ministru al Apărării
"Generalii chemaţi de Militaru trecuseră în rezervă, fie pentru depăşirea vârstei, fie pentru unele legături cu Moscova. Ţ
Victor Stănculescu
fost ministru al Apărării
„Domnul preşedinte" Ion Iliescu are o rugăminte
Să rămânem, deocamdată, la „cazul Militaru" şi la Iliescu.
Pe 28 sau 29 decembrie, Petre Roman a dat o dispoziţie pe care a semnat-o, dispoziţie de formare a acelei comisii care să cerceteze situaţia celor care au fost la Timişoara. A fost un fel de verificare. După aceea, şi Roman, şi Iliescu m-au chemat la Ministerul Apărării Naţionale. Din 8 ianuarie, când s-a întâmplat revolta ofiţerilor din Marele Stat Major împotriva lui Militaru, până pe 16 februarie, am fost de două ori întrebat dacă nu vreau să revin la Ministerul Apărării, că e nevoie de mine. Treaba aceasta a fost propusă probabil de Gelu Voican Voiculescu, care a asistat şi el la scandalul de la Marele Stat Major şi dorea să aplaneze situaţia. De două ori am spus că nu vreau să vin. Le-am şi spus: „Lăsaţi-mă să transform Comitetul de Stat al Planificării în minister al Economiei, minister pe care l-am luat după modelul francez". Şi-n această perioadă am refuzat de două ori funcţia de ministru al Apărării.
V-a rugat Ion Iliescu?
Pe 16 februarie, seara, cred că a fost o joi, aveam şedinţă de Guvern. Eram la o masă rotundă, lângă Petre Roman, al doilea din stânga. Şi la un moment dat, secretarul lui îi aduce un bileţel. Şi mi l-a arătat. Ce scria? „Domnul preşedinte vă roagă ca, după şedinţa de Guvern, să mergeţi până la dânsul cu generalul Stănculescu". Şi am plecat către seară la Palatul Mitropoliei, unde avea biroul Iliescu. Să fi fost ora 20.00. Am intrat în birou, am făcut doi paşi şi Iliescu mi-a spus: „Dragă, uite, te numesc ministrul Apărării pentru că la ora 18.00 l-am chemat pe Militaru şi l-am obligat să-şi semneze demisia, având în vedere presiunea care există în Armată împotriva lui". Iar eu: „Domnule preşedinte, v-am spus de două ori că nu vreau, nu ştiu de ce mă întrebaţi şi a treia oară...". Şi zice: „Păi nu, că acum e altă treabă. Acum că şi-a dat demisia Militaru, m-am pus de acord cu Câmpeanu şi cu Coposu, şi amândoi au fost de acord să fii dumneata ministru al Apărării Naţionale".
„Când fierbi carnea pentru supă, trebuie să iei mereu spuma"
Ion Iliescu, un „emanat“ care a jucat revoluţionarii pe degete
Ce legături aţi avut cu CADA (Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei)?
Eu moştenisem CADA. Se spunea că eu am înfiinţat-o. Eu am găsit-o gata înfiinţată şi a trebuit să menţin un echilibru în Armată. A trebuit
să-i scot pe toţi cei care fuseseră aduşi de Nicolae Militaru şi trebuia să-i scot pe toţi cei care împliniseră vârsta de pensionare în 1988 şi 1989, pentru că Nicolae Ceauşescu blocase acest lucru. El voia să nu scoată la pensie pentru că trebuia să promoveze un număr mare de cadre. Şi am scos 65 de generali, dintre care vreo 20 din grupul lui Militaru. În iunie am făcut un Consiliu Militar şi am propus să promovăm tineretul, care era nemulţumit, era nepromovat de ani de zile, şi am spus următoarea pildă pe care o ştiu de la mama: „Când fierbi carnea pentru supă, daca vrei să ai supa limpede, trebuie să iei mereu spuma de deasupra". Deci, asta trebuia să facem. În al doilea rând, le-am spus: „Vă asigur, când voi atinge vârsta de pensionare, eu mă voi retrage din Armată. Adică, oameni buni, nu vă mai ţineţi de scaune!".
Exact ceea ce voia CADA.
Da. Şi aşa am scos din Armată 2.300 de colonei şi locotenenţi-colonei. Şi s-au promovat vreo 5.000 de cadre noi. Aici m-am mai lovit de o problemă. Cât a fost Militaru ministru, până prin februarie, s-a avansat alandala. Şi m-am pomenit cu reclamaţii şi trebuia să refac piramida corectă a Armatei. Erau trei probleme. Prima, împotriva lui Militaru şi a celor care făcuseră sluj în URSS. Doi, avansările pe care le făcuse Militaru şi cele rămase nefăcute pe vremea lui Ceauşescu. Şi trei, poziţia Armatei în viitor. Referitor la poziţia Armatei, am avut discuţii cu toţi cei trei candidaţi la preşedinţie - Raţiu, Câmpeanu şi Iliescu.
