Teodor Blidaru, medic rezident: Nu avem la nivel naţional un sistem digital centralizat, pacienţii încă vin cu istoricul medical în plasă
0
Teodor Blidaru, un tânăr medic ce profesează de două luni în Bucureşti, vorbeşte despre cum se văd la început de drum lipsurile sistemului medical din România.
Teodor Blidaru are 25 de ani şi de două luni este medic rezident în secţia de Radiologie şi Imagistică Medicală a Spitalului Militar Central „Carol Davila”. Pe lângă pasiunea pentru medicină, îl defineşte dorinţa de implicare în zona extracuriculară, în facultate fiind preşedintele Federaţiei Asociaţiei Studenţilor în Medicină şi delegatul pentru tineret al României la ONU. Continuă şi acum să fie vocea colegilor lui prin calitatea de vicepreşedinte al Societăţii Multidisciplinare a Medicilor Rezidenţi şi iniţiator al comisiei de medici rezidenţi în Colegiul Medicilor din România.
Adevărul: De ce ai ales medicina?
Teodor Blidaru: Poate o să sune dezamăgitor, dar nu am o poveste romantică cu motivele pentru care am ales medicina. După ce am decis să rămân în ţară, efectiv am pus pe hârtie toate profesiile pe care mă vedeam practicându-le în ţară, prioritare fiind dreptul şi medicina. Mama fiind medic, ştiam ce înseamnă această meserie. După ce am vorbit şi cu studenţi care deja urmau aceste două facultăţi şi după ce am vizitat Facultatea de Medicină, mi-am dat seama că mă văd în acest ecosistem gigant şi foarte divers.
Ce ţi-ar fi plăcut să ştii înainte de a-ţi alege facultatea despre ce înseamnă profesia de medic?
Înainte de facultate, poate din lipsa unei orientări în carieră în timpul liceului, cred că nu toţi ne dăm seama că profesia de medic este mai mult decât un loc de muncă. E o vocaţie. Şi, de foarte multe ori, dacă nu crezi în ea nu prea o duci la capăt. Sau o duci la capăt, dar nu eşti fericit. Şi acest lucru poate fi confirmat de numărul considerabil de colegi care au renunţat şi s-au apucat de altceva în timpul facultăţii. Sunt momente în timpul facultăţii în care te simţi nepregătit emotional. Primul contact cu cadavrul, de exemplu. Un altul, în cazul meu, a fost primul pacient care a decedat în decurs de câteva zile. Nu ştiam cum să mă poziţionez, pentru mine a fost un şoc. Nu poţi să fii medic doar pentru bani sau prestigiu. Este o vocaţie al cărei bagaj emoţional îl iei cu tine şi după ce pleci casă de la locul de muncă.
*Conform studiului Future Health Index realizat de Philips, numărul cadrelor medicale din România care sunt mulţumite de munca lor este mai mare decât media celor din toate ţările europene participante la sondaj, astfel încât puţine dintre acestea au luat în considerare renunţarea la profesia medicală ca urmare a stresului. 63% sunt de părere că realitatea carierei lor corespunde speranţelor şi aşteptărilor pe care şi le-au formulat în timpul formării în domeniul medical, în comparaţie cu 53%, procentul înregistrat la nivelul Europei.
Ai fost preşedintele Federaţiei Asociaţiei Studenţilor în Medicină. Care sunt principalele probleme pe care le au tinerii medici la început de drum?
Cred că ar fi vorba de diferenţa dintre teorie şi practică. În facultate învăţăm foarte multă teorie, dar în timpul practicii nu toţi reuşim să facem anumite manevre pe care va trebui să le facem în spital. Un al doilea lucru ar fi comunicarea şi relaţia medic – pacient. Prea puţin învăţăm cum să comunicăm cu pacienţii în timpul studenţiei. Suntem învăţaţi să facem anamneze, examen clinic, să analizăm cazul şi să gândim cum am reacţiona medical, dar nu ştim să dăm o veste proastă sau să înţelegem în totalitate suferinţa pacientului. Cred că ar ajuta foarte mult introducerea unor cursuri de „medical humanities“. Cred că nu suntem destul de pregătiţi să lucrăm cu oameni care, de multe ori, trec prin cele mai grele momente din viaţa lor.
