Legătura indisolubilă între poporul georgian şi rugby

In acest moment Georgia încearcă să abată cumva Argentina...la rugby. Mă pasionează acest sport, dar, dincolo de toate, cel mai bine ştiu să scrie despre ce se întâmplă pe terenul balonului oval, cei care cunosc domeniul dincolo de pasiune. Deci vă invit să-l citiţi pe Cristian Frisk, realizator al mai multor formate media pentru site-ul Federaţiei române de rugby.

Deşi sunt român, nu mă pot abţine să nu scriu despre lucruri foarte interesante, care pot aduce o nouă abordare şi în societatea românească. Subiectul principal pe agenda jurnaliştilor sportivi, în aceste zile, este Cupa Mondială de rugby. Georgia, una dintre echipele pe care România altă dată le învingea fără probleme, a avut un start fulminant, câştigând la debut, în faţa puternicei selecţionate din Tonga, cu scorul de 17-10.

Georgienii au avut în închizătorul de la Toulon, Mamouka Gorgodze, cel mai bun om de pe teren, cu un eseu şi 27 de placaje reuşite. Mai trebuie remarcat că în meciul contra insularilor din Pacific, gruzinii au înscris două încercări cu linia a treia, ceea ce demonstrează forţă şi inteligenţă a pachetului de înaintare.

Să mai precizăm că împotriva Tongăi, Georgia a aliniat într-un post cheie, cel de mijlocaş la grămadă, pe Vasil Lobhkanidze, care încă nu a împlinit vârsta de 19 ani. Puştiul a evoluat fără complexe şi chiar a reuşit un procedeu tehnic aplaudat la scenă deschisă, atunci când, cu un şut de peste 50 de metri, a prins o margine aproape de buturile tongane. Lobhkanidze a devenit, la meciul inaugural, cel mai tânăr jucător din istoria Cupei Mondiale de rugby.

Victoria obţinută pe data de 19 septembrie cu Tonga, a însemnat un val uriaş de entuziasm în întreaga Georgie. Societatea şi-a amintit faptul că în 1981, tot într-un 19 septembrie, echipa-fanion la fotbal, Dinamo Tbilisi, cucerea atunci Cupa UEFA, după succesul cu 2-1, în finala contra est-germanilor de la FC Carl Zeiss Jena. Astfel, 19 septembrie a fost decretată neoficial, drept cea mai prolifică zi a sportului gruzin.

Azi, Georgia joacă împotriva Argentinei. Succesul contra Tongăi a fost rapid digerat, deoarece meciul contra sud-americanilor are un impact emoţional fantastic. După criteriile sportive, o victorie a Georgiei az ar echivala virtual cu premiera calificării în sferturile de finală. Namibia este un adversar la îndemână pentru Lelos, aşa că azi este meciul decisiv. Georgia se gândeşte şi la calificarea directă pentru următorul turneu final al Cupei Mondiale, cel din Japonia, de peste patru ani. Acest lucru este posibil prin obţinerea a două victorii în grupă. Georgia a avut o zi în plus de odihnă faţă de Argentina, care oricum a demonstrat forţă de joc contra All Blacks, Noua Zeelandă învingând după ce s-a întrebuinţat serios, cu 26-16.

Poate motivul cel mai bun să susţinem azi Georgia, este scrisoarea primită în cantonament de sportivi, din partea soldaţilor conaţionali, care sunt în teatrul de operaţiuni afghan. Vasil Kuljanashvili era soldat în cadrul Brigăzii de Infanterie 43, dislocată în Afghanistan, pentru misiuni de menţinere a păcii. El şi-a pierdut viaţa într-o luptă, iar camarazii au trimis de pe front un mesaj cutremurător către rugbyşti, asigurându-i că au încredere în ei, iar evoluţia de pe arenele cu buturi le menţine moralul ridicat în linia întâi. Iar aici nu e vorba de linia întâi a grămezii ordonate, ci...

Georgia este o naţiune care respiră rugby şi sporturi, în special cele legate de atletica grea. Închei revenind sub auspiciile comentariului sportiv, pentru că îmi place tare mult intercalarea generaţiilor în trupa rugbystică georgiană.

Fundaşul Kviriashvili este lider la selecţii, fiind la al 87-lea tricou internaţional. Gorgodze nu are nevoie de nicio prezentare, precum şi majoritatea coechipierilor ajunşi la maturitate. Între ei au apărut mânji precum demi-ul de mele, dar şi alţi tineri cu vârste între 19 şi 22 de ani, extrem de promiţători. 

Hai Georgia!

Cristian Frisk