O scrisoare către Preşedintele României

„Doamnă Preşedinte, Domnule Preşedinte, vă felicit pentru poziţia câştigată. Sper să realizaţi imensa responsabilitate pe care ţara v-a acordat-o şi pe care aţi cerut-o. Nu ştiu dacă sunteţi cel sau cea pe care am pus ştampila, dar acest lucru contează mai puţin acum. Ceea ce contează este să găsiţi îndeajuns de multă înţelepciune să ne vedem peste 5 ani şi să simţim mai mulţi dintre noi că avem ceva de ales.”

Simţiţi cumva că v-aţi dus degeaba la alegeri în ultimii 25 de ani? Nu aveţi niciun candidat cu adevărat prezidenţiabil în lista din 2014? Vă simţiţi (iar) nevoiţi să alegeţi răul cel mai mic? Votaţi cu stânga pentru că nu vă place dreapta sau invers? Nicio problemă. Nu sunteţi singurii. Dar nu este nici prima şi nici ultima oară când veţi avea dilema aceasta şi cel mai probabil, unii veţi alege cu o oarecare strângere de inimă. E uşor cam târziu acum să ne batem cu pumnii în piept că noi am incercat dar n-am reuşit să propulsăm vreun Superman-Făt-frumos-Kennedy pe listă.

Am văzut cu toţii tone de articole, posturi pe facebook şi twitter şi am participat la sute de discuţii despre cine nu ar trebui să fie acolo. Cvasi-intelectualitatea şi elita nu se pune de acord asupra niciun candidat. Lucru bun în sine, pentru că de-aia avem democraţie - să alegem. Singurul lucru care pare însă unanim e că nu prea avem de unde alege şi că era mai bine daca x sau y nu candidau. Rar am auzit o discuţie despre cine ar fi trebuit să candideze. E ca şi cum el sau ea, candidatul cu adevărat bun, nu ar exista. Şi poate că aşa este. Poate că pur şi simplu nu avem acest Superman-Făt-frumos-Kennedy în elita politică, de business sau civică. Nu ştiu dacă va apărea vreun preşedinte-erou la orizont de care să fim mândri dar, de bine de rău, dupa 22 decembrie vom avea un nou preşedinte. Aşa că, din umila mea calitate de cetăţean, i-am scris o scrisoare. 

“Doamnă Preşedinte, Domnule Preşedinte,

Vă felicit pentru alegerea dumneavoastră în cea mai importantă funcţie în statul roman. Este o onoare pentru oricine să ajungă aici şi, în ciuda oricăror opţiuni politice pe care le-aş avea, reprezentaţi acum mai mult de o persoană sau un partid, reprezentaţi întreaga ţară. Din acest moment sunt convins că prin comportamentul şi deciziile dumneavoastră veţi stabili un model în societatea noastră de care avem atâta nevoie. Vă asigur, pe această cale, de respectul meu pentru instituţia prezidenţială pe care o conduceţi.

Aşa cum ştiţi, anul 2015 urmează să fie un an foarte dificil din diverse cauze interne şi internaţionale. Sper să găsiţi inspiraţia şi puterea de a media între puterile statutului şi între stat şi societate în găsirea unui echilibru care să permită stabilitate, aşa cum Art. 80 (2) din Constituţie ne spune. Am avut un preşedinte jucător, care pe alocuri s-a jucat cu această funcţie de mediere, dar sper ca dumneavoastră să fiţi un preşedinte colaborator. Evident, nu mă refer la acea înţelegere a cuvântului. Cred că dacă aţi avea puterea de a colabora cu guvernele următorilor 5 ani, cu opoziţia în diversele ei forme, cu sistemul judiciar şi societatea civilă aţi rămâne în istorie. Pentru că acum trăim o perioada cu adevărat importantă pentru viitorul acestei ţări. Schimbările geopolitice regionale şi globale, atât de rapide, nu dau şanse multe societăţilor ce sunt încă prinse în propriile scandaluri şi nevroze. E nevoie de ceva ce nu-mi aduc aminte ca această ţară să fi avut de fapt vreodată, cu mici excepţii la jumătatea anilor 2000: coeziune.

