PAMFLET. Was tun? Premierul întreabă, nimeni nu-i răspunde

Dragi prieteni, nu mă recunoaşteţi? Sunt premierul vostru, Pictor Vonta, şi am venit să vă cer părerea. Mă bat la cap ăştia cu săgeata albastră să aduc în guvern feldmareşal neamţ, da’ eu tare n-aş vrea. Să-l primesc, totuşi, ori să-l fac pachet şi nach Hermannstadt, mein freund!

Cum să-l pun eu pe neamţ şef peste dom’ general Oprea, care mi-e şi cumătru: pe ce baze, pe ce merite? Nu mai bine îl fac feldmareşal şi pe dom’ general, poate şi pe caporalul cel mic, Daniel Constantin sau invers, că mereu uit care-i numele şi care-i prenumele? Plus că mai e şi  Liviu Dragnea, săracu’: uitaţi-l cât munceşte şi tot degeaba, de i-ar da  Dumnezeu sănătate şi achitare.

Aţi văzut că i-am luat pe ăştia micii şi pe listele noastre, pentru Europa. De-abia aştept să le văd feţele lui Schulz şi Swoboda, când o să le aducem conservatori în grup – poate-i pun băieţii noştri să cânte Internaţionala. Păcat că n-o să fie şi domnu’ Dan: el ar trebui s-o ştie, că-i profesor universitar cu vechime. Cât despre ăilalţi, cu UNPR-ul lor (ce-o mai însemna şi asta), n-am înţeles niciodată la ce sunt buni, dar bine măcar că au steaguri roşii, să n-am probleme din cauza lor.

Să ştiţi, prieteni, că s-au găsit unii care să mă toarne la Bruxelles. Nu ştiu cine – adică ştiu, dar îl mai las să zburde până la Congres – s-a trezit să-i informeze pe Schulz şi ai lui  că aş fi zis eu că azi nu mai există stânga şi dreapta, că gata cu social-democraţia şi nu ştiu mai ce. Eu n-am zis chiar aşa, dar ceva tot am spus, că o luaseră razna Crin şi ăilalţi cu liberalismul lor şi cu dreapta lor, că nu vor să plătim de la buget câte ceva din datoriile la bănci ale săracilor. De parcă nu i-am ajuta tocma’ pe ăia din sectorul privat, votanţi de-ai lor – sanchi – doar câţi mai sunt fraierii care câştigă sub 16 milioane pe lună, la stat?

Dacă mă mai enervează, le fac pachet toate proiectele, propunerile şi ordinele doamnei ministru Câmpeanu, le leg cu fundă roşie şi le expediez cu furgoneta la sediul lor, să se sature de liberalism. Oricum, de-aicea le-a venit lor cheful să-l aducă-n coasta mea pe neamţ, vezi Doamne, să întărească guvernul. Dacă mă fac că plouă, o să iasă scandal, că am fugărit Mitul Iohannis, că sunt mai rău ca Băsescu.

Da’ daca-l bag înăuntru, la interne, cine ştie ce-o sa se mai întâmple? Cu ninsorile s-a cam terminat, da’ vin inundaţiile şi-ar putea, la o adică, să-şi rupă gâtul – numai că ăsta e sectorul lui Liviu şi nu pot să i-l iau. Şi aşa e cam supărat în ultima vreme, că uite ce i-a spus, zilele trecute, un coleg de-al nostru din teritoriu: „Regionalizare nu, descentralizare nu, de procurori nu ne aperi, bani nu ne dai, aia nu, ailaltă nu – de ce nu te-ntorci tu la Băsescu, bă băiatule?”. Normal că nu i-a convenit.

O să vedem noi pe cine va coordona neamţu’, da’ până una-alta am spart în două  ministerele economice, să nu-i vină idei. Acum, bănuiesc că băieţii cu săgeata ştiu să socotească şi le dă cu minus, dar asta e, dacă vor ministru de la Hermannstadt. Şi le-am dat carnete şi copiilor care se jucau de-a independenţii, tot ca să priceapă liberalii şi să se mai liniştească.

Aşa că pe neamţ, dacă totuşi îl primesc, cred că o să-l pun să-i coordoneze pe doamna Câmpeanu şi pe părintele de la Cultură – uite că nici săptămâna asta n-am avut timp să-i citesc teza de doctorat (oare o fi chiar a lui?). Şi, să nu uit, pe domnu’ Nicolăescu, să vedem dacă într-adevăr nemţii sunt aşa calmi precum se spune.

Ai noştri mi-au spus să nu cumva să-i dau Internele, că anul ăsta s-ar putea să se intre în Schengen şi-o să se-mpăuneze neamţu’ de n-o să-l mai încapă cureaua. Da’ eu le-am zis că nu-i niciun risc, nu se intră, iar când s-o intra liberalii o să fie demult în opoziţie, n-o să mai ştie nici pe ce străzi sunt ministerele.   

Problema mea e că nu ştiu dacă nu va face pletosu’ de Crin o şmecherie şi-l împinge pe neamţ la prezidenţiale. Doar dacă vrea Crin, că revoluţie la liberali n-are cine să facă: prea sunt ocupaţi cu Parlamentul, cu administraţia, cu procesele. Eu zic că n-o să se-întâmple şi oricum o să discutăm după chestia asta cu constituţia – apropo, trebuie să văd şi eu textul într-o zi, c-am înţeles că au luat-o razna şi unii dintr-ai noştri, în comisie.

Da’, oricum, tare-aş vrea să ştiu ce hram poartă neamţu’ şi-i întreb mereu pe ăştia cu sondajele. Însă ei nu-mi spun decât „să trăiţi!” şi că eu sunt cel mai bun, am văzut că n-au dat în presă dacă l-aş bate sau nu în turul doi (şi nu-mi place deloc, un sondaj ar trebui să fie cinstit şi complet – să zicem, 60 la 40) .   

Oricum, eu nu prea vreau şi – aici mă deosebesc puţin de Mircea – nu prea îl vreau nici pe el. Unii îmi zic să-l susţin pe Crin, că am promis, da’ mai rămân eu şef la partid dup-aia? Aşa că n-am ce face, merg cu poporul. Aş putea să-l bag la înaintare pe domnu’ doctor, numai că am impresia că el nu câştigă decât dintr-a treia încercare, iar la prezidenţiale asta ar fi a doua. L-ar vota  sigur 99 la sută dintre bucureşteni, că altfel nu pot scăpa de el, da’ ce ne facem cu gorjenii mei, cu moldovenii, cu ungurii, cu ăilalţi?

Nici cu surprizele nu stăm aşa bine, încât n-ar fi exclus ca până la urmă să intru eu. Şi bine ar fi să nu ajungă neamţu-n turu' doi, da' problema e că ajunge sigur, dacă băsiştii ăştia (naiba sa-i ia) nu se-nţeleg şi vin cu cinşpe candidaţi. Le-au mai zis şi oameni de-ai noştri: potoliţi-vă, uniţi-vă şi vedem noi la urmă cum lucrăm, da’ ei nu şi nu. Asta mă enervează cel mai mult, indiferent c-o să fie neamţu’ sau Crin. Nu se mai înţelege om cu om în ţara asta, din cauza lu’ Băsescu. Hai, pa!