Adevărul care schimbă istoria gimnasticii. Când a luat, de fapt, Nadia Comăneci prima sa notă de 10

Românca Nadia Comăneci a fost eroina absolută a Jocurilor Olimpice din 1976, găzduite de Canada. La 15 ani neîmpliniţi, adolescenta din Oneşti intra definitiv în istorie şi devenea prima gimnastă care obţinea o notă de 10 în cea mai importantă competiţie sportivă.

Cea de-a XXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară a avut loc în perioada 17 iulie - 1 august 1976, la Montréal. Oraşul canadian a fost ales drept gazdă în mai 1970, în defavoarea celorlalte două oraşe aflate printre favorite, Moscova şi Los Angeles.

Acestea din urmă au fost gazde ale următoarelor două ediţii ale Jocurilor Olimpice, din 1980 şi respectiv 1984. Competiţia a fost marcată încă de la început de un mare scandal. 28 de ţări, în marea lor majoritate africane, s-au retras din competiţie ca urmare a participării Noii Zeelande, a cărei echipa naţională de rugby efectuase un turneu în Africa de Sud, încălcând embargoul sportiv impus patriei apartheidului. Astfel, la startul întrecerilor au luat parte 6.084 de sportivi din 92 de ţări, care au concurat în 21 de discipline. Organizarea Jocurilor Olimpice a adus prejudicii financiare grave oraşului Montréal, care a investit enorm pentru a organiza cea mai luxoasă ediţie a competiţiei de până atunci. Din cauza deficitului de un miliard de dolari, locuitorii urbei au fost nevoiţi să plătească anual, timp de două decenii, un impozit suplimentar, denumit chiar “JO 1976”. 

Clasamentul pe medalii a fost condus şi de această dată de Uniunea Sovietică (49 – aur, 41 – argint, 35 – bronz), podiumul fiind completat de Republica Democrată Germană (40 – aur, 25 – argint, 25 – bronz) şi de Statele Unite (34 – aur, 35 – argint, 25 – bronz). Canada, ţara gazdă, a câştigat 5 medalii de argint şi 6 de bronz. A fost pentru prima dată în istoria Jocurilor când gazdele nu au câştigat nicio medalie de aur.

Cu cele 27 de medalii cucerite, dintre care 4 de aur, şi cu cele 177,5 puncte obţinute, România se clasează, pentru prima oară, printre primele 10 naţiuni ale lumii, ocupând locul al 5-lea în clasamentul pe total de medalii, locul al 6-lea după numărul de puncte şi locul al 9-lea după numărul medaliilor de aur. Delegaţia olimpică a României a cuprins 166 de sportivi (107 bărbaţi şi 59 femei), participând la 11 sporturi: atletism, box, kaiac-canoe, canotaj, gimnastică, haltere, handbal, lupte, nataţie, scrimă şi tir. Bilanţul medaliilor: AUR - Nadia Comăneci, gimnastică (individual-compus), Nadia Comăneci, gimnastică (paralele), Nadia Comăneci, gimnastică (bârnă), Vasile Dîba, kaiac-canoe (K-1,500 metri), ARGINT - Simion Cuţov, box (60 Kg), Mircea Simon, box (+81 kg), Gheorghe Danilov şi Gheorghe Simionov, kaiac-canoe(C-2, 1000 metri), Teodora Ungureanu, gimnastică (paralele), Teodora Ungureanu, Nadia Comăneci, Mariana Constantin, Anca Grigoraş, Georgeta Gabor, Gabriela Truşcă, gimnastică (echipe), Ştefan Birtalan, Adrian Cosma, Cezar Drăgăniţă, Alexandru Folker, Cristian Gaţu, Mircea Grabovschi, Roland Gunesch, Gavril Kicsid, Ghiţă Licu, Nicolae Munteanu, Cornel Penu, Werner Stokl, Radu Voina, handbal (echipe), Gheorghe Berceanu, lupte (48 kg), Nicu Gîngă, lupte (52 kg), Ştefan Rusu, lupte (68 kg), BRONZ - Roman Codreanu, lupte (+100 kg), Gheorghe Megelea, atletism (aruncarea suliţei), Alec Năstac, box (75 kg), Victor Zilberman, box (67 kg), Costică Dafinoiu, box (81 kg), Felicia Afrăsinoaie, Elisabeta Lazăr, Maria Micşa, Ioana Tudoran, Elena Giurcă, canotaj (rame 4+1), Vasile Dîba, kaiac-canoe (K-1, 1000 metri), Policarp Malahin, Serghei Larion, kaiac-canoe (K-2, 500 metri), Nadia Comăneci, gimnastică (sol), Teodora Ungureanu, gimnastică (bârnă), Dan Grecu, gimnastică (inele), Stelian Marcov, lupte libere (90 kg), Ladislau Simon, lupte libere (+100 kg), Dan Irimciuc, Cornel Marin, Marin Mustaţă, Ioan Pop, scrimă (sabie echipe).

