Asasinarea comunistului Foriş, o "crimă roşie", la patru mâini

Comandată din vârful "piramidei roşii" de la Bucureşti, uciderea lui Ştefan Foriş este prima din seria "crimelor comuniste cu circuit închis", din anii "50 "Asasinatele comuniste cu

Comandată din vârful "piramidei roşii" de la Bucureşti, uciderea lui Ştefan Foriş este prima din seria "crimelor comuniste cu circuit închis", din anii "50

"Asasinatele comuniste cu circuit închis", un nou capitol neînchis al istoriei recente. Vom încerca, azi, să desluşim iţele asasinării la comandă a ilegalistului Ştefan Foriş. Asasinarea acestuia este prima din seria "crimelor de lux" petrecute, după "44, în rândurile elitei comuniste antrenate în lupta pentru putere. O luptă pe viaţă şi pe moarte care avea drept filosofie un principiu extrem, importat de la Moscova: "Pe adversarul înfrânt, nu-l lăsa să ridice capul, zdrobeşte-l!"

Ştefan Foriş, executat cu o rangă în cap. Lucreţiu Pătrăşcanu, executat cu un glonţ în cap. Ana Pauker, la un pas de a fi şi ea executată cu "un glonţ la mir", aşa cum i-a cerut Dej lui Miron Constantinescu, după o vizită-fulger la Moscova. Sunt numai trei exemple de "comenzi" şi "execuţii" criminale la vârful elitei comuniste din anii "50. Cu sau fără ştiinţa Moscovei, toate aceste "asasinate în serie" la nivel înalt au avut, se pare, un singur comanditar: Gheorghiu-Dej, figura dominantă a obsedantului deceniu roşu. Începând cu "eliminarea" lui Foriş, în 1946, un adevărat "principiu al dominoului", pe model sovietic, s-a declanşat în sânul partidului comunist român.

Moartea lui Foriş, în Raportul Tismăneanu

"Singurul asasinat care i se atribuie personal (n.r. - fostului demnitar comunist Gheorghe Pintilie, alias Pantiuşa) este cel al lui Ştefan Foriş, în subsolul unei clădiri de pe Aleea Alexandru, în 1946. Ajutat de şoferul său, Dumitru Neciu, Pantiuşa l-a ucis cu o rangă de fier, apoi l-a aruncat într-o groapă săpată în prealabil în aceeaşi curte, acoperindu-l cu moloz", menţionează laconic, la pagina 182, Raportul Tismăneanu. Pe lângă faptul că nu citează sursele din care rezultă aceste afimaţii, Raportul Tismăneanu comite, prin omisiune, câteva greşeli flagrante cu privire la asasinarea lui Foriş.

În primul rând, nu spune că la asasinarea lui Foriş au participat cel puţin trei indivizi: Gheorghe Pintilie, alias Pantiuşa, un anume Petre Bulgaru şi un şofer al lui Pintilie de naţionalitate sovietică. În al doilea rând, nu se spune că victima a fost asasinată şi îngropată într-o încăpere, ci că ar fi fost aruncată "într-o groapă săpată în curte".

Ceea ce este greşit, întrucât, potrivit declaraţiilor lui Pantiuşa, dintr-o anchetă ulterioară, groapa a fost săpată în interiorul unei încăperi: poate garaj, poate subsolul clădirii din strada Aleea Alexandru. Faptul că asasinarea lui Foriş ar fi fost singura crimă comisă de Pantiuşa este iarăşi o eroare, întrucât chiar Pantiuşa a recunoscut, în ancheta de la partid, că, timp de o săptămână, el şi şoferul său sovietic au omorât trei oameni. "Primul a fost Foriş, apoi Pârgaru şi Neamţu.

Pe toţi trei, noi doi i-am omorât. Au fost băgaţi unul peste altul. Făceam groapa numai noaptea, iar duminica nu puteam să intru pentru că acolo a fost depozit de maşini, şi tot timpul era circulaţie", a spus Pantiuşa în ancheta Comisiei "Răduică-Patilineţ", despre care Raportul Tismăneanu uită să facă vorbire.

Asasinat în curtea sindicatului

Un singur lucru se ştie cu certitudine în "afacerea Foriş": asasinatul a avut loc în curtea sindicatului (fost sediu al Legaţiei Poloneze, devenită în timpul războiului un sediu de comandament german, în care, ulterior, s-au întors polonezi) din Aleea Alexandru. Şi se mai ştie precis că Pantelei Bodnarenko, alias Pantiuşa, a săpat groapa lui Foriş cu mâna lui.

