Juriştii PSD

Să pui Curtea Constituţională să constate necons­tituţionalitatea propriei decizii – iată un paradox pe care numai juriştii PSD îl puteau produce.

„Sper să fie o mişcare politică atât de inteligentă şi de subtilă, încât să nu-mi dau eu seama acum". E tot ce-a putut spune Sergiu Andon în favoarea juriştilor PSD care l-au executat pe Mircea Geoană. Bătrânul avocat ştie ce spune. Dacă politic a fost un gest încă de discutat, jurdic a fost unul de o desăvârşită naivitate.

E aici o coincidenţă hazlie: atât Geoană, cât şi duşmanii săi din PSD invocă acelaşi document atunci când atacă la Curtea Constituţională evenimentele de la Senat. E vorba de decizia 601 din 2005 a aceleiaşi Curţi. Numai că fiecare dintre părţi ia din decizie doar ceea ce îi convine şi omite să o citească în ansamblul său, ca să-i înţeleagă şi litera, dar şi spiritul.

Decizia 601 a fost dată când Alianţa DA a vrut să modifice regulamentele parlamentare astfel încât să-i poată schimba prin simplă voinţă politică pe preşedinţii Camerelor, Năstase şi Văcăroiu. Cei doi fuseseră aleşi în fruntea Camerelor înainte ca Traian Băsescu să atragă de partea sa UDMR şi PUR, cu care a format apoi o altă majoritate. PSD a atacat noile regulamente şi Curtea i-a dat dreptate. În esenţă, decizia conţine două enunţuri, iar Geoană şi juriştii PSD reţin, în funcţie de interes, doar câte unul dintre ele.

Primul enunţ, îmbrăţişat de Geoană, ar fi acela că un preşedinte de Cameră nu poate fi schimbat prin simplă voinţă politică, de câte ori se schimbă configuraţia parlamentară, ci doar dacă pre-există o faptă imputabilă celui vizat - ceea ce nu a fost cazul la el.

Al doilea enunţ, îmbrăţişat de juriştii PSD, spune că decizia de revocare nu poate fi formulată decât de grupul parlamentar care l-a propus şi care ar păstra dreptul exclusiv de a furniza şi succesorul. Astfel înarmaţi, juriştii PSD vor ataca alegerea lui Blaga în fruntea Senatului pe motiv că nu ar respecta acest enunţ. Consecvenţi în naivitatea lor, ei comit aici alte două greşeli. Prima ar fi aceea că grupul parlamentar care l-a propus pe Geoană, PSD-PC, nu mai există juridic.

A doua eroare e şi mai mare. Juriştii PSD susţin că senatorii Puterii erau obligaţi să-l voteze drept succesor al lui Geoană pe Titus Corlăţean, spre a se conforma deciziei 601 a Curţii. Însă asta ar însemna legiferarea aşa-numitului „vot imperativ", despre care însăşi Constituţia spune că este nul. Să pui Curtea Constituţională să constate neconstituţionalitatea propriei decizii - iată un paradox pe care numai juriştii PSD îl puteau produce.

Acum să fim bine înţeleşi: judecătorii CCR nu erau nici atunci, cum nu sunt nici acum, nişte inteligenţe infailibile, care emit decizii ce acoperă toate situaţiile. În 2005, scopul lor a fost să apere de o majoritate discreţionară poziţii cucerite anterior de minoritate. Decizia de atunci lucrează precum Codul Penal: pedepseşte crima, dar nu şi sinuciderea. Fereşte minoritatea de o agresiune venită din partea unei majorităţi conjuncturale, cum a fost încercarea de a-i schimba pe Năstase şi Văcăroiu, dar nu poate ajuta minoritatea atunci când aceasta ţine musai să-şi pună ştreangul de gât. Or, juriştii PSD tocmai asta i-au făcut partidului lor: i-au oferit ştreangul. Victor Ponta, alt jurist, doar a împins scaunul.

Liviu Avram este redactor şef adjunct "Adevărul''