Cu urna pe uliţă

Ca să obţii procente de participare la vot de 74-75% la nivel de judeţ, trebuie să convingi să dea cu ştampila toată populaţia cu drept de vot, iar pe deasupra să mai aduci şi câteva sute de autocare pline cu sârbi sau cu bulgari!

În judeţe precum Olt, Mehedinţi sau Teleorman, dintre oltenaşii sau muntenaşii apţi de vot, mulţi sunt plecaţi prin Italia sau Spania, unii lucrează prin Bucureşti sau prin alte zone ale ţării, alţii se află în concediu la munte, la mare sau în străinătate. Dintre cei rămaşi „la vatră", unii nu au chef de vot, alţii nu au acte de identitate, iar cei mai curajoşi (adevăraţi „disidenţi" ai locului) au recurs la boicot. Şi atunci, de unde să mai rămână atâţia alegători încât să iasă procente ca la FSN, în 1990? Reproduc scrisoarea pe care mi-a trimis-o ieri un tânăr care semnează Gabriel.

„Eu locuiesc în Bucureşti, dar părinţii şi bunicii mei locuiesc la sat, în judeţul Teleorman. Mi-au spus că ieri, pe seară, au intrat cu urnele mobile în curţile oamenilor. Bănuiesc că după anunţarea estimării de prezenţă la vot de 27% la ora 17, preşedinţii de secţii de votare au intrat în panică şi au silit practic oamenii să voteze, trimiţând urnele mobile peste ei în curţi şi în case. Aşa «s-a făcut» peste 70% participare la vot în Teleorman.

La ţară, omul - de ruşine - nu-i poate da afară din curte când i se încalcă intimitatea, pentru că la ţară oamenii se cunosc între ei. Oamenilor le e frică să refuze urna mobilă, pentru că se tem de primari (dupa alegerile locale, majoritatea fiind de la USL), se gândesc că poate vor avea de suferit când vor merge la primărie cu diverse probleme.

Eu cred că, prin trimiterea urnei mobile în curţile oamenilor, se încalcă liberul arbitru al cetăţeanului. Dacă omul din mediul rural consideră că e mai important să mulgă caprele sau să dea grăunţe la păsări decât să meargă la şcoală să voteze, trebuie lăsat în pace să-şi vadă de treburile lui, nu să-l manipulezi intrând peste el în curte cu urna mobilă.

E adevărat că nu toţi cei care au fost manipulaţi să voteze la urna mobilă au spus DA, că unii au mai spus şi NU. Disputa era pentru cvorum, nu pentru procente. Mulţi oameni pur şi simplu nu ar fi validat referendumul dacă ar fi fost lăsaţi în pace."

Prin astfel de metode, precum cea relatată de Gabriel, a obţinut PSD o recoltă-record de voturi la hectar. Dezmăţul a atins cote neruşinate în sudul ţării. Ardelenii au fost mai reţinuţi la referendumul puciştilor, fapt pentru care au fost jigniţi grosolan de activiştii de la Ministerul Propagandei (Antena 3). În schimb, au fost lăudaţi cu gura până la urechi „cetăţenii cu spirit civic" de la sud de Carpaţi.

Adevărul e cât se poate de crud: diferenţa de procente dintre Ardeal şi Oltenia-Muntenia exprimă perfect diferenţa dintre corectitudine şi  hoţomănie. Sau diferenţa dintre a fi trăit sub austrieci şi a fi trăit sub turci...

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''