Dacă doriţi să porniţi într-o călătorie pe Valea Rinului aveţi nevoie de timp suficient - două săptămâni - pentru a reuşi să vizitaţi sau măcar să aruncaţi o privire asupra tuturor castelelor. Unele dintre ele au amenajate mici hosteluri unde vă puteţi caza, ceea ce vă mai uşurează misiunea. În afară de impunătoarele clădiri, veţi fi cuceriţi şi de frumuseţea peisajelor, construcţiile fiind răsfirate printre podgoriile de pe Valea Rinului.

Cel mai bun control asupra traficului pe Rin

Impresionantele palate care astăzi fac parte din peisajul natural al Rinului ascund multe secrete. Unele dintre ele vă vor fi dezvăluite dacă pătrundeţi în camerele uriaşe şi în cele mai îndepărtate cotloane. Aproape toate castelele datează din perioada Evului Mediu şi ascund încercările constructorilor de a-şi apăra domeniile de uzurpatori. Din motive legate de strategie, nobilii au hotărât ca toate castelele să fie plasate pe vârfuri de stâncă, iar astăzi ele oferă turiştilor o imagine plină de mister şi splendoare.

Încă de pe vremea romanilor, Valea Rinului a fost o importantă linie de comunicare din punct de vedere strategic, iar în Evul Mediu împăraţii germani au urmat chiar această linie pentru a înainta spre Italia. De asemenea, negustorii bogaţi foloseau cursul fluviului pentru a transporta diverse mărfuri.

Despre cei care şi-au ridicat castele în această zonă se spunea că se numărau printre cei mai puternici oameni din Germania, fiind printre puţinii care puteau controla tot traficul de pe Rin. Din acest motiv, maiestuoasele clădiri au apărut ca ciupercile după ploaie, între Mainz şi Bonn, aglomerându-se în mod special pe canalul ce leagă Bingen de Koblenz. De-a lungul fluviului există mai multe castele decât veţi întâlni pe orice altă vale din lume.

Cel mai vechi castel de pe malul Rinului a fost ridicat la începutul secolului al XIII-lea, chiar lângă Muntele Wotan, locul unde pe vremuri aveau loc diverse evenimente ce se încheiau cu sacrificii umane. Clădirea era reşedinţa preferată a arhiepiscopului de Köln, iar în timpul unui război palatul a fost cucerit de trupele arhiepiscopului Ernst von Bayern şi aruncat în aer. Clădirea a fost reconstruită, însă distrusă din nou în 1794. În acest moment, turiştii mai pot vizita doar câteva ruine ce aduc aminte de măreţia de odinioară.

Legende cu dragoni şi cu Siegfried

Castelul medieval Eltz a fost construit în secolul al XII-lea şi se află între Koblenz şi Trier

Cel mai înalt castel de pe Valea Rinului este Drachenfels, al cărui turn măsoară 320 de metri. În legendele locale, conţii Drachenfels care locuiau aici purtau haine lungi din ale căror mâneci ieşeau dragoni care scuipau foc. Aceste poveşti sunt legate şi de legenda lui Siegfried, care a ucis dragonul ce împrăştia panică în zonă şi apoi s-a îmbăiat în sângele bestiei. Mulţi poeţi au aşternut în versuri poveşti despre castelul Drachenfels („rocile dragonului"), printre care şi Lordul Byron. Palatul poate fi vizitat în orice zi a anului.

„Castelul cu multe ferestre", Arenfels, care se află în apropiere de Bad Hönningen, construit în 1269, era cunoscut datorită arhitecturii încărcate. Din elementele care existau pe vremuri, multe nu mai sunt vizibile acum, clădirea putând fi vizitată doar de afară.

Castelul medieval Rheineck, de lângă Bad Niederbreisig, a trecut prin mai multe restaurări după ce a fost distrus, întâi în 1151 de regele Konrad al III-lea, şi, din nou, în 1282, de Rudolf de Habsburg. Clădirea a fost refăcută în întregime. Cu toate acestea, din vechea construcţie medievală mai pot fi recunoscute doar turnul înalt de 40 de metri şi capela romanescă. Castelul este momentan parţial locuit, însă în incinta sa au fost deschise un muzeu şi un restaurant, accesibile publicului din aprilie până în octombrie.

Dealul ce „priveşte" spre Koblenz şi se află la juncţiunea dintre Rin şi Moselle a avut timp de secole o mare importanţă strategică. Acesta adăposteşte castelul Ehrenbreitenstein, care a aparţinut arhiepiscopului Von Trier. Clădirea, considerată una dintre cele mai puternice fortăreţe de pe Valea Rinului, a fost aruncată în aer în 1801 de francezi. Castelul a fost refăcut şi transformat, între 1815 şi 1832, într-una dintre cele mai mari fortăreţe din Europa. Turiştii care vizitează astăzi castelul Ehrenbreitenstein vor descoperi aici mai mult muzee, dar şi un hostel. Un loc în cameră costă aici 25 de euro pe noapte.

Burgul Lahneck, despre care Goethe scria în 1774 în poemul „Geistesgruss", se înalţă exact deasupra locului în care Rinul se întâlneşte cu râul Lahn. Construit în 1240, castelul era cea mai importantă fortăreaţă din zona Mainz-ului. În 1688 a fost distrus în totalitate, clădirea fiind refăcută după modelul original în 1860.

Marksburg, singurul castel necucerit

Satul Oberwesel este dominat de castelul Schönburg, unul dintre cele mai maiestuoase de pe Valea Rinului, datorită numeroaselor sale turnuri. Zidul înalt de pe malul apei este cunoscut drept „haina înaltă". Familia von Schönburg a fost una dintre cele mai cunoscute ale Rinului, iar ultimul descendent, Friedrich von Schönburg, care a trăit în secolul al XVIII-lea, a jucat un rol important în istoria Germaniei, dar şi a Angliei sau Franţei. Partea clădirii ce dă spre Rin a fost transformată în hostel, unde se cazează zilnic zeci de turişti.

Cea mai curioasă construcţie fortificată din lume este castelul Pfalz de pe Valea Rinului. Ridicată la începutul secolului al XIII-lea de către Lewis Bavarianul, aceasta servea drept punct de plată pentru cei care navigau pe Rin. Construit pe o mică insulă, castelul a fost cucerit o singură dată, în toamna anului 1504. Insula şi palatul sunt deschise turiştilor pe tot parcursul anului. Tot pe Valea Rinului se află şi singurul castel medieval care nu a fost niciodată distrus, Marksburg.

A fost construit în 1117 şi de atunci până la luarea în proprietate de către Asociaţia Germană a Castelelor în 1899, a trecut de la o ramură la alta a familiei Landgrave. Castelul poate fi vizitat în orice zi a anului, iar turul presupune bucătăria, sala de mese, dormitoarele, sala armelor şi fierăria. Una dintre caracteristicile zonei poate fi recunoscută în dormitoare, paturile fiind toate foarte mici. Localnicii, superstiţioşi din fire, dormeau mai mult în şezut, deoarece considerau că poziţia culcat atrage moartea. Turul întregului castel costă 4,5 euro.