Privatizarea polidinului

In caz de calamitati sau de conflicte armate, Institutul Cantacuzino este un punct strategic. Asa grait-a ministrul interimar al Sanatatii, totodata ministru al controlului total, Ionel Blanculescu.

In caz de calamitati sau de conflicte armate, Institutul Cantacuzino este un punct strategic. Asa grait-a ministrul interimar al Sanatatii, totodata ministru al controlului total, Ionel Blanculescu. Afirmatia este corecta, in special in ceea ce priveste reteaua de supraveghere a epidemiilor, coordonata de specialistii institutiei. Din pacate, cand se lipeste eticheta respectiva de cate o fabrica sau un combinat, putem fi siguri ca este o unitate moarta. Care va fi tinuta in viata artificial, cu costuri uriase, suportate de contribuabil. Deja in jurul Institutului Cantacuzino se invart cifre ametitoare: 9-10 milioane de euro retehnologizarea. Loc berechet de blaturi strategice. Terenurile aflate in proprietatea acestuia sunt si ele dispuse strategic: patru hectare langa Casa Poporului, la doua-trei sute de dolari metrul patrat, fac peste 10 milioane. O ferma cu 11 hectare, in Baneasa, este numai buna de parcelat pentru vile. Unitati de productie in Bucuresti, Ilfov si Iasi - totalul poate incinge imaginatia oricarui tepar... strategic. De cealalta parte, pluteste spectrul epidemiilor de tot felul si ranjesc afaceristii care ne vor jupui pielea de pe spate pentru un vaccin antigripal. Ce se va intampla, totusi, de la 1 ianuarie 2004, cand, conform legii, vaccinul antidifteric, cel anti-tbc, polidinul, cantastimul s.a. nu vor mai putea fi produse cu tehnologia invechita de la "Cantacuzino"? Institutul coordoneaza 14 laboratoare nationale de referinta agreate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, care supravegheaza teritoriul national si raporteaza situatia epidemiilor, de la gripa la holera sau infectii cu Salmonella. Aceasta retea monitorizeaza imbolnavirile si pregateste planurile de interventie in cazul unor calamitati sau al unor atacuri teroriste cu arme biologice. Microbiologii si epidemiologii Institutului nu sunt afectati in nici un fel de oprirea productiei de vaccinuri. Ba chiar au mai mult timp sa-si faca meseria. In prezent, angajatii Institutului fac si cercetare, si control, si productie. Nevoie de investitii ar fi in acest domeniu cu adevarat strategic. Institutul de cercetari medico-militare a elaborat un plan de raspuns in fata unui atac bioterorist. Planul a ramas doar pe hartie, desi sumele implicate sunt mult mai mici decat cele vehiculate in cazul productiei de vaccinuri. Sau poate tocmai de aceea. Cu sau fara costume de protectie, tip scafandru, dusuri mobile pentru dezinfectare si laboratoare pe roti, iata ca putem trai. Vom trai si fara vaccinuri made in Romania? Aceasta intrebare vizeaza cea de-a doua sarcina a Institutului, cea de productie. "Cantacuzino" face parte din reteaua internationala a Institutelor Pasteur, titlu care ofera un fel de certificat de calitate. Numai ca francezii au separat, in urma cu 40 de ani, activitatile de cercetare si supraveghere de activitatile de productie. Ei au privatizat sectiile care realizau vaccinuri, iar firmele au investit in cercetare si retehnologizare propriile fonduri, nu banii bugetului de stat. Nu intamplator, la noi o activitate a acoperit-o pe cealalta. Daca I.C. "Cantacuzino" ar fi controlat vaccinul produs de alte fabrici la nivelul tehnologic din I.C. "Cantacuzino", nu i-ar fi dat autorizatie in veci. Era de asteptat si ca o institutie care-si obtine fondurile, cu chiu, cu vai, de la Directiile de Sanatate Publica sa n-aiba in veci bani de retehnologizare. Ce-au asteptat pana acum ministrii Sanatatii ca sa rezolve problema, ramane un mister. Se justifica investitia? Un plan de fezabilitate poate transa discutia, dar este cert afacerea nu are in ansamblu caracterul strategic invocat de autoritati. Ungaria mai pastreaza o singura linie de productie de vaccinuri, aflata in proprietatea unuia din marile concerne multinationale. Bulgaria, idem. La "Cantacuzino" se vrea de noua-zece ori mai mult. Ipoteza de la care pleaca ministrul interimar al Sanatatii era la moda si inainte de '89: sa producem totul in tara, pentru ca altfel, in caz de Doamne fereste, ramanem fara. Intr-o economie globalizata, aceasta abordare e ridicola. Plus ca, in perspectiva aderarii, capacitatile de productie de la Evry sau Bruxelles vor fi tot... "in tara". E greu de imaginat si un razboi care sa ne izoleze de NATO. Daca vom suferi un atac bioterorist mai crede cineva ca vom ramane singuri? Sau ca vor stopa epidemia incubatoarele ruginite de pe cheiul Dambovitei? E drept ca pretul vaccinurilor va creste, daca se inchid facilitatile de productie locale, asa cum se intampla cu toate medicamentele care nu se produc si in tara. Trebuie analizate implicatiile, printr-un studiu de piata, asa cum aminteam. Singurul necaz care poate fi preintampinat doar cu ajutorul productiei autohtone de vaccinuri e gripa. Nu una oarecare, ci o pandemie similara celei din 1970 sau din 1919. Doar intr-un astfel de caz uzinele occidentale n-ar putea onora comenzile. De aceea si mentin tarile din jur cate o linie de productie, pe care sa o poata reorienta rapid spre vaccinul antigripal. O astfel de investitie ar necesita un efort de 6-9 ori mai mic decat ceea ce se preconizeaza, acoperind nevoile real-strategice ale tarii. Vor disparea polidinul si cantastimul in 2004, an electoral? Daca nici un producator privat nu e interesat sa le preia si sa le dezvolte, inseamna ca ele nu sunt utile sau ca productia lor nu este eficienta. Ministerul Sanatatii a mai pompat bani si in alte obiective strategice, cum ar fi o fabrica de seringi sau una de dializoare. Afacerile n-au produs decat pagube statului si respectiv pacientilor. Fabricile functionale de medicamente, care tin jos preturile interne si care au reusit sa faca export fara subventii, sunt total private. Privatizarea polidinului e singura lui sansa de supravietuire.