Din păcate, cu toată bunăvoinţa pe care sunt convins că o veţi avea, cred că veţi eşua în mare parte. Nu ştiu dacă va fi vina dumneavoastră dar, din păcate, veniţi dintr-un sistem defect, un sistem pe care l-am construit împreună în mod direct şi indirect. E trist că după 25 de ani de la momentul în care mulţi dintre noi am crezut şi prea mulţi am murit să ne învârtim în acelaşi tip de cerc. Evident, de recunoscut meritele justiţiei române din ultimii ani care a reuşit, cel putin mediatic, să arate că “se poate”. De asemenea, cresterile economice, contextuale sau nu, din ultimii ani sunt dovezi că “nu e chiar atât de rău”. Dar celelalte exemple de manipulari, eşecuri dorite sau licitaţii grosolan oferite ne fac, pe mulţi dintre noi, să intrăm într-o zonă defensivă faţă de performanţa oricărei guvernări. Ştiu, dumneavoastră sunteţi preşedinte, nu prim-ministru sau ministru. Dar aş vrea să fiţi garantul unei minime moralităţi, oricât de greu vă va fi. Pentru ca va fi greu şi ştiţi şi dumneavoastra asta. Veţi fi înconjurat de o mulţime de “prieteni şi duşmani” care îşi vor oferi serviciile. Sper doar să nu vă molipsiţi, ca alţi preşedinţi ai acestei ţări, de imaginea puterii pe care poziţia de preşedinte o oferă. Ar fi păcat.

Influenţa pe care o veţi avea asupra următorului guvern va fi mare sau mică, depinde, evident, cine sunteţi. Neştiind acest lucru acum, sper să imprimaţi următoarelor guverne o doză mai mare de responsabilitate – una care să nu aibă legătură cu vreun posibil pericol DNA-istic ci o responsabilitate venită dintr-o dorinţă de a face lucrurile să funcţioneze cum trebuie. Misiune imposibilă, ar spune unii. Poate pentru că aparatul de stat este atât de numeros şi complex, atât de închis în propriile metehne şi cutume şi atât de apăsat de propria-i greutate şi corupţie.

Ar fi bine dacă aţi vorbi mai mult cu societatea civilă din România. Avem soluţii pentru părti ale acestei misiuni imposibile. Evident, ne dăm seama că ar fi nevoie de mişcări tectonice imense pentru a corecta greşelile făcute în construcţia statului şi a elementelor acestuia şi că aceste schimbări nu au cum să vină repede. Dar cred sincer că un dialog ar funcţiona pe termen lung. Circumspecţi până la profund neîncrezători, cred că am veni. Şi, unii dintre noi, mai deschişi la sacrificiile de imagine şi usor naivi în puterea lor de a schimba, ar veni în rândurile administraţiei prezidenţiale şi ale guvernului. Ştiu un număr semnificativ de persoane din societatea civilă sau antreprenori care au făcut acest lucru de-a lungul anilor. Mulţi au încercat, puţini au rămas, e adevărat. Şi aceasta pare o misiune imposibilă câteodată, nu?

Mi-ar plăcea sa deveniţi o voce auzită, înţeleasă şi luată în serios în Consiliul European. Să fiţi primită sau primit la Washington cu încredere şi, în timp, la Moscova. Ştiu, tocmai am spus Moscova. Nu are rost să mai explic, sper. Avem nevoie, după reaşezările geopolitice, să deschidem un minim dialog cu Federaţia Rusă. Ducându-ne mai departe în timp, aş vrea să văd Administraţia Prezidenţială cât mai puţin în România. Să coalizaţi lideri ai comunităţii de afaceri româneşti şi lideri ai societăţii civile şi să nu vă opriţi din călătorii de stat împreună cu aceştia până când ultima idee de cooperare nu a fost discutată cu Astana, Delhi, Abu Dhabi, Accra sau Tokyo. E momentul ca România să iasă din carapacea est-europeană sub care stă de 25 de ani. Avantajele geografice şi geostrategice au fost prea puţin utilizate în ultimii ani, poate cu excepţia avantajelor colaborării militare cu Statele Unite. E momentul să ne deschidem către noi pieţe şi căi de tranzit din Japonia şi China până in India sau Orientul Mijlociu şi fără o Administraţie Prezidenţială capabilă să ajute guvernul în această chestiune vom eşua din nou, aproape fără a fi început.

Vă felicit încă o dată pentru poziţia câştigată. Sper să realizaţi imensa responsabilitate pe care ţara v-a acordat-o şi pe care aţi cerut-o. Aşa cum ştiţi, oamenii uită însă istoria nu iartă. Nu ştiu dacă sunteţi cel sau cea pe care am pus ştampila dar acest lucru contează mai puţin acum. Ceea ce contează este să găsiţi îndeajuns de multă înţelepciune să ne vedem peste 5 ani şi să simţim mai mulţi dintre noi că avem “ceva” de ales. Pentru că, acum, mulţi simţim că nu. Şi, probabil, în locul nostru aţi fi avut aceeaşi stare.

Cu deosebită consideraţie,

Ciprian Stănescu”