Mociriţă cu trifoi

UDMR a preferat să primească cu prudenţă “declaraţiile sentimentale” cu care i-au cinstit Congresul desfăşurat la sfârşitul săptămânii la Miercurea Ciuc cei doi co-preşedinţi ai USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu.

Liderii Uniunii, experţi în afaceri matrimoniale încheiate cu mult succes de mai bine de 20 de ani încoace, au înţeles foarte clar că nici PSD, nici PNL nu sunt, cel puţin pentru moment, în situaţia de a le oferi un contract de căsătorie convenabil. Şi asta pentru simplul motiv că nu a venit încă vremea divorţului dintre ele, tot la fel cum nici momentul unui ménage à trois sau à quatre, dacă punem la socoteală şi Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, nu e deocamdată chiar foarte apropiat.

Lui Kelemen Hunor şi apropiaţilor săi le-a fost cum nu se poate mai limpede că atât domnul Ponta cât şi domnul Antonescu au venit la Miercurea Ciuc pregătiţi să joace mai degrabă o piesă de Marivaux şi nicidecum Cerere în căsătorie şi tocmai de aceea le-au privit şi amuzaţi, şi detaşaţi, şi ironici asalturile sentimentale adolescentine împrumutate din recuzita unui bal primăvaratec de sâmbătă seara. Pentru fruntaşii maghiarimii din România a fost de domeniul evidenţei că atât PSD cât şi PNL au avut gura dulce- asta e sigur!- ceva mai greu fiind de spus care dintre ele a fost cel mai frumos, adică cu cele mai multe şanse să “se ducă după el” mireasa udemeristă şi, mai ales, când se va întâmpla acest lucru.

 Însă nu aspectele de marivaudage politic consumate la sfârşit de săptămână la Miercurea Ciuc ar trebui să ne atragă în primul rând atenţia.

Acest al XI lea Congres al Uniunii, cel mai mare din istoria ei, a beneficiat de o participare impresionantă. Conform relatărilor de presă au fost prezente la Miercurea Ciuc 1000 de persoane, dintre care 770 au fost reprezentanţi ai diverselor filiale din ţară. Există suficiente motive să credem că o atare concentrare de forţe e intim legată de dorinţa liderilor formaţiunii de a stopa tendinţele centrifuge din rândul electoratului maghiar, tendinţe ce ar putea deveni încă şi mai pronunţate în contextul în care UDMR nu se află la guvernare şi nu poate oferi prea multe motive de satisfacţie electoratului său. Nu trebuie uitat nici detaliul că acest Congres are loc în mijlocul dezbaterilor şi înaintea viitoarelor operaţiuni vizând modificarea Constituţiei României. Dezbateri şi operaţiuni ce nu pot lăsa indiferentă nici conducerea Uniunii, dar nici minoritatea maghiară din România, în general.  

Tocmai de aceea era cum nu se poate mai natural, şi nu numai din raţiuni de imagine, ca preşedintele UDMR, dl. Kelemen Hunor, să se situeze pe o poziţie ofensivă şi să afirme răspicat că “propunerea formaţiunii de scoatere a sintagmei stat naţional din articolul 1 din Constituţie nu este negociabilă”. Afirmaţia a fost, de altminteri, reiterată în documentul adoptat la finalul Congresului.

La fel de firească era şi poziţionarea în aparentă defensivă a premierului Victor Ponta. Lăsând la o parte retorica anti-maghiară ce prea adesea a făcut parte în chip agresiv şi păgubos din arsenalul partidului pe care îl conduce, dl. Ponta a subliniat cât se poate de inspirat că “UDMR este reprezentantul legitim şi partenerul de dialog al autorităţilor Statului român” şi aceasta nu pentru că aşa ar vrea actuala guvernare, ci fiindcă aşa a dorit electoratul. UDMR rămâne, orice s-ar spune, un partener mult mai raţional, mai flexibil şi infinit mai deschis la dialog decât alte formaţiuni politice ori organizatorice ale minorităţii maghiare din România.

Mai ponderat chiar în relaţie cu actuala guvernare. Utile de reamintit în acest sens inflexibilitatea în chestiunea autonomiei Ţinutului Secuiesc a Partidului Civic Maghiar condus de Szász Jenö sau declaraţia europarlamentarului Tökes László, preşedintele Consiliului Naţional al Maghiarimii din Transilvania, care a afirmat nu demult că guvernul USL ar fi unul “rasist şi antimaghiar, asemenea guvernului lui Ion Iliescu din anii 90”.

Dar oricât de în defensivă s-ar fi aflat, prim-ministrul a avut totuşi grijă să precizeze că modificarea constituţională solicitată de UDMR va fi greu acceptabilă în viziunea majorităţii parlamentare, dar că împreună pot fi găsite formulări care să le garanteze maghiarilor că sunt parte a naţiunii.

Absorbiţi de jocurile politice ale principalelor partide aflate la putere, de tensiunile reale ori doar artificiale din interiorul guvernării, de zbaterile, luptele fratricide şi dezertările din PDL, de dificultăţile coagulării unei autentice opoziţii de dreapta, observatorii, cu puţine excepţii, au părut să neglijeze în ultimele luni UDMR.

Or, această formaţiune, cooptată sau nu la guvernare, rămâne un participant esenţial la viaţa politică românească, participant al cărui rol se va accentua în perioada următoare, în ansamblul dezbaterilor vizând modificarea Constituţiei şi regionalizarea. Indiferent dacă rămân împreună ori se despart, atât PSD cât şi PNL au interesul de a readuce relaţiile cu UDMR la cel mai bun şi funcţional nivel posibil, acesta fiind de natură să le asigure amândurora o aură de respectabilitate pe scena politică internaţională.

În plus, dincolo de interesele şi camuflajele tactice ale fiecărui partid în parte, o atare readucere e în folosul unei bune guvernări şi, mai presus de toate, în serviciul României. Lucrul acesta a fost probat eficient, cu beneficii interne şi internaţionale, în trecutul deloc îndepărtat şi de această realitate îmi place să cred că şi-au adus aminte domnii Ponta şi Antonescu în timpul zborului lor comun cu elicopterul spre Miercurea Ciuc.

Pentru noi, cetăţenii români obişnuiţi, cei care nu dispunem de elicopter la scară, e evident că drumul către concetăţenii noştri maghiari trebuie mereu întreţinut, reparat, pietruit, asfaltat, niciodată lăsat să se deterioreze. E de sperat că această realitate simplă să fie conştientizată şi de liderii politici ai momentului.