Şi care erau poziţiile lor?
Prima dată m-am întâlnit cu Câmpeanu, la Parlament, acolo avea biroul. Al doilea a fost cu Raţiu, pe care l-am invitat la Cercul Militar şi am stat de vorbă vreo oră şi ceva, în „Rotonda Generalilor", la masă, lângă Sala de marmură. Şi a treia - cu Iliescu, discuţie care a fost tot la Parlament. Discuţiile au fost libere, n-au deranjat pe nimeni, s-au pus întrebări despre cum văd ei regulamentele militare, aplicarea soldelor şi sporurilor, nimic deosebit. S-a mai discutat despre jurământul militar, despre uniformele militarilor, despre schimbarea gradelor, care erau după sistemul rusesc, să fie sisemul occidental, oarecum.
Nu ne-aţi răspuns. Ce poziţie avea Iliescu referitor la aceste probleme, cum vedea relaţia cu Armata?
Păi, o vedea bine, pentru că, în general, la început el s-a sprijinit pe Armată. În două forme: prima, cu Militaru, a doua - cu Stănculescu, că doar nu m-a numit degeaba. Iliescu s-a folosit de Militaru, s-a folosit şi de mine!
"La început, Iliescu s-a sprijinit pe Armată. În două forme: prima, cu Militaru, a doua - cu Stănculescu.Ţ
Victor Stănculescu
fost ministru al Apărării
Povestea înfiinţării SRI
Virgil Măgureanu
Să revenim la „momentul ianuarie-februarie 1990". Nu a fost ceva deranj? Începuseră primele mineriade, demonstraţii...
Da. A fost momentul 28 ianuarie 1990, când, în Piaţa Victoriei, simpatizanţi ai Opoziţiei au protestat împotriva anunţului că Frontul Salvării Naţionale va participa la alegeri, iar Frontul a mobilizat muncitori care au strigat „Moarte intelectualilor!". Eram la Ministerul Economiei şi într-o seară mă duc la Petre Roman, să rezolv o problemă. Şi am ajuns la secretară şi mi-a spus că e prezent preşedintele Iliescu şi că discută cu conducerea PNL şi PNŢ. Şi am intrat la Petre Roman. Erau la masa de consiliu. Acolo stătea Iliescu şi îl avea lângă el pe Petre Roman, mai erau şi Brucan, şi Mazilu, mai mulţi de-ai lor. În rest, la masă erau de la PNŢ şi PNL. Au fost discuţiile afară, nici n-am ştiut. Eu rămăsesem cu Coposu şi Câmpeanu înăuntru. Şi din ăia de la FSN nu venea niciunul! Coposu şi cu Câmpeanu au zis: „Domnule, noi n-am vrea să mai stăm, dacă partenerii noştri de discuţie n-au venit. Am vrea să plecăm!". „Domnule, n-aveţi pe unde să ieşiţi pe aici, dar dacă vreţi să ieşiţi, vă conduc prin curtea din spate". Am coborât la parter, unde e o uşă care iese direct în curtea Curţii de Conturi şi au ieşit pe acolo, grămadă, cu toţii. Şi eu am revenit. Între timp, Iliescu venise. Nu mai ştiu când, dar ajunsese şi Petre Roman şi priveam, de la geam, la busculadele de afară. Şi atunci, şi Petre Roman, şi eu am spus: „Domnule, trebuie să facem ceva pentru că n-avem informaţii, suntem surprinşi! Să facem un serviciu de informaţii, ca să putem controla în teritoriu". Şi atunci, în noaptea aia, am bătut în cuie, cum s-ar spune: „Hai să facem SRI!".
A fost prima oară când s-a pus această problemă.
Da, adică nu se numea aşa, dar era ideea de Serviciul Român de Informaţii". Au căutat ei pe unul să-l pună şef şi a apărut Virgil Măgureanu, despre care nu ştiam prea multe.
Pe 18-19 februarie, când l-au tras minerii de barbă pe Gelu Voican Voiculescu, unde eraţi?
Uite că nu mai ştiu, parcă la Londra, nu mai ştiu, au fost nişte evenimente, dar nu mai ţin minte.
Se încarcă comentariile...
