În România, legea care interzice fumatul în spaţiile publice este un eşec răsunător

România a fost iar un exemplu negativ, ca ţară care nu apără drepturile cetăţenilor săi, mai exact dreptul la sănătate şi la un loc de muncă sănătos. De această dată este vorba de lipsa protecţiei adecvate faţă de fumul de tutun prezent în spaţiile publice închise, România fiind una din cele 4 ţări europene în care interdicţia fumatului în locurile publice închise fie nu există fie nu este aplicată corespunzător.

Astfel, alături de Austria, Cehia şi Slovacia, România oferă protecţie limitată sau chiar deloc în ceea ce priveşte fumatul pasiv, în principal din cauza unei legislaţii ineficiente, limitate şi prost pusă în aplicare, fapt datorat tot lipsei unei legislaţii cuprinzătoare. 
 

„Este inacceptabil ca încă să existe atât de multe ţări în Uniunea Europeană care nu reuşesc să îşi protejeze tinerii şi cetăţenii de fumul de tutun. Experienţa ţărilor fruntaşe a dovedit că legile privind controlul fumatului sunt eficiente, populare şi necostisitoare”, a spus Florence Berteletti, Director al Smoke Free Partnership ( SFP), organizaţia care a publicat de curând la Bruxelles un raport ce identifică ţările cu cele mai bune şi cele mai puţin bune rezultate în termeni de legislaţie privind combaterea fumatului pasiv.

„Spaţiile în care nu se fumează sunt un element esenţial al oricărei politici naţionale privind consumul de tutun. Acestea protejează nefumătorii de fumatul pasiv, îi încurajează pe fumători să se lase de fumat şi totodată beneficiază şi de un mare sprijin în rândul populaţiei active. Fac apel pe această cale către toate statele membre pentru respectarea obligaţiilor internaţionale în temeiul Convenţiei cadru pentru controlul tutunului şi a Recomandării Consiliului din 2009. "a declarat Vytenis Andriukaitis, Comisarul European pentru sănătate şi siguranţă alimentară.

Martin Seychell, director general adjunct pentru sănătate şi siguranţă alimentară la Comisia Europeană, a menţionat într-un interviu oferit EU Observer : „Fumatul pasiv are efecte imediate asupra sistemului cardiovascular iar în timp cauzează boli de inimă, cancer pulmonar şi multe alte afecţiuni. De aceea Comisia Europeană doreşte ca legislaţia naţională să încurajeze oamenii să oprească fumatul şi să contribuie la „denormalizarea” lui”.

Eliminarea completă a fumului de tutun din toate spaţiile închise este singura cale reală pentru a proteja oamenii, fumători sau nefumători, de efectele toxice ale fumatului pasiv

De aceea este necesară legislaţia care interzice complet fumatul în toate spaţiile publice închise: „Excepţiile prin care fumatul este permis în locuri precum barurile mici complică aplicarea şi întărirea legii. E clar că o legislaţie naţională care conţine multe excepţii este mult mai greu de aplicat şi, de aceea, tinde să fie mult mai puţin eficientă [pentru protecţia cetăţenilor” a declarat Martin Seychell.

„Modelul spaniol” a promovat o abordare voluntară în ceea ce priveşte introducerea restricţiilor privind consumul de tutun în spaţiile publice, prin excepţia „celor 100 mp”: administratorul unui spaţiu public de tipul restaurantelor, cafenelelor, barurilor, etc cu o suprafaţă mai mică de 100 mp (sau, în unele ţări, de 40 mp) poate decide ca în localul respectiv să se fumeze peste tot , adică „să fie doar pentru fumători”. „După ce << modelul spaniol>> s-a dovedit a fi extrem de ineficient, Spania s-a reorientat către o abordare mai cuprinzătoare, şi este acum printre ţările europene cu cele mai eficiente legislaţii prind consumul de tutun", a spus Dr. Sofia Ravara, coordonator al mişcării  pentru controlul tutunului în Portugalia, despre vecinii ţării sale. 

Dr. Magdalena Ciobanu, expert pentru controlul tutunului la Comisia Europeană, sumarizează situaţia din România: „După 7 ani în care România a aplicat „soluţia spaniolă”, eşecul este răsunător: avem o legislaţie total inaplicabilă. Deşi se încearcă responsabilizarea inspectorilor Ministerului Sănătăţii şi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pentru eşecul aplicării legii, toţi nefumătorii (şi chiar şi unii fumători!) ştiu foarte bine că fumul nu e un obiect solid şi că are „prostul obicei” de a se raspândi peste tot; oriunde este un „spaţiu pentru fumat”, este şi miros, şi sursă de tuse, conjunctivită ori iritaţie nazală, dar şi motiv de dispute.

Dincolo de aspectele legale, morale, economice, fumatul pasiv este o cauză de boală şi suferinţă ce poate fi evitată fără nici un cost, fără nici un efort; doar printr-o lege corectă, completă, fără compromisuri. Orice compromis, orice „spaţiu pentru fumat” înseamnă o expunere la o otravă care te îmbolnăveşte şi te omoară lent, dar sigur.”

Deloc surprinzător, consecinţele pozitive ale interzicerii totale a fumatului în spaţiile publice apar foarte repede: „Ştim că în cazul în care astfel de legi au fost puse în aplicare, a existat o reducere substanţială  în ceea ce priveşte cazurile de infarct miocardic acut", a declarat Susanne Løgstrup, din Reţeaua Europeană a Inimii, cu ocazia lansării raportului. 

Mai mult, predicţiile negative ale industriei nu s-au materializat: studii independente au demonstrat că legile pentru un mediu fără fum de tutun au avut un efect neutru sau chiar pozitiv asupra mediului de afaceri . 

Concluzia jurnaliştilor EU Observer:  „Fumătorii care suferă după „ţigara de după masa de la restaurant” ar dori să fie „în fruntea bucatelor” în Austria, Cehia, Grecia, România sau Slovacia, ţări în care interzicerea fumatului fie nu există, fie nu e implementată.”