Un alt lucru foarte important pe care nu îl cunoaştem suficient la început de drum este partea administrativă. Există o parte birocratică pe care nu am învăţat-o în facultate şi pe care o avem de integrat pentru noi, cât şi pentru fiecare pacient în parte. După anii de facultate, în care te dezvolţi în iluzia că medicul îşi petrece timpul doar vindecându-şi pacineţii, intri în sistem şi îţi dai seama că în mare parte din timp vei face hârtii, în majoritatea specialităţilor. Cred că ar trebui, încă din studenţie, să cunoaştem mai bine aspectele administrative şi legale ale profesiei, în completarea bagajului de cunoştinţe medicale.
De ce este atras un tânăr student de radiologie şi imagistică?
Se datorează legăturii foarte strânse a acestei specialităţi cu tehnologia. În momentul de faţă medicina evoluează foarte repede, iar radiologia este în avangarda acestui proces. Este interesant să fii parte a acestei evoluţii rapide. La radiologie m-a atras şi faptul că îmi pot aduce contribuţia în foarte multe cazuri, radiologul putând ajute la zeci de pacienţi zilnic.
*Conform studiului citat, cadrele medicale tinere din România cred cu tărie în capacitatea tehnologiei de a permite atât o mai bună îngrijire a pacienţilor, cât şi îmbunătăţirea propriei satisfacţii la locul de muncă. Cu toate acestea, există bariere care îi împiedică să profite de potenţialul tehnologiei. Datele arată că 88% din cadrele medicale din România spun că tehnologizarea constituie un instrument important pentru a obţine rezultate mai bune ale pacienţilor. În comparaţie, la nivel European se înregistrează un procent de 78%.
Care este gradul de tehnologizare în spitalele din România şi ce rol ocupă aceasta în nivelul de satisfacţie a cadrelor medicale?
Depinde cu ce comparăm. Dacă ne gândim la spitalele din Europa de Vest, suntem frecvent sub standarde. Însă, dacă facem o comparaţie între spitalele din România, răspunsul este că gradul de tehnologizare depinde foarte mult de management şi de fondurile disponibile. Avem centre universitare de excelenţă, unde serviciile pe care le primeşti sunt la nivelul celor din afară. Pe de altă parte, nu mulţi oameni care ajung să beneficieze de ele, pentru că sunt puţine. Dacă mergi într-un spital dintr-un oraş mai mic sau dacă locuieşti în mediul rural, s-ar putea ca lucrurile să stea complet diferit. Şi aici mă refer atât la aparatura medicală cât şi la tehnologizarea administrativă. Cea din urmă este aproape inexistentă. Nu avem softuri în care datele pacienţilor să fie stocate, nu există aplicaţii care să folosească inteligenţa artificială sau alt tip de aparatură care să uşureze această încărcătură birocratică a medicilor.
Digitalizarea ar elibera din timpul medicilor, pe care ar putea să-l folosească mai mult pentru pacienţi. Am văzut zeci de pacienţi vârstnici care veneau cu plasa de investigaţii, medicamente şi reţete din trecut. Nu există niciun sistem naţional centralizat pe care medical să-l acceseze pentru a vedea parcursul şi istoricul pacientului în orice spital sau cabinet din sistemul medical din România. Atunci când astfel de sisteme digitale există, ele sunt la nivel de spital, ceea ce nu este suficient pentru o valorificare eficientă a datelor. Un alt aspect care necesită îmbunătăţiri este faptul că nu există sisteme digitale prin care medicul să urmărească evoluţia pacientului după ce acesta se externează sau face alte investigaţii.
În imagistică tehnologizarea este foarte importantă, este unul din domeniile care au dus medicina la noi standarde de diagnostic şi chiar de tratament prin radiologia intervenţională şi intervenţiile ghidate. Vorbim de tehnici care înainte necesitau intervenţii chirurgicale iar acum se pot face printr-o internare de o zi.
*Conform studiului citat, 63% dintre medicii români afirmă că nu au suficiente date referitoare la pacienţi. Cadrele medicale tinere din România spun că provocările precum restricţiile privind partajarea, datele insuficiente pentru a influenţa rezultatele şi datele neexploatabile au consecinţe asupra utilizării datelor referitoare la pacienţi.
În momentul acesta, simţi că poţi să faci performanţă cu tehnica pe care o ai la dispoziţie?
Sunt printre cei norocoşi deoarece spitalul în care profesez acum are toate tehnicile moderne de radiologie, investigaţii digitalizate şi sistem de stocare a datelor, dar sunt foarte puţine spitale în România atât de bine echipate. Poate o să vi se pară că sună tranşant, dar datele îmi confirmă ipoteza: sunt foarte mulţi medici în România frustraţi din cauza faptului că nu au tehnologia necesară în spitale. Învaţă ceva în facultate, poate chiar îşi plătesc cursuri sau congrese pentru a învăţa noi tehnici, dar îşi dau seama că nu le pot pune în practică din cauza lipsei aparaturii moderne.
*Studiul Philips arată că 95% din medicii români consideră că implementarea noilor tehnologii este importantă pentru activitatea lor, în comparaţie cu procentul de 65% cât s-a înregistrat la nivel de Europa.
Zilele trecute vorbeam cu preşedintele unei asociaţii ce are ca obiectiv schimbarea mentalităţii profesorilor. Crezi că ar fi binevenite astfel de acţiuni şi în rândul medicilor care sunt veterani ai sistemului?
Nu ştiu dacă ar fi posibilă o astfel de schimbare, însă ar fi interesant de încercat. Deşi poate nu sunt o majoritate, am cunoscut medici „veterani” foarte deschişi spre schimbare, idei şi tehnologii noi. Cred că schimbarea ar putea veni prin echiparea noii generaţii, încă din facultate, cu setul de cunoştiinţe conexe menţionate mai sus. Cred că putem să schimbăm lucrurile treptat, prin generaţiile noi, dacă ne vom da seama de nevoia schimbării şi de o nouă mentalitate. Spitalele din România se poziţionează în societate ca un furnizor de servicii medicale, nu ca o experineţă integrată, cum este cazul în multe spitale occidentale. În România, atunci când ajungi în spital, de multe ori eşti trimis de la un medic la altul, fără să ai senzaţia că instituţia îşi asumă procesul însănătoşirii tale pe termen mediu-lung. În plus, serviciile extra, de la cazare şi mâncare până la infrastructura de bază şi modul în care este organizat mediul din jurul pacientului, scad încrederea şi în actul medical.
Care sunt fricile unui medic la început de drum?
Nu m-am gândit până acum la acest aspect, dar cred că este evidenta frică de greşeală, atunci când ştii că de interpretarea şi atenţia ta depinde viaţa unui om. Dar aceasta este o frică tratabilă prin acumularea de cât mai multe cunoştiinţe şi experienţă. A doua frică ar fi cea de rutină, să nu transform profesia într-un simplu job şi în timp să pierd pasiunea pentru ce fac. Şi o altă frică, pe termen lung şi puţin probabilă, este aceea că nici generaţia noastră nu va reuşi să producă o reformă a sistemului medical şi că voi regreta decizia de a alege să profesez în România.
Simţi că sistemul face eforturi pentru a păstra medicii buni în România?
Nu cred că sistemul face eforturi pentru a păstra medicii buni în ţară. De foarte multe ori ne simţim uşor de înlocuit şi prea puţin motivaţi. În momentul în care sistemul, care a dat bani pentru pregătirea ta, îţi dă senzaţia că eşti doar o mână de lucru, înseamnă că are o problemă. Ţara noastră este principalul furnizor de medici pentru Europa şi atât timp cât acest statut rămâne valabil, sistemul nostru va continua să aibă o probemă. Un lucru important de menţionat aici este că soluţia nu este o îngrădire a dreptului de alege să nu profesezi din România, ci atragerea reală şi sinceră a medicilor printr-un sistem performant, curat şi meritocratic. Cu toate acestea, nu am de gând să plec, poate doar pentru master sau perfecţionare. Îmi asum provocarea de a implementa aici lucrurile pe care le voi învăţa acolo. Cel puţin în momentul de faţă nu iau în calcul o plecare definitivă din România.
Poate un medic tânăr să trăiască decent cu salariul primit în rezidenţiat?
Cred că se poate trăi cu salariul de medic. Chiar şi cu cel de medic rezident din acest moment. În funcţie de specialitatea pe care o ai, poţi să beneficiezi şi de spor. În schimb, nu poţi să acoperi golurile din sistem cu o remunerare mai bună la nesfârşit. În pandemie au ieşit la iveală mai mult ca oricând lucrurile care nu merg cum trebuie. Nu numai medicii, ci întreaga societate îşi dă acum seama că nu trebuie să avem doar medici buni şi decent remuneraţi, ci şi management performant, infrastructură şi fonduri corect administrate.
Raportul Future Health Index 2020 s-a desfăşurat în perioada noiembrie-decembrie 2019, la acesta participând aproximativ 3.000 de respondenţi din 15 ţări, fiind realizat în scopul dezvoltării unor parteneriate strategice care să ajute la dezvoltarea unor soluţii pentru transformarea sistemului medical, pornind de la nevoile medicilor tineri.
Articol realizat în parteneriat cu Philips®
Se încarcă comentariile...
