Mutu, spectaculos şi controversat: de ce l-a pus pe Dobrin înaintea lui Ronaldinho şi ce antrenor l-a cucerit

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Adrian Mutu
Adrian Mutu

Ajuns la 36 de ani, fostul lider al naţionalei se pregăteşte pentru un sezon în India, la Pune City, însă aceasta nu va fi ultima stagiune ca jucător activ.

Despre Adrian Mutu au apărut fel şi fel de ştiri în ultimele luni, cea mai mediatizată fiind cea legată de presupusa sa retragere din fotbal. 

În realitate însă, Mutu n-a încheiat socotelile cu sportul-rege. Totuşi, nu va mai evolua la nivel înalt, ci în Asia, într-un campionat bizar, cu mulţi foşti fotbalişti cunoscuţi, retraşi din activitate de mult, care au revenit pe gazon pentru a promova fotbalul în India.

După o lungă perioadă în care a dispărut, Mutu a acordat acum un interviu pentru blogul lui Costin Deşliu în care a atins mai multe subiecte.

Iată cele mai interesante declaraţii oferite de Mutu:

*Cine va fi „Noul Mutu“ - De talente fotbalul nu va duce niciodată lipsă, însă atitudinea contează. Se întâmplă un lucru bizar în fotbalul nostru: sunt mulţi tineri despre care poţi spune „Asta are ceva din Hagi!“, ori „Uite-l pe noul Mutu!“, dar, inexplicabil, se pierd undeva pe la 17-19 ani. Aici trebuie lucrat la mentalitate. Talentul e relativ, e doar 1%, restul e munca şi noroc. Iar norocul ţi-l faci singur, trebuie să dai dovadă de caracter.

*Ce simte pentru că nu l-a depăşit pe Hagi în topul marcatorilor naţionalei - Nu m-a durut, nu mă doare şi nici nu mă va durea vreodată! Hagi îşi are locul său, eu pe al meu. M-am născut Adrian Mutu, m-am născut fotbalist şi nu am intrat niciodată în teren cu gândul să întrec pe cineva ci, pur şi simplu, să înscriu şi echipa mea să câştige. Statisticile sunt pentru suporteri, nu pentru mine!

*Cel mai mare regret al carierei sale - Regrete sunt puîine, dar sunt! Regret deciziile pe care le-am luat în trecut, regret că nu m-am bătut pentru „Balonul de Aur“, am visat să ajung la Barcelona, regret, de asemenea, ratarea calificării la Mondialul din 2006, penalty-ul ratat în meciul cu Italia, de la Euro 2008, despărţirea de echipa naţională pe alte considerente decât fotbalistice. Soarta mi-a surâs în dese rânduri, dar nu am profitat decât în mică parte pentru că nu am ştiut niciodată să surâd fals!

*Top 3 jucători români - Nu fac ierarhii, aş fi subiectiv! Cel mai aproape de sufletul meu a fost, fără doar şi poate, Nicolae Dobrin. A fost maestrul meu, s-a născut, ca şi mine, la Călineşti, şi a trăit pentru fotbal. Cu toate astea îmi este destul de greu să-l pun în faţa lui Balaci, Ozon, a lui Hagi, ori a lui Dumitrache! Pentru mine fiecare timp îşi are vedetele sale! De pildă, de multe ori citeam în ziare: „Naţionala lui Mutu şi a lui Chivu…“, asta în vreme ce Cosmin Contra era desemnat cel mai bun fundaş dreapta din lume, performanţă greu de atins…Cel mai adesea ierarhiile sunt nedrepte, de asta mă abţin să le fac!

*Cel mai mare fotbalist din toate timpurile - Sunt român! Drept urmare, îl voi menţiona pe Nicolae Dobrin. Şi nu o fac gratuit, ci pentru simplu fapt că a inventat „fotbalul spectacol“ cu vreo 30 de ani înaintea lui Ronaldinho.

*Mourinho şi Piţurcă - Orgolioşi, nu dificili! Recunosc că nu m-am străduit să mă fac plăcut nici de unul nici de celălalt, însa nu suportă comparaţie. Vorbim despre un antrenor pentru care aportul meu a fost decisiv pentru performanţele lui la naţională, cifrele din dreptul meu stau mărturie în acest sens, şi un altul perfecţionist, garant al succesului.

*Antrenorul cu care s-a înţeles cel mai bine - Nu mai este un secret pentru nimeni: Claudio Ranieri, foştii mei antrenori, chiar şi Mourinho, se vor bucura mereu de recunoştinţa mea, însă cel care mi-a fost şi tată şi prieten în drumul meu, poartă un singur nume: Cesare Prandelli!

*Cel mai talentat fotbalist alături de care a jucat - Mi-e greu să cântăresc, atâta vreme cât am împărţit vestiarele cu fotbalisşi de rasă. L-aş menţiona însă pe Ibrahimovici, fostul meu coleg de cameră de la Juventus. Mă trezea în miez de noapte: „Adi, trezeşte-te că am avut un coşmar! Am visat că Ronaldo e mai bun ca mine!“. Nu se liniştea până nu îl îmbărbătam: „Stai mă liniştit, tu eşti cel mai bun, dormi!“. Puţini fotbalişti mai pasionaţi decât el am întâlnit.

*Planurile de viitor - Să mai joc măcar 2 ani şi, uşor-uşor, să mă “împrietenesc” cu meseria de antrenor. Visul meu este să fiu, la un moment dat, selecţionerul  echipei naţionale şi chiar nu am de gând să-l trec la capitolul „regrete“!

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite