Cadouri pentru noi de 1 Decembrie

Unul dintre cele mai plăcute lucruri in viaţă este să primeşti cadouri. A-ţi face un cadou ţie însuţi/însăţi este uneori chiar mai plăcut, pentru că alegi ce vrei.

Ce ne-am putea face noi cadou de 1 Decembrie 2018?

De cele mai multe ori în spaţiul public găsim (sau facem) afirmaţii denigratoare la adresa noastră: că sîntem mai proşti ca alţii, că suntem mai slabi, că suntem ultimii, că vrem o ţară ca afară şi altele. E un fel de plâns că nu suntem mai mult, un fel de plâns că nu suntem îndeajuns de buni – o frustrare continuă. La capătul celălalt, unii afişează un excepţionalism împopoţonat: că suntem cei mai grozavi şi cei mai buni şi primii... Cum ar fi dacă am fi mai echilibraţi?! Cum ar fi dacă ne-am face cadou de 1 Decembrie blândeţe, îngăduinţă, bunătate şi o apreciere mai mare faţă de noi înşine, faţă de ce fac bun o parte din români, faţă de ce face bun România ca ţară?! Cum ar fi să gândim de bine despre noi înşine, fără să ne punem cenuşă în cap, fără să ne umflăm în pene şi fără să devenim auto-idolatri?! Pur şi simplu să apreciem realizările românilor şi ale României. Este o vorbă celebră care zice: suntem ceea ce gândim.

Este important să încercăm să ne desprindem de ce se întâmplă doar în România şi să vedem „mai de sus” ce se întâmplă în regiune, ce se întâmplă în relaţiile internaţionale la nivel  mai mare, global. Cum ar fi dacă ne-am face cadou o dronă virtuală pe care să o ducem ceva mai sus ca să vedem toate acestea? Când spunem „vrem o ţară ca afară”, nu spunem că vrem să fim precum Coasta de Fildeş, Burundi sau Filipine. Vrem să fim ca lumea bogată, ca Europa Occidentală, ca America, Canada, eventual Australia. Dar uităm că Europa de Vest este o regiune compusă în cea mai mare parte din foste state-imperii, care au avut colonii. România nu a avut colonii – asta nu e nici bine nici rău. E un fapt. România nu a fost un imperiu, la fel ca şi alte câteva state din est. Nu ne putem compara nici cu Ungaria şi nici cu Polonia, care ambele au un trecut de statalitate solidă în ultimele secole (chiar dacă pentru Polonia cu mari drame pe parcurs). Nu iau în considerare gluma rusească conform căreia România a avut tendinţe expansioniste, imperialiste, faţă de Basarabia. Sau pot să o iau şi să rîd.

Noi avem ceva pe care e bine să îl preţuim şi să-l apreciem la adevărata valoare. România este pe o linie istorică ascendentă. Dacă ne uităm la evoluţia noastră din ultimii 200 de ani, am reuşit două uniri (1859, 2018), iar în ultimii 25 de ani am reuşit să ne integrăm în lumea bogată, în aşa-zisul Nord economic al lumii, chiar dacă suntem la margine. Facem parte din cea mai avansată formulă de integrare regională care este Uniunea Europeană şi din cea mai puternică alianţă militară, NATO. Este adevărat că am realizat aceste lucruri cu puţin înaintea unei ere în care se zguduie structura sistemului internaţional, în care se reaşează raporturile de putere internaţională, şi în care foarte multă lume e debusolată şi nu înţelege ce se întâmplă: Decade SUA? Se destramă UE? Se ridică China? Se ridică alţi poli de putere? Ce e cu asertivitatea crescută a Rusiei din ultimii 5 ani? Şi întrebările ar putea să continue. Trăim într-o perioadă de reaşezare a relaţiilor internaţionale la nivel global şi avem nevoie să fim lucizi şi să cântărim variantele posibile, fără exagerări. Chiar decade SUA? Chiar se destramă UE? Chiar se ridică China? Etc  În ce fel se întâmplă aceste fenomene? Ce consecinţe au asupra României? Aş zice să ne facem cadou un mare cântar de luciditate şi o oglindă istorică, care să ne aducă aminte cine suntem şi cum am reuşit să supravieţuim în istorie ca popor şi să construim un stat care e pe o linie istorică ascendentă. Ne-am perpetuat limba, cultura, civilizaţia, în condiţii foarte vitrege; noi am fost între imperii şi suntem şi acum între imperii, sau între centre de putere, între hegemoni.

Ne-am mai putea face cadou mai multă bunătate cu cei dintre noi care a fost cel mai greu încercaţi: basarabeni şi la românii din diasporă. Mulţi români au plecat din ţară, şi tot mai mulţi tineri pleacă. Nu putem nega fenomenul şi nici nu e cazul să incriminăm pe cei care pleacă. E alegerea lor şi, într-o lume cu valori liberale, o respectăm. Aş dori să ne facem cadou să ştim să transformăm provocările actuale legate de depopularea României în oportunităţi. Cum să folosim migraţia românească în Europa şi în lume pentru sprijinirea României?

Lumea românească a devenit brutal-individualistă în ultimii aproape 30 de ani. Nu că ar fi fost autentic comunitară înainte de 1989... Nici nu putem şti, pentru că totul era controlat şi dirijat. Dar individualismul românesc a luat forme primitive, pe măsura ”acumulării primitive a capitalului”. Liberalismul pune accent pe libertatea individuală, e adevărat.  În ţările de origine, care au cultivat această ideologie, fenomenul asociativ, comunitar, a dublat spiritul antreprenorial. Deci, să ne facem cadou mai mult comunitarism, mai mult spirit comunitar mai multă dăruire pentru comunitatea din care facem parte, cea imediată, dar şi cea mare a românilor.

În acest context, este necesară o revoluţie la nivelul celor care se ocupă cu treburile comunităţii: politicienii. România are nevoie de lideri de o altă calitate şi de un sistem care să promoveze oameni centraţi pe societate şi pe valoarea comunităţii româneşti, nu pe propriul lor cont şi pe acumularea de proprietăţi. România are nevoie de o elită politică şi nu de o clasă conducătoare (diferenţa o făcea politologul Giovanni Sartori). Care e diferenţa? O elită politică e alcătuită din lideri, din oameni cu viziune, animaţi de binele comun. Un cadou minunat pentru România ar fi acesta: o elită la conducere.

Finalmente, ne putem face fiecare dintre noi un cadou nouă înşine, de Ziua Naţională: să evoluăm, să schimbăm ceva în noi în mai bine. Astfel, de jos în sus, lucrurile cu siguranţă se vor schimba în bine societatea românească şi România.