În timp ce noi strigăm în vis „libertate“ şi ne întoarcem pe partea cealaltă, alte naţii umplu cu fapte filele manualului de istorie. „Les enfants de la patrie“ construiesc avioane şi ne colonizează stomacurile cu vinuri şi brânzeturi alese. Cum ar putea fi altfel, câtă vreme ei şi-au ritmat pasul pe „La Marseillese“, un imn care din prima strofă îi informează că azi e o zi de glorie. Care azi ? Fiecare azi.

În timp ce noi, victime ale „barbarilor de tirani“ şi ale unor „cruzi duşmani“, sforăim întinşi pe burtă în pivniţa istoriei, americanii meşteresc de zor în „the land of the free and the home of the brave“. Cu stelele drapelului lor în priviri şi Dumnezeu confortabil instalat la baza oricărui proiect, americanii vântură lumea după bunul lor plac şi ne dau periodic lecţii de morală, disciplină şi economie.

În timp ce noi, în imnul nostru, ne chinuim să stoarcem din ADN un smoc de coduri ce ne leagă fie şi indirect de Roma, englezii, în imnul lor, stau strânşi ciopor în jurul reginei. Baricadaţi şi brexitaţi pe insulă, supuşii reginei, pictează cu vorbe o ţară mirifică şi îi cer lui Dumnezeu să le dăruiască tot ce poate fi dăruit.

Mă uit la alte neamuri cu sfială şi mi-e dor de vremea în care, copil fiind, paşii mei erau ritmaţi de un imn în care România era frumoasă. Mi-e dor de dimineţile acelea îngheţate şi întunecoase în care cântam cu bucurie: „trei culori cunosc pe lume, ce le ţin ca sfânt odor“ şi mergeam înainte prin zăpadă cu paşi siguri, încrezători.

Poate copiii noştri merită un imn care să le poată ritma paşii altfel, să le poată orienta gândurile diferit şi să le lumineze orizontul. Sau poate cine ştie, avem nevoie de un somn mai lung, de refacere. Şi dacă tot nu vrem să ieşim din pivniţa în care ne adânciră „barbarii de tirani“, măcar să ne fie somnul lin, lipsit de coşmarurile cu „libertate“ şi umbre de strămoşi cu sprâncenele ridicate întrebător. În acest caz, ar trebui să ne alegem ca imn un gingaş cântec de leagăn, fără multe strofe. Regulat să ne îmbrăţişăm lângă coliva cu bomboane de import urându-ne: „Somn liniştit române!“.