“Contrabandă” pentru antrenor. Ce i-a adus Gabi Balint lui Anghel Iordănescu din Dubai, la începutul anilor ’80

Gabi Balint

Fotbaliştii făceau parte, în acele vremuri, dintr-o categorie privilegiată, în sensul că puteau ieşi în străinătate, de unde aveau posibilitatea să aducă lucruri care nu se găseau în ţară. La începuturile carierei sale, Gabi Balint a făcut o astfel de „afacere”.

„În toamna lui ’81, mă pregăteam să plec cu echipa naţională de tineret sub 20 de ani la CM din Australia. Unii dintre colegii mei, care aveau nişte dolari de cheltuială, se chinuiau să-i ascundă pe unde puteau, de frica vameşilor. Dacă erai prins cu valută la ieşirea din ţară, riscai să rămâi acasă şi cu banii luaţi. Colegii mei ascundeau banii în pasta de dinţi, în săpun, în tălpicile ghetelor de fotbal. Eu eram liniştit, căci nu aveam valută. Mă bazam pe diurna de 2,5 dolari/zi pe care o primeam la destinaţie. Însă, cu puţin timp înainte de plecare, m-a rugat nea Puiu (Anghel Iordănescu - n.r.) să-i aduc un radiocasetofon din Dubai, locul escalei la întoarcere, dându-mi pentru asta 250 de dolari”, şi-a început istorisirea fostul internaţional, în paginile ziarului "ring".

Epopeea aducerii aparatului în ţară a început cu... dosirea banilor. „Nu puteam să-l refuz pe nea Puiu. Era noul meu coleg de la Steaua şi unul dintre idolii copilăriei mele. M-am folosit de o carte ca să ascund banii. Valoroasa mea carte, cu 250 de dolari între paginile ei, ţinută în mâna care tremura, n-a fost controlată. La întoarcere, am ajuns în aeroportul din Dubai, proaspăt medaliat cu bronz, gata de cumpărături. Erau zeci de aparate pe rafturi, dar am ales un Sharp GF-8989. L-am ales ca pentru mine. A trebuit să-l scot din cutie şi să-l ascund într-o geantă ca să scap de aceiaşi vameşi vigilenţi de pe Otopeni. Am trecut fără probleme şi a doua zi i l-am predat lui nea Puiu cu puţin regret, deoarece mă ataşasem de el", a mai povestit Balint.