Religia în şcoală şi propaganda degenerării umane
0În frământaţii ani '90, Biserica Ortodoxă Română inaugura ampla campanie de asanare morală a societăţii româneşti cerând pedeapsa cu închisoare a homosexualilor. Lucrurile erau clare. Descinderea pedepsitoare şi cu zarvă a lui Hristos printre noi era iminentă dacă dumnealor, parlamentarii, îndrăzneau să abroge deja-faimosul articol 200 din Codul penal (de esenţă pur stalinistă).
Pentru a realiza o „legislaţie profund democrată în România, care să garanteze atât libertatea şi drepturile omului, cât şi eficienta ocrotire a fiecărui cetăţean“, „subsemnaţii“ (Sinod, ASCOR, Frăţia Ortodoxă, Liga Tineretului Ortodox) cereau menţinerea educaţiei carcerale pentru cei ca mine, gay şi lesbiene.
Această nobilă acţiune educativă, tratabilă moral-terapeutic cu puşcăria între 1 şi 5 ani, ar fi fost suficientă „să nu ne ajungă copiii homosexuali“. Nu mai puţin, considerau dumnealor, că „homosexualii vor dispărea, neputându-se înmulţi natural“. Rar am putut vedea înseriate atâtea argumente inepte între paginile aceleiaşi publicaţii. Mă rog, veţi spune, ăştia erau anii '90, între timp am început să înţelegem cum e să coabiteze minoritarul cu majoritarul în aceeaşi casă. Ei, aş!
Numita şi infecta publicaţie din care am avut neplăcerea de a vă cita „Homosexualitatea: propagandă a degenerării umane” îşi continuă operă misionară, de asta data în licee. Bănuiesc că ea se oferă free of charge (gratis–n.r.) la pachet cu o similară capodoperă, „Faţa nevăzută a homosexualităţii“, prezentată recent de TVR drept „operă ştiinţifică“.
Cât poate să îndure mult-comentată oră de religie când astfel de publicaţiuni sunt prezentate drept pilde educative?
Ce fel de profesori de religie ies de pe băncile şcolii? Cine monitorizează ce şi cum predau aceştia? Cu ce folos spiritual se aleg tinerii liceeni cu astfel de îndrumători? Cine îi apăra pe tinerii LGBT din licee atunci când sînt caracterizaţi şi prezentaţi chiar de către profesorii lor drept monştri care „vor dispărea“ pe cale naturală?
Elevul de liceu este supus unui singur tip de informaţie, în cazul educaţiei sexuale, aceasta vine de la profesorul de religie şi se bazează, în principal, pe menirea de a procrea. Pentru că elevul nu are alte surse autorizate de a se informa despre acest subiect, informaţia care vine de la profesor este luată ca fiind una autorizată ştiinţific. Profesorul susţine, aşadar, că societatea umană se duce de râpă din cauza homosexualităţii
Aşa înţelege Biserica Ortodoxă Română să îşi facă simţită prezenţa în şcoală? Subiecte importante precum sexualitatea şi identitatea se predau la ora de religie?
Chiar suntem în secolul XXI?