Strâng gunoi pentru a-şi plăti şcoala

Cei mai mulţi dintre noi aruncă fără regrete orice ambalaj din plastic sau din carton. Pentru câţiva elevi din Filipine, gunoiul reprezintă însă biletul către o viaţă mai puţin săracă. O şcoală privată din Filipine, situată la 45 de kilometri de Manila, le permite celor 852 de elevi să-şi plătească taxele cu gunoi reciclabil, informează portalul Street News Service.

Arvee Rose Abayabay, elevă în ultimul an de liceu la Institutul Cavite din oraşul Silang, este unul dintre „bursierii gunoiului". Mama ei, care este croitoreasă, tocmai a plecat în Kuweit pentru a munci. Tatăl fetei lucrează ca funcţionar la Consiliul local. „Acceptarea gunoaielor reciclabile, în loc de bani, este extrem de utilă, ne ajută foarte mult să ne acoperim taxele", spune Abayabay, care vrea să devină licenţiată în infirmerie sau în tehnologia hranei. „Programul îi ajută atât pe elevi, cât şi pe părinţi să transforme gunoiul în bani pentru educaţie, iar asta în timp ce protejăm mediul."

Numit „WISHCRAFT", adică abrevierea în engleză a expresiei „Noi integrăm bursele prin colectarea de materiale reciclabile şi gunoi generat frecvent", programul îi ajută pe copiii din familii cu venituri modeste să aibă parte de educaţie de calitate. „Toţi elevii care aduc materiale reciclabile primesc un credit, care este de fapt o reducere a taxelor. Poate fi folosit de elev sau poate fi donată unui coleg, care are nevoie de ajutor", explică profesoara Elin Mondejar, care a iniţiat programul „WISHCRAFT" de la Institutul Cavite.

Taxă de 680 de dolari

Elevi, părinţi sau profesori care vor să ajute aduc obiecte din carton, plastic, hârtie, ziare sau recipiente de sticlă la un centru de lângă şcoală, unde sunt cântărite şi înregistrate. În medie, taxa şcolară la Institutul Cavite este de aproximativ 680 de dolari pe an, variind în funcţie de ciclul de şcoală, de la grădiniţă până la liceu. Conducerea şcolii susţine că între 40 şi 50% dintre copii beneficiază de reducerea de colectare, care le permite astfel să plătească din propriul buzunar doar 25% din taxă.

Şi profesorii colectează gunoi

Preţul materialelor colectate diferă: un kilogram de fir de cupru costă 3,4 dolari, iar un kilogram de hârtie albă - 13 cenţi. Directoarea şcolii, Corrine Realica, spune că elevii şi profesorii curăţă obiectele înainte de a le aduce, fiindcă astfel valorează mai mult decât cele murdare. „În timp ce majoritatea se bazează pe gunoiul din propria gospodărie, unii au început să colecteze şi de la rude sau vecini pentru a-şi plăti cât mai mult din taxele", afirmă Realica. „Chiar şi profesorii care nu au copii la şcoală au adoptat elevi pentru că nu vor să risipească gunoiul de acasă."

Copiii cu nevoi speciale sunt ajutaţi de companii să-şi acopere taxele. Spre exemplu, Unilever, companie producătoare de cosmetice, îşi donează deşeurile în sprijinul a doi elevi cu cerinţe educaţionale speciale.  Un studiu realizat de UNICEF şi Institutul de Studii de Dezvoltare din Filipine arată că numărul copiilor între 6 şi 16 ani, care nu se duc la şcoală, a crescut de la 1,8 milioane în 2002 la 2,2 milioane în 2007, din cauza costurilor ridicate ale educaţiei din această ţară, raportate la nivelul veniturilor.

Creatoarea programului, Elin Mondejar, spune că bursa este pentru copiii care vor o şcoală mai bună, dar nu şi-o permit. Clasele Institutului Cavite sunt formate din 25-30 de elevi, în timp ce în şcolile publice o clasă are şi până la 70 de elevi. „Există cu adevărat bani în gunoi, iar posibilităţile sunt nesfârşite", spune Mondejar. „Programul îi face pe studenţi să vadă gunoiul dintr-o altă perspectivă."

"Există cu adevărat bani în gunoi, iar posibilităţile sunt nesfârşite. Programul îi face pe studenţi să vadă gunoiul dintr-o altă perspectivă.''
Elin Mondejar  profesoară

Bani din ecologie în Filipine

Programul „WISHCRAFT" a fost testat pentru prima dată în anul şcolar 2002-2003 şi a fost lansat oficial de Institutul Cavite în 2004. La început, de aceste burse beneficiau 48 de elevi, iar acum numărul lor a ajuns la 500, în fiecare an. A devenit repede un model de politică publică pentru şcolile private filipineze. Spre exemplu, o şcoală de fermieri foloseşte aceeaşi strategie pentru a strânge bani pentru salariile profesorilor. Tot în Filipine, într-o şcoală publică, fără taxe, banii colectaţi sunt folosiţi pentru rechizite şi materiale educaţionale.