Sub presiunea schimbărilor globale şi regionale, eforturile României de poziţionare competitivă trebuie amplificate strategic la nivel geo-politic şi economic. Creşterea macroeconomică reprezintă un avantaj, însă lucrurile sunt mai dramatice în viaţa reală.

Elementul sustenabilităţii creşterii economice devine crucial şi are sens numai dacă se materializează într-un nivel crescut de trai, servicii publice de calitate şi infrastructură modernă. Discrepanţele sunt flagrante în România – trebuie să ne pese tuturor şi să acţionăm cu responsabilitate. Avem obligaţia de diligenţă să demarăm procesul de vindecare şi transformare.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi realizează care este miza anilor care urmează. Ne confruntăm cu o lume plină de provocări, cărora trebuie să le facem faţă cu determinare, profesionalism, şi de oportunităţi pe care trebuie să le valorificăm pentru binele general. Trebuie să ne mobilizăm, deoarece a rămâne blocat în paradigme desuete nu reprezintă o opţiune. 

Obstacole cronice, precum corupţia masivă, lipsa de viziune sistemică integrată, decalajele tot mai ample la nivelul infrastructurii şi restrângerea capacităţii administrative pot fi remediate doar prin conturarea unui Proiect de Ţară Multigeneraţional. Acesta implică stabilirea în comun a unei direcţii strategice şi a unor priorităţi competitive care să ţină cont de valorile naţionale şi de interesele comune pe termen lung şi să extindă rolul ţării în cadrul parteneriatelor euro-atlantice.

Trebuie să ne asumăm partea noastră de responsabilitate în vederea atingerii obiectivului comun de asigurare a democraţiei, prosperităţii şi securităţii. Pentru a transforma România este nevoie de un efort colectiv consensual, iar schimbarea trebuie să cuprindă toate nivelurile societăţii.

Nu este uşor – vorbim despre transformarea României, de angrenarea noastră într-un intens exerciţiu de integrare, motivaţi de credinţa noastră în România şi în potenţialul său de a deveni mai bună şi mai puternică.

În ultimii ani au existat multiple intervenţii fragmentate, idei şi strategii eşuate. Provocarea maximă rezidă în capacitatea noastră de mobilizare, filtrare a distorsiunilor şi coagulare a vectorilor complementari/fragmentaţi şi în procesul de operaţionalizare prin integrare şi validare a ansamblului. Paradigma actuală, saturată şi fracturată, va produce acelaşi rezultat steril, mai ales sub presiunea riscurilor acumulate. Transformarea poate veni doar din substanţa unei abordări de impact total diferite, din construcţia unui proces deschis şi onest, prin integrarea vectorilor relevanţi fără presetarea unor rezultante. Un asemenea exerciţiu nu poate fi iniţiat şi condus de o persoană, un Guvern, un partid sau o singură instituţie.

Oricine intenţionează să confişte sau să capitalizeze unilateral un asemenea demers esenţial va eşua inevitabil. A venit timpul să lăsăm trecutul în spate. A venit timpul să privim înainte la viitorul nostru în mod asumat, nu în mod fatidic pasiv.

Pentru un asemenea proces există o metodă dovedită de succes. O metodologie care implică schimbarea mentalităţii actuale, centrată pe control/interese partizane şi care se bazează pe identificarea valorilor comune, a ţintei vizionare şi a obiectivelor prioritare. Când vom avea un steag comun si o viziune unitară stabilă, vom putea să progresăm real mai departe. Trebuie privit dincolo de orice interes personal, partinic sau circumstanţial, într-o misiune comună care implică responsabilitate, determinare de durată şi ancore puternice. Pentru a putea căpăta tracţiune, un astfel de concept exclude din start originarea unilaterală de pe o anume baricadă, trece dincolo de nevoia de paternitate sau de planuri electorale/guvernamentale şi trebuie construit pe o platformă operaţională puternică, cu consultări de substanţă. Mă refer aici la nevoia unui exerciţiu democratic avansat si echilibrat, în beneficiul cetăţenilor şi al României.

Datoria noastră este să declanşăm şi să punem în mişcare acest proces - un astfel de proiect aparţine tuturor, fără credit sau ambiţii partizane. Ţara are minţi luminate gata să se implice, în timp ce metodologiile şi modelele existente sunt suficient de robuste pentru astfel de demersuri complexe. La fel cum construcţia unei catedrale durează, şi arhitectura unui astfel de reper de unificare naţională este sofisticată şi cere resurse extinse. O dată conturat, Proiect România va trebui dezbătut, asumat prin consens şi vegheat cu stăruinţă pentru bună implementare.

De ce un astfel de demers? Pentru că putem şi pentru că ne pasă. Acesta este un apel de mobilizare şi aliniere cu bună credinţă pentru revendicarea viitorului acestei Ţări şi visul comun al unei Românii extraordinare.
_____________________

Daniela Nemoianu

Cu o experienţă de 22 de ani în consultanţă în afaceri şi management în cadrul Big4 în România şi Europa Centrală şi de Est, Daniela Nemoianu a participat la sute de tranzacţii şi proiecte de o mare anvergură, care au inclus investiţii strategice, mari privatizări şi proiecte guvernamentale. Are o experienţă remarcabilă în managementul riscului, finanţe corporative, consultanţă juridică şi fiscală, fiind specializată în servicii financiare, infrastructură, sector public şi energie.

Daniela a fost preşedinte al Camerei de Comerţ Americane (2015/2016), este membru al Consiliului Director AmCham din 2012 şi copreşedinte al Consiliului Consultativ de Securitate SUA în România din 2015. Daniela Nemoianu predă, ca profesor asociat, la Programul de Master în Drept Fiscal al Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti, si este implicată în proiecte dedicate dezvoltării mediului de afaceri, statului de drept şi luptei împotriva corupţiei, sprijinirii educaţiei şi protecţiei mediului.