Alex Găvan  a dedicat ascensiunea pe vârful Broad Peak (8047m) luptătorilor anticomunişti

Alpinistul Alex Găvan, unul din performerii de top ai României la altitudine extremă, a escaladat pe data de 23 iulie 2014 vârful Broad Peak (8047m) din masivul Karakorum, Pakistan, fără oxigen suplimentar şi fără sprijinul porterilor de altitudine. Acesta este al şaselea vârf de peste 8000 de metri pe care l-a urcat în cariera sa sportivă, toate ascensiunile realizate fiind fără oxigen suplimentar şi fără porteri de altitudine sau şerpaşi.

Alex Găvan dedică ascensiunea vârfului Broad Peak memoriei luptătorilor anticomunişti din munţi, care, prin lupta şi prin sacrificiul lor, au fost şi sunt încă o sursă de inspiraţie şi o dovadă a faptului că nu toţi românii acceptă compromisul, fie cu un regim politic totalitar, fie cu provocările vieţii. Să-ţi pese cu adevărat înseamnă să acţiunezi şi să pui în practică ceea ce afirmi, iar acest exemplu l-au dat luptătorii din rezistenţa anti-comunistă, consideră alpinistul. De asemenea, Alex Găvan dedică această ascensiune tuturor celor care cred în puterea gândurilor, a faptelor şi a lucrurilor bune, precum şi a transformării pozitive care începe cu fiecare dintre noi; celor pentru care calea cea mai simplă nu reprezintă neapărat şi opţiunea aleasă; celor care vor să lase o lume mai bună decât cea pe care au găsit-o.

Alex Găvan a făcut echipă cu alpiniştii bulgari Boyan Petrov, Mladen Dankov şi Ivan Tomov. Ascensiunea spre vârf a început pe 21 iulie, când cei patru au plecat din Tabăra de Bază direct în Tabăra 2 (6240m). Pe 22 iulie echipa a ajuns în Tabăra 3 (7040m), cu excepţia lui Mladen Dankov, care s-a întors. În acelaşi interval, au urcat mai multe echipe de alpinişti, printre care şi o echipă poloneză care avea ca obiectiv să atingă Broad Peak Middle. Etapa cea mai dificilă, respectiv ascensiunea din Tabăra 3 până pe vârf şi revenirea în Tabăra 3, a durat aproape 24 de ore, implicând un efort fizic continuu în aşa numita ”zonă a morţii”, despre care Alex Găvan povesteşte:

”Ascensiunea spre vârf şi coborârea în Tabăra 3 au durat aproape 24 de ore istovitoare. Am plecat din Tabăra 3 (7040m), pe 22 iulie, la aproape 11.45 p.m., am ajuns la Şaua Broad (7800m) pe 23 iulie, la aproape 10 a.m. şi am atins vârful principal al Broad Peak (8047m) în aceeaşi zi, la 3.30 p.m, ora Pakistanului.

Între Tabăra 3 şi vârf a fost o diferenţă de nivel de 1000 de metri, lungă, obositoare, în multe locuri expusă şi periculoasă, cu zăpadă adâncă şi cu gheaţă. Pentru rapiditate, echipele care au urcat au pus corzi fixe doar pe fracţiuni foarte mici din întreaga rută. Am cărat fiecare cât mai puţin posibil: o cantitate mică de coardă şi protecţii. Fiecare a mers în ritmul său. Boyan şi Ivan au ajuns pe vârf cu aproximativ o oră şi ceva înaintea mea. Eu am atins vârful în acelaşi timp cu Karim Hayat, din Pakistan.

Am ajuns înapoi în Tabăra 3 pe la 11 p.m.. Coborârea a fost într-un fel mult mai dificilă şi mai periculoasă decât ascensiunea. Creasta somitală este extrem de spectaculoasă, cu un perete vertical descurajant de 3000m, pe partea chineză şi cu o cădere impresionantă şi pe partea pakistaneză. Sunt foarte multe cornişe, la care a trebuit să fim atenţi. Locul are o frumuseţe a sa, proprie, ireală şi periculoasă. Având în vedere gheaţa şi zăpada, am fost fericit că am avut doi pioleţi la mine.

Cât am urcat, aproape tot timpul am fost prezent strict la ceea ce făceam în fiecare secundă în parte, fără ca vârful să fi existat cu adevărat pentru mine. Existam eu, prin fiecare lovitură de crampon, prin fiecare plasare a pioleţilor. Forţa de gravitaţie a prezentului mă atrăgea cu atâta putere, încât nu a lăsat niciun alt gând să scape în mintea mea, decât cel legat de momentul prezent. Să mă gândesc la vârf în timp ce urcam ar fi însemnat să mă proiectez la o distanţă foarte îndepărtată de momentul prezent. Am avut certitudinea că voi atinge vârful doar când am fost la aproape 30 de minute de el.

Trăirea pe care am avut-o pe acest vârf a fost foarte diferită de cea pe care am simţit-o pe Shisha Pangma, ultimul munte pe care l-am urcat, în aprilie 2013. Atunci am simţit un gol total. Acum am avut o trăire de bucurie pură, de fericire. Muntele are felul său special de a te face să te întâlneşti cu tine însuţi. Contează însă ce alegi să faci tu cu această întâlnire”.

Pe data de 24 iulie, Alex Găvan a coborât în Tabăra de Bază. Ziua vârfului fusese stabilită după o analiză atentă a prognozelor meteorologice, pentru a identifica fereastra de oportunitate pentru ascensiunea finală, în condiţiile în care timp de aproape 12 zile vremea a fost rea, cu viscol puternic şi căderi masive de zăpadă. După încheierea procesului de aclimatizare, în cadrul căruia a fixat trei tabere intermediare (la 5500m, 6240m, 7040m), Alex Găvan a aşteptat în Tabăra de Bază ca vremea să se îmbunătăţească. De altfel şi în timpul ascensiunii de aclimatizare, a întâmpinat provocări de la viscolul puternic şi ninsori.

Aceasta a fost a doua ascensiune românească pe Broad Peak, prima fiind realizată de alpinistul Constantin Lăcătuşu, în 1992, care a reuşit atunci să aducă primul optmiar României.

Expediţia lui Alex Găvan pe Broad Peak a început pe 11 iunie, odată cu plecarea din ţară. Alpinistul a ajuns în Tabăra de Bază (aproximativ 4850/4950m) pe data de 24 iunie, după ce a parcurs pe jos aproape 100 de kilometri de la Askole, cea mai îndepărtată localitate din Pakistan. Între 25 iunie şi 9 iulie, a făcut ascensiunile de aclimatizare. La momentul emiterii comunicatului, Alex este pe drumul spre Askole.

În 2014, Alex Găvan a mai avut o expediţie, în Nepal: în aprilie a avut o nouă tentativă (după cea din 2009) de a face prima ascensiune românească fără oxigen suplimentar şi fără şerpaşi a muntelui Everest (8850m), iar în mai a încercat să urce pe vârful Dhaulagiri (8167m). Ascensiunea de pe Everest a fost amânată ca urmare a avalanşei produse pe 18 aprilie, care a dus la închiderea părţii sudice a muntelui. În cursul lunii mai, Alex Găvan a încercat ascensiunea muntelui Dhaulagiri, de unde s-a retras pe fondul condiţiilor meteo şi de sănătate care au împiedicat continuarea ascensiunii în condiţii pe care alpinistul să le considere rezonabile. Ultimul vârf de peste 8000m urcat de Alex Găvan fără oxigen suplimentar şi fără şerpaşi este Shisha Pangma (8027m), în premieră românească, pe 30 aprilie 2013.

Proiectul este posibil cu sprijinul: TotalSoft, Intercapital Invest, Certinvest (Parteneri), al Zitec (Partener IT), al OMA Vision (Partener Comunicare), al Accountess, BDD Strategy, World Class, Suplimente.ro, Sanador (Suporteri)

Despre Alex Găvan

Un promotor al urcării celor mai înalte vârfuri din lume “prin mijloace corecte”, Alex a escaladat până acum şase vârfuri de peste 8000 de metri din Himalaya, fără să utilizeze oxigen suplimentar şi fără să apeleze la sprijinul şerpaşilor sau al porterilor de altitudine.

Alex Găvan a escaladat trei dintre cele şase vârfuri în premieră pentru România:

• Shisha Pagma (8027 m) – în 2013
• Makalu ‐ (8463m) – în 2008
• Gasherbrum 1 (8068m) – în 2007

Pe vârfurile Broad Peak (8047m) – în 2014, Manaslu (8156m) – în 2011, Cho Oyu (8201m) – în 2006, Alex a realizat cea de-a doua ascensiune românească. A fost şi a rămas până în acest moment cel mai tânăr român care a ajuns pe un optmiar, Cho Oyu, în 2006, la 24 de ani.

Imaginile video de pe vârfurile atinse în anii trecuţi pot fi vizualizate la adresa alexgavan.ro, urmând ca în curând să fie încărcate şi cele pentru Broad Peak.

 Performanţele lui Alex Găvan au fost recunoscute prin merite şi distincţii:

• A primit “Gold Medal for Merit in Sport” (Spania – 2008)
• A primit de două ori titlul ”Sportivul român al anului pentru alpinim la mare înălţime”, din partea Federaţiei de Alpinism şi Escaladă şi alte două nominalizări la aceeaşi distincţie
• Este ambasador al World Wildlife Fund în România.

Filosofia sa este: ”Munţii nu se urcă doar cu pioleţi şi cu colţari, ceea ce putem avea cu toţii, ci mai ales cu smerenie. Climbing mountains Outside is climbing mountains Inside”.

Alex Găvan transformă fiecare experienţă trăită la altitudine şi fiecare performanţă în surse de inspiraţie şi de motivare pe teme de leadership, viziune, strategie, tactică, valori, în cadrul unor discursuri inspiraţionale pline de forţă. Peste 25 000 de persoane au participat la discursurile sale, în mod special CEO, manageri, persoane cu funcţii de conducere din diverse domenii, dar şi studenţi şi tineri în căutare de repere.

În lume sunt 14 vârfuri de peste 8000 de metri, variind între 8027 m (Sisha Pangma) şi 8850 m (Everest). Toate aceste vârfuri se află în Asia Centrală, în regiunile de graniţă dintre Nepal, India, Pakistan şi China, în munţii Himalaya şi Karakorum. Peste 95% din ascensiunile pe vârfuri de peste opt mii de metri sunt făcute cu ajutorul buteliilor de oxigen. La peste 7000 m, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman începe uşor să moară cu fiecare clipă petrecută acolo, alpiniştii numind drept „zona morţii“ tot ceea ce depăşeşte respectiva altitudine. La 8000m, concentraţia de oxigen este de doar o treime din cea de la nivelul mării, iar supravieţuirea este posibilă doar pentru o perioadă de timp extrem de scurtă.