Revoluţie

Pentru colega Akabelle, născută în 1990, Revoluţia pare a fi un moment cheie în istoria României, dar despre care a aflat din lecturi, documentare, sau de la părinţi. Am invitat-o să îl "trăiască", imaginându-şi cum ar fi fost dacă lua parte la evenimentele din Decembrie 1989. Răspunsul său, precum şi o întrebare pentru cititorii din generaţia sa, în rândurile de mai jos.

La şase dimineaţa va suna ceasul deşteptător, dar probabil nu va fi nevoie să îl las mult să zuruie – de mult timp nu mai am somnuri liniştite. Mai ales zilele astea, când evenimentele par să se petreacă în ritm accelerat, de parcă nu ar vrea ca realitatea crudă să le ajungă în urmă. E frig în cameră, cu greu decid să ies de sub plapumă.

Mă scol, totusi, pun apa la fiert să îmi fac o cafea: da, e revoluţie, asta am vrut cu toţii, dar parcă acum mi-ar cădea mai bine o cană zdravănă de cafea bună, cum nu am mai băut de ani întregi. Până apa dă în clocot, rămân cu acest cuvânt: revoluţie. Îl gust, îl învârt pe limbă, încerc să îi simt toate nuanţele. Nici o lună nu a trecut de când m-am întors din Timişoara. Mă uit la materialul proaspăt adus cu mine, ajuns acolo din Ungaria. Am promis că îl voi traduce până la Crăciun, ca să se poată distribui cât mai repede. Vlad mi-a spus ieri, mai în şoaptă: "poate nici nu va mai fi nevoie de samizdaturi de anul viitor" – totuşi, nu îmi permit asemenea vise. Ar fi prea frumos să fie adevărat. Ţin în mână primul exemplar din Kiáltó szó: nu îmi va lua mult, deja se leagă cuvintele, textul începe să ia contur.

Ieri am fost cu Vlad în zona Pieţei Universităţii. Voiam să documentăm evenimentele, să facem nişte poze, să scriem direct de la faţa locului. În locul strategic ales i-am întâlnit pe Marian şi pe Dragoş, şi am şi zâmbit pentru un moment la ideea că noi tragem cu camerele foto, alţii cu armele, fiecare cu unealta pe care o deţine. La un moment dat, însă, am fost prinşi între două echipe de miliţieni care trăgeau aiurea peste tot. Pe Dragoş l-au nimerit în piciorul drept, şi acum deja nici nu mai ştiu cum am reuşit să ne retragem în scara clădirii apropiate.

Din fericire era o rană de suprafaţă: am aplicat o compresă şi după puţin timp Marian şi Dragoş au luat-o spre casa mătuşii Maria, sperând că o vor găsi acasă; mătuşa lucra în trecut drept asistentă medicală, şi vizita la ea părea o idee mai bună: auzisem prea multe ştiri alarmante despre răniţii împuşcaţi în spitale de către securişti, sau preluaţi şi duşi în locuri necunoscute. Noi ne-am reluat drumul prin punctele unde se desfăşurau evenimentele. Cât timp Vlad fotografa, eu împărţeam ceaiul adus de-acasă, între oameni, şi schimbam câteva cuvinte cu ei. Peste tot, o senzaţie de euforie, dar totuşi, o frică, o teamă că poate totul e doar un vis.

Azi vom face la fel: ieşim, cu ochii în patru, atenţi la tot, culegând detalii. Spăl termosurile şi sticlele, fac ceai, tai pâinea în felii, le ung cu margarină şi gem, sau cu untură, să am iarăşi ceva de împărţit celor care stau pe stradă. Vom culege povestiri, întâmplări, entuziasm şi frici, detalii multe şi dovezi. Ştim: e riscant şi poate că va ieşi urât. Totuşi, simt că am obligaţia de a păstra iar apoi a da mai departe tot ceea ce se întâmpla în aceste zile. Sunt convinsă că tot ce văd e doar o percepţie, iar percepţii sunt cu sutele, cu miile - dar eu vreau să le culeg pe toate. Iar poveştile şi povestirile vor fi rescrise, distorsionate: măcar să rămână materialele crude, ca să putem în continuare crede că la sfârşitul adventului* va fi acel Crăciun pe care îl aşteptăm de prea multe zile.

*Notă: Conform autoarei, adventul - la catolici şi protestanţi, perioada celor patru săptămâni de dinaintea Crăciunului – reprezintă o "aşteptare: cu crez, cu speranţă către ceva ce are să vină".

Articolul face parte din Calendarul de Advent MaghiaRomânia, o serie de postări oferite în dar cititorilor noştri, pe bloguri sau pagina de Facebook, în fiecare zi de pe 1 până pe 25 decembrie. Vedeţi şi mâine ce cadou vă oferim, pe pagina MaghiaRomânia Facebook. Acestea fiind spuse, iată şi
întrebarea, pentru cei născuţi după 89 sau prea mici în acel an ca să îşi mai amintească:

dacă aţi fi luat parte la evenimentele din Decembrie 1989, care ar fi acum povestea voastră?