Moralul şi judecătorul naţiunii: Mircea Geoană

Mircea Geoană a ratat o bună ocazie să tacă. Nu este prima, de altfel. Dar credeam că după gafele neiertătoare comise ca lider politic – motiv pentru care şi-a atras şi celebra poreclă de la Ion Iliescu -, am sperat la mai multă decenţă şi smerenie politică, dacă vreţi, din partea domniei sale.

Mircea Geoană a ratat o bună ocazie să tacă. Nu este prima, de altfel. Dar credeam că după gafele neiertătoare comise ca lider politic – motiv pentru care şi-a atras şi celebra poreclă de la Ion Iliescu -, am sperat la mai multă decenţă şi smerenie politică, dacă vreţi, din partea domniei sale. Dar n-a fost să fie. Recidivând din nou, acelaşi personaj vine să dea încă o dată cu bâta în baltă, parcă vrând să ne întărească opinia că haina de lider politic şi, mai cu seamă, haina de preşedinte de ţară a fost întotdeauna mult prea mare pentru domnia sa. Să mă explic.

Zilele acestea, în cadrul conferinţei "Mediafax Talks about Lobby", Mircea Geoană s-a trezit deodată vorbind despre calitatea clasei politice, insistând pe ideea că este dificil să ai credibilitate în faţa opiniei publice în condiţiile în care doi foşti miniştri condamnaţi nu demisionează din Parlament. "Cum să poţi să mergi în faţa opiniei publice româneşti, atunci când ai doi politicieni de vârf, foşti miniştri, recent condamnaţi de justiţia română, un senator, fost ministru al Justiţiei şi o doamnă, fost ministru al Tineretului şi Sportului, condamnaţi recent de către justiţia română, şi aceşti oameni nu îşi dau demisia din Parlamentul naţional?”, s-a întrebat ritos fostul preşedinte al PSD, în mintea căruia, vedem, au încolţit, din nou, vise de mărire.

Cine vorbeşte de credibilitate? Să ne lămurim. În primul rând, nu Mircea Geoană este cel care poate da lecţii de moralitate. Un lider politic care până astăzi ocupă ilegal vila de la RAAPPS, care a trădat prin celebra vizită la SOV încrederea electoratului care dorea desprinderea de Traian Băsescu încă din 2009, care a atacat formarea USL şi care, ulterior, a pretins, senin, un loc eligibil de deputat din partea USL, dar şi alte funcţii în statul român, nu se poate erija în instanţă morală.

În al doilea rând, un personaj care prin toate acţiunile sale recente ne-a arătat şi continuă să ne arate că nu este altceva decât o unealtă în mâna preşedintelui Băsescu, trebuie privit cu foarte mare circumspecţie. Cum altfel ar trebui privite toate acţiunile sale de dinamitare a USL, începând cu îmbrăţişarea tezei lui Traian Băsescu ca PSD să aibă candidat propriu la preşedinţie şi terminând cu ultimul episod, prin care cere demisia unor parlamentari care nu convin preşedintelui.

Mircea Geoană este ultima persoană care ar trebui să ceara demisia. Dacă ar fi să fie cerută, această solicitare ar putea veni din partea liderilor USL sau a unor persoane legitime, şi nicidecum din partea fostului preşedinte al PSD. Mai ales că, atunci când a fost preşedinte al PSD, Mircea Geoană nu numai că nu a cerut demisa unor parlamentari PSD condamnaţi de Justiţie, dar le-a luat, voalat, apărarea – a se vedea cazul Voicu, de exemplu.

Am scris aceste rânduri din nevoia de a fixa foarte clar semnificaţia declaraţiei fostului preşedinte al PSD. Dar şi din nevoia de a o aşeza acolo unde îi e locul. Din păcate, şi spun asta pentru că l-am apreciat, o vreme, ca politician pe fostul preşedinte al PSD, Mircea Geoană alege să joace rolul de buzdugan politic. Dar unul comic, de clovn ieftin. Şi nu este la prima tentativă de acest fel.

Faptul Mircea Geoană nu s-a rezumat doar la exprimarea unei poziţii personale, dar l-a trimis la înaintare, cu acelaşi mesaj, pe finul său, parlamentarul Florentin Gust, ne arată că cineva îşi doreşte foarte mult scindarea USL. Personal, nu cunosc ca cei doi să fi avut un mandat din partea PSD, ci probabil mandatul vine de la Cotroceni. Ceea ce ar trebui să ne pună, încă o dată, pe gânduri despre aceşti băieţi atât de corecţi şi de deştepţi, pe deasupra. Adevăraţi judecători morali ai naţiunii…