Raportul CIA din iulie 1967 privind intrevederea presedintelui SUA cu premierul Romaniei

Ion Gheorghe Maurer i-a spus lui Lyndon Johnson un banc despre Ceausescu

Subiect: parerile premierului roman Ion Gheorghe Maurer in urma intrevederii de la 24 iulie 1967 cu presedintele Lyndon Johnson. 1. (...) 2. Maurer considera ca este in interesul Romaniei sa dezvolte relatiile cu SUA in domeniile economic, cultural, stiintific si politic. El crede ca intalnirea cu presedintele Lyndon B. Johnson reprezinta un bun inceput in aceasta directie si s-a aratat satisfacut de discutiile pe care le-au purtat. Maurer a informat conducerea Partidului (Comunist Roman - n.n.) despre discutiile cu presedintele Johnson si s-a ajuns la aceeasi concluzie unanima. 3. Maurer il considera pe presedintele Johnson un mare om politic si crede ca a reusit sa il convinga pe Johnson care este pozitia Romaniei. 4. (...) este interesant ca intalnirea dintre Maurer si presedintele Johnson a dus la schimbarea remarcilor secretarului general Nicolae Ceausescu la adresa SUA, in discursul sau tinut in fata Marii Adunari Nationale, pe 24 iulie 1967, astfel ca un intreg paragraf a fost modificat. Inainte de revizuire, Statele Unite erau aspru criticate si catalogate drept agresor, dar, in cele din urma, in versiunea finala, Romania isi manifesta intr-o maniera deschisa dorinta de colaborare intre cele doua tari. Chiar si conflictul din Vietnam a fost tratat pe un ton mult mai sobru decat se facuse pana atunci. Problema Vietnamului. 5. In legatura cu Vietnamul, Maurer a afirmat ca presedintele Johnson nu este singurul vinovat de existenta starii de fapt si ca, in realitate, greseala poate fi urmarita inapoi, pana la presedintele Kennedy (asasinat la Dallas, 22 noiembrie 1963; lui i-a succedat vicepresedintele Lyndon B. Johnson), iar presedintele Johnson a mostenit problema. Maurer crede ca presedintele Johnson, in incercarea de a gasi o solutie politica pentru Vietnam, pune un accent prea mare pe consideratiile interne din SUA, care se manifesta prin presiuni ale unor cercuri politice, militare si economice, extrem de influente. De exemplu, pe de o parte, presedintele Johnson face o propunere de pace si, pe de alta parte, intensifica actiunile militare - si acesta este rezultatul presiunilor din partea diferitelor grupuri. In ciuda acestui fapt, Maurer considera ca presedintele Johnson este sincer atunci cand afirma ca doreste pacea mondiala. 6. In ce priveste Vietnamul, Maurer a spus ca este greu sa se gaseasca o solutie din cauza faptului ca SUA au mers prea departe in distrugerea Vietnamului de Nord, iar vietnamezii nu mai au nimic de pierdut. El a comparat Vietnamul de Nord cu un comunist care a fost batut de Siguranta (organizatia statala de securitate din timpul regimului monarhist din Romania - nota CIA) si care, dupa ce i-au fost smulse unghiile, i-au fost scosi ochii, iar limba si nasul i-au fost taiate, nu mai are nimic de pierdut, asa ca nu declara nimic. 7. In legatura cu Romania, Maurer crede ca, in urmatoarea etapa, este necesar pentru Romania sa ia initiativa in extinderea relatiilor cu SUA fara a fi facute mari declaratii de prietenie din partea unei parti sau a alteia. Maurer spera ca SUA se vor indrepta, de asemenea, in aceeasi directie si vor trece la o cooperare concreta. 8. Mai mult decat ilustrativa pentru situatia Romaniei este o gluma pe care a spus-o Maurer. "Johnson mergea cu masina pe un drum si, la un moment dat, soferul a oprit la o intersectie si a intrebat in ce directie sa mearga. Johnson a spus sa mearga la dreapta si soferul a facut dreapta. Putin mai tarziu, Kosighin (Aleksei A. Kosighin era premierul URSS de atunci - n.n.) a ajuns la aceeasi intersectie. Soferul i-a pus aceeasi intrebare, iar Kosighin i-a ordonat sa mearga la stanga si masina a facut stanga. Dupa alte cateva momente, Nicolae Ceausescu este pus in aceeasi situatie. In momentul in care soferul l-a intrebat in ce directie sa mearga, Ceausescu s-a gandit putin, a analizat situatia si a spus: Semnalizeaza stanga, dar fa dreapta!". De notat ca vizita lui Maurer in SUA avea loc la numai o luna dupa razboiul de "sase zile" din Orientul Mijlociu, cand tarile socialiste est-europene - cu exceptia Romaniei - rupsesera relatiile diplomatice cu Israelul. Apoi, era prima vizita la Washington a unui premier comunist de la Bucuresti, iar in cursul ei s-au pus si bazele medierii intre SUA si R.P. Chineza, materializata prin vizitele secrete la Beijing ale lui Henry Kissinger si reconcilierea dintre cele doua tari pe timpul lui Richard Nixon, succesorul lui Johnson.