Nu am mai reuşit să prind acea parte din discuţie în care cei doi interlocutori ar fi urmat să spună, logic, pe ce se bazau când erau atât de categorici în afirmaţiile lor. Pe alegaţiile din iarnă ale lui Sebastian Ghiţă, pe poveştile despre Binom ale maestrului Cristoiu, pe senzaţionalele dezvăluiri ale colonelului SRI în rezervă Daniel Dragomir făcute, în premieră în compania lui Victor Ciutacu şi a aceluiaşi atoateştiutor Ion Cristoiu, suferind de ubicuitate, reluate şi amplificate, înţeleg, duminica trecută sub bagheta binecuvântată a pastorului Mihai Gâdea, reciclat în jurnalist? Sau pe editorialele din Cotidianul ale lui Cornel Nistorescu ori pe ceea ce spune tot mai apăsat trimisul lui Dragnea în TVR, junele Ionuţ Cristache? Ori pe ceea ce a declarat ieri parlamentarul Claudiu Manda după audierea lui Dragomir de către Comisiile parlamentare de control a activităţii SRI? Audieri care înţeleg că vor continua şi marţea viitoare.

Am aflat luni dimineaţă că, în lunga spovedanie din faţa pastorului Gâdea consumată cu o seară înainte la Antena 3, colonelul Dragomir a povestit cum generalul Coldea a devenit, mai întâi în 2009, mai apoi în 2012 un important policy maker. Dl. Dragomir a mai mărturisit/pretins că ar fi fost o vreme în care era extrem de apropiat de dl. Coldea, iar apoi, când nu a mai fost, acesta ar fi dat numai un ordin scurt şi voinţa i-ar fi fost îndeplinită. Colonelul Dragomir ar fi fost umflat şi băgat la zdup. Într-un interviu publicat marţi dimineaţă de Ziare.com, fostul adjunct al directorului SRI a negat, firesc, absolut totul.

Sigur, e foarte uşor să priveşti cu mefienţă toate aceste înlănţuiri de fapte. Ca şi schimbul de replici acide din aceste zile dintre Coldea şi Dragomir. Însă nu se poate să nu te mire că despre toate aceste înlănţuiri de fapte vorbesc preponderent anumite organe de presă, despre ai căror patroni sau directori ştii că au mari probleme în justiţie. Lucrurile se complică însă atunci când în iei în calcul faptul că audienţele României tv şi Antenei 3 sunt consistente, că sindromul Conul Leonida care crede tot ceea ce scrie la gazetă, iar în secolul al XXI lea ce se dă şi se spune la televizor e o realitate şi că nu e defel bine să se amplifice aproape zilnic îndoielile populaţiei în temeinicia şi stabilitatea ordinii Statului de drept în România.

Dacă şi numai o parte din ceea ce susţin cei care astăzi vorbesc despre colaborări nepermise, ce depăşesc cu mult cadrele legii, între SRI şi DNA ori despre acoperiţii din presă este adevărată, şi tot avem o problemă. Ordinea constituţională, libertatea individuală sunt astfel, fără doar şi poate, primejduite. Precizările date publicităţii de SRI în comunicatul de săptămâna trecută, comunicat semnat de dl. Eduard Hellvig, nu au lămurit nimic, ele nefiind decât o mostră de nouă limbă de lemn. Nici nu cred că ar fi putut fi altfel. 

Tocmai de aceea avem, însă, nevoie de lămuriri urgente. Preşedintele Iohannis, în calitatea domniei-sale, de garant al aplicării şi respectării Constituţiei, s-ar cuveni să intervină. Mult mai ferm şi mai serios decât a făcut-o în iarnă, când cu afacerea Coldea.

Alte organisme s-ar impune, la rândul lor, să lămurească tenebrele concursului prin care acelaşi domn Coldea a devenit cum nu se poate mai bizar şi nu foarte legal conferenţiar universitar la Academia SRI. Nu de alta, dar altfel prea s-ar accentua ideea unui deal între Coldea şi alte instituţii. Şi s-ar putea să devină tot mai persistentă ideea că tăcerea generalului trebuie cumpărată, indiferent care ar fi preţul. Fiindcă dl. Coldea ar fi fost şi ar fi rămas o persoană omnipotentă.