Şi copiii de 500 de grame pot supravieţui. România a făcut paşi importanţi în îngrijirea prematurilor

Copiii născuţi prematuri sunt ţinuţi în viaţă cu ajutorul aparatelor FOTO Arhiva Adevărul

Sunt nou-născuţii cărora mulţi medici nu le-au dat şanse de supravieţuire. Atât de mici şi de firavi s-au născut. Dar au avut noroc.

România se situează pe primul loc în Europa la capitolul mortalitate infantilă. Prima cauză a deceselor înaintea vârstei de 5 ani este pneumonia, iar pe locul al doilea sunt complicaţiile asociate naşterilor premature.

Medicul neunatolog Cătălina Iordan a fost astăzi în studioul Adevărul Live, la ora 15.00, unde ne-a povestit despre cei mai mici bebeluşi de care a avut grijă şi pe care i-a salvat. 

Cine riscă să nască prematur şi care sunt riscurile la care sunt expuşi copiii veniţi pe lume înainte de termen, am aflat în emisiunea de astăzi.

Care au fost cei mici copii pe care i-aţi îngrijit?

Am îngrijit recent nişte bebeluşi de 570 şi 600 grame, 23 de săptămâni şi 6 zile. Cu cât sunt mai mici, cu cât mai puţin pregătiţi sunt să facă faţă vieţii extrauterine. Încercăm să reducem complicaţiile la care sunt supuşi şi să le oferim şansele la supravieţuire. Sunt foarte fragili, toate sistemele, de la tegumente, la sistemul digestive sunt foarte fragile. Dar cu noile tehnologii îi putem ajuta. 

Care sunt şansele de supravieţuire?

Şansele de supravieţuire scad şi cresc riscurile de complicaţii cu cât e mai mică vârsta gestaţională. De aceea toate monitorizările respiraţirii, circulatorii ne ajută să intervenim. Mulţi dintre ei vin cu diverse probleme din burtică, din acest motiv născându-se prematur. Dacă nu reuşim să-i susţinem ventilator, îi putem pierde. Cu mulţi dintre ei încercăm să iniţiem o nutriţie enterală cât mai curând, cu lapte matern, el fiind cel mai bine tolerat şi făcându-le cel mai bine. 

De ce s-au născut bebeluşii prematuri de care vorbeaţi?

Erau dintr-o sarcină obţinută prin fertilizare in vitro. Tratamentele în aceste cazuri modifică mediul în care stau copiii. În cazul gemenilor sau tripleţilor trebuie să fim doi-trei oameni. Gemnii au fost ventilaţi şi li s-a dat surfacant pentru a putea respira şi au fost cateterizaţi, pentru a putea fi hrăniţi. Cu alte cuvinte, încercăm să imităm condiţiile din burtică. Pe lângă de nutriţia cu lapte matern, e important şi contactul şi interacţiunea cu familia. 

Primele două-trei săptămâni sunt cele mai grele. Când pot părăsi incubatorul, ştim că sunt pergătiţi să se descurce singuri, că pot mânca singuri la biberon sau la sân. 

Despre cei mai mici bebeluşi născuţi înainte de termen 

Ce le spuneţi părinţilor care pot avea o naştere prematură?

Îi pregătim şi le oferim informaţiile corecte. În lume există nişte grafice ale evoluţiei prematurile. Când au informaţii detaliate, părinţii au mai multă răbdare.

Când pot veni mamele să vadă copiii?

Le primim imediat ce pot fi mobilizate. 

Când poate pleca acasă un prematur?

Pentru un copil prematur, fiecare zi e importantă. Se schimbă foarte mult. Progresează. Sunt şi momente în care suntem nevoiţi să facem şi paşi înapoi, dar se remediază. În general, îi externăm atunci când ajung la 2 kg.

Avem trendul de naşteri prin cezariană, care şi ele sunt cumva înainte de termen. 

Trebuie să existe protocoale clare care să stabilească această indicaţie. Obstetricianul este cel care ia decizia. E în relaţie cu patologia umană. Cel mai bine se adaptează copilul care a decis să se nască.  De aceea, noi ne dorim ca ei să fie cât mai aproape de termen. Şi după termen, e o problemă dacă se naşte, pentru că-şi pierde din resurse.

Care sunt cele mai frecvente cauze de prematuritate?

Mămicile îşi propun să nască la vârste din ce în ce mai înaintate. Nu mai naştem la 20 de ani, ca mamele noastre. După 30 de ani, femeile adună patologii: infecţii, stres cotidian, epuizare fiziologică, tendinţă spre diabet, tensiune mare etc., care pot contribui la apariţia unor naşteri premature. Există intervenţii la nivelul vaselor placentare care pot prelungi vârsta genstaţionale. Se fac drenaje sau chiar intervenţii pe malformaţii fetale, care pot duce sarcina cât mai aproape de termen.

Există riscuri pentru vedere şi auz?

Prematurii au nevoie de susţinere respiratorie, de oxigen suplimentar. Aceste concentraţii foarte mari pot leza retina, adică vederea, dar şi urechea, adică auzul. 

Se vorbeşte şi de tulburări comportamentale...

Da, din cauza izolării emoţionale. De aceea, încercăm să-i aporpiem cât mai devreme de familie. Susţinerea emoţională e foarte imporantată. 

Prematurii trebuie evaluaţi permanent, mai ales în primul an de viaţă. 

Riscul de complicaţii e de 30-40%. Acum 15 ani, metodele de susţinere au evoluat foarte mult. Acum s-a ajuns la metode de susţinere foarte eficiente şi foarte fine. 

Avem suficienţi neonatologi în România?

Ştiu că sunt foarte inimoşi şi, în general, tineri, pentru că şi neonatologie este o ramură nouă. 

Există un tratament care e aplicat memei la risc să nască prematur, care să matureze respirator şi circulator fătul, astel încât riscurile de complicaţii să fie cât mai mic.

Cea mai frecventă prematritate?

Este de 30-34 săptămâni. La această vârstă gestaţională riscurile complicaţii nu sunt extraordinare.

Fetiţele sunt mai puternice, din punct de vedere respirator. Şansele fetiţelor născute prematur de a se descurca sunt mai mari.