„Propaganda LGBT“ sau despre limbajul fricii

FOTO Shutterstock

Am aflat zilele trecute despre iniţiativa legislativă a partidului extremist AUR privind pregătirea unui pachet de legi anti-„propagandă gay“. M-am uitat pe pagina Facebook a copreşedintelui Claudiu-Richard Târziu. Ce văd acolo? Pioşenie, un om corect politic, cu familia regulamentară, cu nevastă, cu copil, înconjurat de preoţi, în biserică sau prin preajmă. Un om cu „frica lui Dumnezeu“. Om de bine, cum se spunea după revoluţie.

Postarea despre „propaganda gay“ face trimitere la un interviu al domnului copreşedinte dat ziarului Libertatea. Mă uit şi la interviu. Acolo vorbeşte despre pregătirea unui proiect de lege sau chiar a unui pachet, care, chipurile, ar „proteja“ copiii din învăţământul preuniversitar de o asemenea propagandă. Domnul Claudiu Târziu a cam fost pus în umbră în ultimele luni de activismul copreşedintelui George Simion, şi probabil că încearcă să îl prindă din urmă. Cum? Revenind la ura împotriva semenilor care sunt diferiţi de majoritatea heterosexuală (cultivată de Coaliţia pentru Familie, cum ştim). Pentru că ura şi frica se vând mult mai bine decât iubirea. Şi ce citim în continuare în interviul domniei sale?

Citim aşa:

„– Ne îngrijorează faptul că se transmite că o deviaţie sexuală, că a fi gay sau transsexual, este ceva normal, nu ceva care poate fi tratat medical.“

De unde ştie domnul Claudiu că a fi gay sau transsexual este o deviaţie? Din educaţia sa sexuală obţinută după ureche? E clar că a refuzat orice educaţie pe acest subiect (ca dovadă stă activismul său împotriva orelor de educaţie sexuală în şcoli) şi atunci probabil că inventează. Faptul că eşti diferit faţă de majoritate nu înseamnă că eşti deviant, anormal, sau că trebuie să fii reprimat de către societate. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, orientarea sexuală nu este o deviaţie. Deci persoanele care au o orientare sexuală diferită faţă de cea heterosexuală nu sunt deviante. Mai curând este deficitară educaţia sexuală a domnului Claudiu. Este suficientă o vizitare a paginii OMS pentru clarificare. O explicaţie pentru faptul că dumnealui se referă la deviaţie este carenţa sa educaţională. O alta ar fi că nu s-a remarcat politic şi ideologic în activitatea sa parlamentară până acum şi atunci abordarea unui subiect „incendiar“ într-o ţară subeducată (inclusiv în domeniul sexualităţii) îi poate aduce o creştere a scorului politic. Nu este singurul care face astfel. Cum ştim, liderul unui partid maghiar obscur a încercat să parieze pe acelaşi subiect, al „propagandei gay“. Domnul în cauză cu siguranţă a fost influenţat de Viktor Orban din Ungaria.

De unde vine expresia „propagandă gay“? Direct de la Kremlin, din laboratoarele ideologice ultraconservatoare de acolo. Dar în ultimii ani ofensiva împotriva persoanelor minoritare a luat amploare în regiunea Central-Europeană.

„Zonele libere de LGBT“ din Polonia sunt deja notorii în sens negativ. Recent, în Ungaria a fost adoptată o lege care, chipurile, vrea să protejeze copiii de „propaganda gay“. Dar ce înseamnă „propaganda“? Ce înseamnă să faci propagandă?

Iată definiţia găsită în DEX online, cu cea mai recentă dată (2009).

„PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acţiune desfăşurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute şi acceptate, pentru a câştiga adepţi.“

Ar trebui să căutăm doctrina politică sau religioasă, teoria sau opinia care chipurile ar fi propagată. În fapt nu există nici o doctrină, teorie sau opinie care se propagă în ce priveşte românii LGBTIQ. Singurul lucru care se face public este informaţia potrivit căreia în populaţia unei comunităţi un mic procent este reprezentat de persoane cu altă orientare sexuală decât cea majoritară. E ca şi cum am spune că domnul Cristofor Columb a făcut propagandă pro-americană când a descoperit America.

Sper că în Parlamentul României avem şi oameni cultivaţi, care să cunoască înţelesul cuvintelor limbii române, astfel încât legile să fie inteligibile şi folositoare. Folositoare cetăţenilor români, pe care deputaţii şi senatorii îi reprezintă şi nu folositoare unor politicieni inculţi şi avizi de putere.