Scandalul primului transplant de inima nu s-a stins

Recentul transplant de fata realizat in Franta a readus in atentia publicului larg dezbaterea etica privind regulile si limitele activitatii. Transplantul este o terapie care creeaza dileme prin

Recentul transplant de fata realizat in Franta a readus in atentia publicului larg dezbaterea etica privind regulile si limitele activitatii. Transplantul este o terapie care creeaza dileme prin faptul ca implica doua parti, donatorul si primitorul, dar numai acesta din urma beneficiaza de rezultate. Aceste dileme au fost mult accentuate cand transplantul de cord a devenit o realitate. Primul transplant cardiac a fost efectuat in 1967 de Christiaan Barnard in Africa de Sud. ,Cel mai mare risc este sa nu iti asumi nici un risc", afirma insusi Barnard, care nici nu a anuntat autoritatile spitalului de momentul si amploarea operatiei. Atunci a fost acuzat de experimentare pe om, in vremea in care medicina nu era pregatita tehnologic pentru un astfel de pas.
Primul transplant - interrasial
Christiaan Barnard s-a nascut in 1922, in Africa de Sud. A lucrat la Spitalul Groote Schuur din Cape Town. El a studiat chirurgia cardiaca la Universitatea Minessota din SUA si ulterior s-a intors in Africa de Sud unde s-a pregatit pentru efectuarea transplantului de rinichi. In paralel a infiintat o unitate de chirurgie cardiaca. La acea vreme nu erau clarificate din punct de vedere legal conditiile de prelevare de organe si definitia mortii. A realizat primul transplant de rinichi la Spitalul Groote Schuur, care a avut o evolutie favorabila si a fost primit ca un eveniment de importanta majora in Africa de Sud, fapt ce i-a dat curaj si incredere pentru pregatirea transplantului cardiac. In noiembrie 1967, profesorul Schrire l-a sunat pe dr. Barnard transmitandu-i faptul ca avea un pacient eligibil pentru transplant cardiac. Louis Washkansky suferea de insuficienta cardiaca severa cu o speranta de viata extrem de redusa si era pregatit sa isi asume riscul. La scurt timp, tanara de culoare Denise Darvall a suferit un accident de masina, urmat de afectare cerebrala severa. Tatal ei a acceptat fara ezitare sa doneze organele fiicei sale. Pe 3 decembrie 1967, echipa medicala a efectuat pe parcursul a noua ore transplantul de cord lui Louis Washkansky. Acesta, din pacate, a decedat la 18 zile postoperator din cauza unei pneumonii pe care a dezvoltat-o ca urmare a tratamentului imunosupresor puternic. Cazul nu a fost scutit de critici. Barnard nu s-a preocupat prea mult de indeplinirea standardului de definire a mortii in cazul Denisei. Unii sustin chiar ca ea a fost lasata sa moara si de aici provine primul conflict de interese intre aspectul legal si etic al definirii mortii, pe de o parte, si zelul chirurgului. Pentru majoritatea chirurgilor, la acea data, precautiile de ordin moral coincideau cu interesele lor profesionale.
Teama de donare, indusa de graba chirurgilor
Cu aproape 20 ani mai tarziu, un sondaj de opinie a aratat ca 44% din americani nu si-au semnat carti de donator din teama de a nu fi declarati prematur in moarte cerebrala. Unii critici sunt de parere ca o inima nu poate fi extrasa din corp daca nu a incetat sa mai bata. Ei considera macabra prelevarea cordului ,activ", chiar si de la o persoana in moarte cerebrala. Werner Forrssmann, chirurg cardiac, detinator al Premiului Nobel pentru medicina in 1956, l-a critic public pe Barnard pentru ardoarea frankensteiniana de a manipula organismul uman, neglijand aspectele etice in starile terminale, transformand actul medical in experiment pe om si idealul medicinei intr-un ideal personal. Semnificatia morala a donarii de organe provine din natura a ceea ce putem da, lua sau primi. Baza oricarei discutii despre transplant trebuie sa cuprinda o analiza a ceea ce inseamna constiinta, altruism sau ideal moral. Multi considera constiinta drept autoritatea morala suprema in luarea unei decizii. ,Lasa-ti constiinta sa decida" - nu este un slogan, ci ar putea fi ultima solutie intr-o dilema cu profunde implicatii etice. In Romania, in virtutea unui principiu utilitarist, o lege recent propusa de Ministerul Sanatatii, in forma initiala, nu tinea cont de aspectele etice ale transplantului de organe: protejarea atat a donatorului, cat si a primitorului de excesul de zel al medicilor. Opinia publica a reactionat si, in final, principiile etice au fost introduse in proiectul de lege.

Dr. Beatrice Ioan,
Dr. Cristina Gavrilovici