Graţie evoluţiei sale excepţionale, gimnasta din Oneşti, născută la 12 noiembrie 1961, a fost recunoscută drept vedeta incontestabilă a ediţiei găzduite de Montréal. Povestea celei care a sfidat regulile de până atunci ale gimnasticii începea la sfârşitul anilor '60, în oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, Oneştiul de astăzi. Descoperită de Marcel Duncan, Nadia obţinut Primul ei succes major în 1975, la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, când a cucerit trei medalii de aur şi una de argint. În 1976, susţinut şi de Ilie Verdeţ, antrenorul coordonator de la Oneşti, Béla Károlyi, a fost desemnat să alcătuiască lotul pentru Jocurile Olimpice. A urmat, în luna februarie, un turneu în Canada, pentru un bilateral cu echipa gazdă, găzduit de un patinoar de lângă Toronto. Puţină lume ştie că, de fapt, Nadia a primit încă de atunci nota 10. Şi nu o singură dată, ci de şase ori. Mai mult decât atât, ea obţinuse aceeaşi notă maximă şi la Campionatele Naţionale din 1975. La Montréal, însă, situaţia era cu totul alta. În joc erau medaliile olimpice. Şi nimeni nu se gândea că, în condiţiile în care miza era uriaşă, o gimnastă poate să-şi învingă emoţiile şi să fie perfectă. Minunea s-a petrecut însă în concursul pe echipe, pe 18 iulie. Fetele noastre concurau la paralele, iar Nadia şi-a făcut exerciţiul ca la carte. Sala a răsplătit-o cu aplauze. Apoi, s-a retras cuminte lângă antrenorii şi colegele ei. Toţi aşteptau nota. Pe tabela electronică a apărut 1.00, spre uluiala tuturor. Béla Károlyi s-a îndreptat spre juriu pentru a cere explicaţii. Momentul a fost descris astfel: „Scuzaţi-mă, am spus, este foarte important pentru mine să ştiu nota Nadiei. Şi atunci, un membru suedez al juriului, foarte agitat, mi-a arătat cele zece degete ale mâinilor. Zece? Ce-i asta? Vreau nota Nadiei, am strigat nedumerit. Şi atunci am auzit vocea crainicului: Doamnelor şi domnilor, pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, Nadia Comăneci a obţinut nota 10!”. 

„Echipa română de fetiţe-flori - 15 ani şi jumătate medie de vârstă - a eclipsat URSS, care a obţinut, totuşi, aurul. Gimnastica olimpică, iată ceva minunat. Cu Nadia Comăneci este, cât se poate de simplu, artă”, scria trimisul special al revistei „L'Éxpress”. Evoluţiile Nadiei au făcut ca interesul pentru concursul feminin de gimnastică să fie imens. Cu toate că sala în care s-a desfăşurat avea 16.000 de locuri, biletele s-au găsit foarte greu, pe piaţa neagră ele vânzându-se şi cu 200 de dolari, adică de 20 de ori preţul oficial! Nadia a obţinut apoi alte şase note de 10, cucerind titlul olimpic la individual compus, paralele şi bârnă, precum şi medalia de bronz la sol. Presa din întreaga lume s-a întrecut în a găsi metafore prin care să descrie evoluţiile româncei. 

„Calificativul maxim obţinut de Nadia Comăneci deschide o epocă nouă în istoria gimnasticii mondiale. De acum încolo se va vorbi despre gimnastica dinainte şi de după Nadia Comăneci”, concluziona „Daily Mirror”. Punctul pe „i” l-a pus însă Jacques Beauchamp, în „Journal de Montréal”: „Întrebată fiind după unul dintre numeroşii «zece din zece», Nadia le-a răspuns celor care doreau să-i afle proiectele de viitor: «Voi continua să muncesc căci sper să obţin rezultate şi mai bune». Ce părere aveţi de acest răspuns? Această dorinţă de a face şi mai mult, după ce ai atins perfecţiunea, este o lecţie pentru noi toţi, sportivi sau nu! Şi incomparabila domnişoară a declarat asta fără ezitare, cu simplitate, cu modestie. M-am gândit atunci la alte «glorii ale sportului» care n-au realizat nici jumătate, nici o treime din ce a izbutit această fetiţă şi care se cred buricul pământului”.

Performanţele Nadiei Comăneci i-au adus o mare popularitate şi în ţară, unde fabrica de păpuşi de la Arad a lansat păpuşa „Nadia”, care a avut un mare succes în epocă. De asemenea, la revenirea de la Montréal, autorităţile comuniste au organizat un mare spectacol la Sala Polivalentă, unde Nadia Comăneci a fost felicitată personal de Nicolae Ceauşescu şi declarată „Erou al muncii socialiste”, cel mai tânăr român care a primit această distincţie. Drept recompensă, Nadia Comăneci a primit 100.000 de lei şi o maşină Dacia.

Mulţimea încremenise. Nimeni nu ştia ce însemna 1.00. Când am aflat, am zâmbit, la îndemnul unei colege m-am dus şi am salutat publicul, apoi m-am mutat la bârnă Nadia Comăneci fostă gimnastă Nadia nu-şi exterioriza niciodată emoţiile. Era o fire solitară, diferită de celelalte fete din echipă. Dar în acea zi am văzut un zâmbet în ochii ei Béla Károlyi fost antrenor al lotului feminin