Dacă despre autorul/autorii asasinatului nu se ştie cu precizie mare lucru, nici comanditarul crimei din Aleea Alexandru nu este clar conturat. Dacă a dat ordin Ana Pauker, Vasile Luca sau Gheorghiu Dej ori toţi la un loc, încă nu se ştie. Dacă Foriş a murit strâns de gât, lovit cu ranga sau pur şi simplu a fost îngropat de viu, de asemenea nu s-a stabilit. La toate aceste întrebări ar fi trebuit să răspundă "Raportul Tismăneanu". Sunt întrebări asupra cărora un eventual proces al comunismului trebuie obligatoriu să se pronunţe. Şi să dea verdictul.

Pantiuşa descrie crima

"Bulgaru l-a adus doar până la uşă (...) Şoferul meu i-a dat în cap o singură dată (...) Şoferul meu era urcat pe un scaun pentru că Foriş era înalt şi acesta nu ajungea. Aşa l-a omorât (...) Să vă spun cum a fost. Eu am săpat groapa. Eu, personal, am făcut totul. Nu am vrut să amestec pe nimeni. Mi-a fost frică să nu afle numele lui Foriş", a declarat Gheorghe Pintilie, în timpul anchetei "Comisiei de Partid", din ianuarie 1968. Comisie care l-a chestionat pe Teohari Georgescu, fostul ministru de interne - acuzat în grupul Ana Pauker, Vasile Luca - în legătură cu împrejurările în care a fost asasinat Ştefan Foriş, fost secretar general al "Partidului Comunist din România" (PCdR), destituit la 4 aprilie 1944 şi, ulterior, arestat şi anchetat în beciurile MAI.

"Echipa era condusă de Petre Bulgaru"

În anul 1946, a venit la mine generalul NICOLSCHI şi m-a întrebat: "Ce facem cu FORIŞ? Stă de mult". Eu i-am răspuns că am să întreb şi am să-i comunic (...) "După câteva zile, m-am dus la secretarul general al Partidului şi l-am întrebat: <> Faţă de propunerea mea, secretarul general mi-a spus că este de acord să-l suprimăm.

După aceasta i-am căutat pe VASILE LUCA şi pe ANA PAUKER. I-am găsit împreună într-o cameră a lui ANA PAUKER de la etajul I. I-am întrebat ce facem cu FORIŞ, în sensul dacă să-l suprimăm. Amândoi au fost de acord.

După aceasta i-am comunicat lui Pintilie ca să-l ridice pe Foriş, deoarece s-a hotărât suprimarea lui. Foriş Ştefan a fost dus într-o casă şi suprimat de către o echipă condusă de Bulgaru. După aceasta, generalul Pintilie mi-a confirmat că a fost executat", a declarat, în 1953, sub stare de arest, fostul ministru de interne Teohari Georgescu.

Intr-o altă anchetă "de partid", din 1968, Teohari Georgescu declara Comisiei: "Reţin că (n.r. - Foriş) a fost omorât cu o rangă. Nu a putut fi omorât cu o singură lovitură şi a trebuit să-i dea mai multe lovituri. Mi-a rămas întipărit că suprimarea s-a făcut de Bulgaru în casa aceea. Pintilie a primit sarcina din partea lui Dej".

Principiul lui Dej, aplicat în cazul Foriş

"Ce l-a făcut pe prudentul, calculatul Dej să-i dea devotatului său auxiliar Pantiuşa, <> , ordinul de a-l suprima pe Foriş? Desigur, Foriş nu mai era pentru el un rival posibil. Dar Ana Pauker şi Pătrăşcanu erau.
Bătălia împotriva lor abia începea.

Ţinând minte că Ana criticase actul samavolnic prin care fusese înlăturat <> (n.r. - Ştefan Foriş, înlăturat în 1944), Dej socotea, probabil, că lucrul cel mai sănătos era să preîntâmpine o eventuală apropiere dintre Foriş şi grupul Ana-Luca-Teohari.

O asemenea împletire de interese îi putea crea lui Dej complicaţii serioase la Moscova. Încă din închisoare, el îşi însuşise principiul stalinist: <> proces, - şi mai puţin zgomotos- era să-l facă pe Foriş să dispară. Şi cât mai degrabă. Dej a dat ordinul. Pantiuşa l-a executat.
La scurt timp după Foriş, a dispărut, asasinată, şi bătrâna lui mamă", scrie fostul redactor-şef al Scânteii, Sorin Toma, în cartea sa de amintiri, apărută la Editura Compania şi intitulată sugestiv: "Privind înapoi".