Ai carte, pleci departe

A început un nou an şcolar şi acesta ar putea fi un nou început pentru România. „Ar putea“, dar nu va fi, cu siguranţă.

„Ai carte, pleci departe" (ca să-ţi faci parte), vorba Patriarhului, care a transmis un mesaj, cu ocazia mai sus amintită. Un nou pretext pentru cei infestaţi cu doze de marxism cauzatoare de manifestări spirituale leptospirotice, de a scoate ţapi ispăşitori Biserica şi „popii" pentru degradarea socială în care băltim. Ba că nu fac nimic pentru nevoiaşi, ba că se uită numai după bani şi câte şi mai câte altele. Prin urmare, nimic bun, nimic demn de laudă - „toţi sunt la fel". Dovadă de îngustime mintală, mascată prost prin îmbuibare şi libertinaj, în toiul unui capitalism îndoielnic.

Biserica nu este formată din sfinţi şi nici nu a pretins vreodată asta, dar s-a demonstrat că poate duce pe drumul sfinţeniei. Totuşi, astăzi pare mult mai comod să arunci cu fecale în ventilator, chiar cu riscul de a te murdări tu însuţi, decât să respecţi regulile credinţei sau să-ţi asumi neputinţa de a le fi respectat în trecut. Cum spuneam, ţine de bun-simţ şi de nivelul de inteligenţă al fiecăruia.
Ei bine, Biserica şi „popii" par deocamdată singurele ţesuturi cu capacitate regeneratoare din societatea românească. În rest, gâlceavă, impostură şi destrămare comunitară.

Cu toate ispitele şi neputinţele unor ierarhi şi ale unor slujitori mai mici ai altarului, o dovadă că Biserica Ortodoxă Română este folositoare naţiunii o reprezintă seria de programe dedicate copiilor - „Alege şcoala!", „Hristos împărtăşit copiilor" şi „Copilul învaţă iubirea Lui Hristos". Foarte mulţi preoţi tineri sunt din ce în ce mai prezenţi în viaţa comunităţilor şi oferă speranţă acolo unde ziua de mâine încetase să mai fie aşteptată.

Nu se poate spune acelaşi lucru despre puzderia de ONG-uri din rândurile cărora se ridică periodic câte un „cap luminat" care cere „scoaterea religiei" din curricula şcolilor româneşti. Cu rare excepţii, părţile componente ale aşa-zisei societăţi civile servesc unor scopuri mărunte şi de conjunctură.

Biserica însă, fără să bată toba în mijlocul mulţimilor, lasă zilnic câte ceva bun în cadrul unor mici comunităţi, învăţând discret ce înseamnă să dăruieşti. Biserica nu înseamnă ziduri reci şi formalism, ci IMPLICARE. Da, Biserica Ortodoxă Română poate realiza mult mai multe în această direcţie, dar asta nu înseamnă că până acum a stat deoparte. Ea şi şcoala temeinic făcută sunt singurele care pot schimba ceva în bine şi pe termen lung în România. Sprijinindu-le, în timp, cei „cu carte" nu vor mai avea niciun motiv „să plece departe".

George Rădulescu este publicist-comentator "Adevărul"