Paşol na turbinca, Vidma!

Există un fost cetăţean sovietic, actualmente cetăţean rus, dotat cu un tupeu fantastic, pe care şi-l exersează perfect în limba română.

Se numeşte Viaceslav Samoşkin, iar de un an încoace - asemeni Mioriţei - nici iarba nu-i mai place, nici gura nu-i mai tace. Mai exact, de când în România, pe baza unor dovezi implacabile, răsturnarea lui Ceauşescu este explicată tot mai convingător prin lovitura de stat instrumentată de serviciile secrete străine, în frunte cu cele sovietice.

Acest Samoşkin lansează minciuni în serie, folosind cuvinte injurioase la adresa ziariştilor şi a istoricilor români care vorbesc despre existenţa unei intervenţii sovietice.

În  decembrie 1989, Viaceslav Samoşkin era şeful biroului agenţiei sovietice de presă Novosti la Bucureşti. Fusese corespondent al aceleiaşi agenţii, în capitala ţării noastre, între 1976 şi 1982, apoi a revenit în 1989, cu câteva luni înaintea răsturnării lui Ceauşescu. Desigur, momentul e o simplă coincidenţă... Sau poate că flerul de ziarist i-a spus că în România se va întâmpla ceva...

Cert e că domnul Samoşkin a fost martor ocular al Revoluţiei române. Un eveniment pe care l-a înţeles atât de bine, încât acum, profitând de ospitalitatea oferită de ziarul lui Marius Tucă, ni-l prezintă în câteva fraze-cheie.

„Ceea ce nu înţelegeţi voi aici e că Gorbaciov dăduse ordin clar să nu se intervină în politica internă a ţărilor socialiste". (Ha-ha-ha! Există biblioteci întregi cu dovezi ale implicării KGB în schimbările din Cehoslovacia, RDG, Bulgaria, Ungaria...)

„Am mai citit că au stat aici, până prin iarna lui 1990, vreo 30.000 de agenţi KGB şi GRU. E o aberaţie". (Poate-i explică mai multe Petre Roman, prim-ministrul de atunci, cum a negociat cu ambasadorul sovietic retragerea acestor agenţi în toamna lui '90.)

„Aflasem de tulburările din Banat, dar mi-am dat seama că e ceva foarte serios pe 20 decembrie. Nişte tovarăşi de la agenţia comercială fuseseră acolo. Ei mi-au zis că au văzut chioşcuri răsturnate, magazine sparte..." (Sigur că da: în perioada 16-22 decembrie 1989, tot ce le lipsea „tovarăşilor de la agenţia comercială" sovietică era o excursie la Timişoara. Şi nu în orice cartier al oraşului, ci în centru, unde existau „chioşcuri răsturnate, magazine sparte"...)

Când reporterul îi spune că „în Raportul SRI din 1994 sunt amintite nişte eşaloane ale KGB şi GRU, inclusiv doi ziarişti - Vidraşcu, corespondentul «Pravdei», şi Volodin, corespondentul «Izvestiei»" -, Samoşkin i-o retează scurt: „Raportul ăla e neserios. Din câte ştiu, nici Vidraşcu, nici Volodin nu au fost la Timişoara. E adevărat, cei doi erau mari partizani ai schimbărilor din URSS".

Ăsta-i omul: tot ce nu-i convine e „neserios". Vorbim, totuşi, despre un raport al SRI-ului lui Iliescu, nu al Securităţii lui Ceauşescu! Cât despre corespondenţii ziarelor „Pravda" şi „Izvestia", domnului Samoşkin i-ar prinde bine un pic de lectură. Îi vom oferi un paragraf din memoriile lui Silviu Brucan („Generaţia irosită", Editura Teşu, 2007). Brucan se referă la vizita sa particulară la Kremlin, în noiembrie 1988.

„Gorbaciov a adăugat că, la insistenţele lui Dobrinin, vor găsi o formulă potrivită pentru a-mi apăra securitatea mea personală, care «noi ştim că este periclitată». Într-adevăr, au găsit o modalitate ingenioasă, comunicându-i corespondentului ziarului «Pravda» la Bucureşti, Stanislav Petuhov, să mă viziteze regulat, semnalând astfel autorităţilor române interesul sovietic în securitatea mea personală".

Iată, aşadar, că ziariştii sovietici prestau şi alte servicii în ţări străine, nu se ocupau doar cu redactarea ştirilor. Să luăm cazul „Pravda": un reporter îl păzea pe Brucan, altul pleca în excursie la Timişoara...

„Nu toţi corespondenţii de presă erau ai KGB. Eu nu am fost. La agenţiile mari, gen Novosti sau TASS, erau unul, doi oameni de la ei, dar restul erau profesionişti în media", mai zice Samoşkin. Interesant: la biroul agenţiei Novosti la Bucureşti erau „unul, doi" KGB-işti, nu însă şi şeful agenţiei, Viaceslav Samoşkin! Acesta era, desigur, „profesionist în media"...

Vorba unui Ivan simpatic al legendelor ruseşti, atât de drag lui Ion Creangă: paşol na turbinca, Vidma!