Iohannis faţă cu reacţiunea
0
Agitaţie mare zilele astea cu privire la tematica minorităţilor sexuale şi de gen. Preşedinte, premier, politicieni, toţi îşi dau cu părerea cu privire la căsătoriile gay, la parteneriate civile, la modificarea Constituţiei. Agitaţie mare printre elitele politice, se reaşează apele.
Ca şi cum nu ar fi anticipat că acest moment va veni, politicienii de la Bucureşti (şi nu numai) par şocaţi că trebuie să abordeze tema LGBT. Au scăldat-o până acum neutru, s-au abţinut de la comentarii, au lăsat Coaliţia pentru Familie să-şi facă de cap de-a lungul a 10 luni, iar astăzi le-a ajuns subiectul la urechi.
Evident, startul a fost dat de Klaus Iohannis, care, întrebat de iniţiativa de modificarea a Constituţiei, a vorbit despre toleranţă şi despre fanatism religios, dar şi despre înţelegerea diferenţelor „celuilalt”. Sunt multe probleme cu declaraţia lui Iohannis, evident, de la ideea de toleranţă (care nu merge suficient de departe) vs. ideea de egalitate, până la necesitatea de a menţiona explicit grupul căruia i te adresezi. Cred că exemplul cel mai elocvent este ieşirea lui Dacian Cioloş, care a luat în braţe cuvântul „toleranţă” şi l-a alăturat „familiei tradiţionale”. O poziţie confuză, lipsită de substanţă, care vrea să împace şi capra şi varza. Ce înţelege domnul Cioloş prin toleranţă? Să fiu mulţumit că nu sunt arestat pentru că am parteneri de acelaşi sex ca şi mine? Să mulţumesc statului român pentru bătăile pe care încă le primesc persoanele gay în România? Să mulţumesc Guvernului României pentru opiniile sale trimise Curţii Constituţionale a României (în cazul modificării Constituţiei) şi Senatului (în cazul parteneriatelor civile)? Să mulţumesc Ministerului Sănătăţii pentru felul în care sunt tratate persoanele transgender? Domnul Cioloş ar trebui să aibă o înţelegere mai profundă a ideii de egalitate în drepturi a tuturor cetăţenilor.
(...) suporterii Coaliţiei pentru Familie au scos mănuşile de tot şi au revărsat şi mai multă ură, şi mai multe injurii, demonstrând încă o dată că întreaga lor campanie are ca ţintă persoanele LGBT şi crearea unui mediu ostil acestora în societate.
Cu toate acestea, avem un înalt oficial aflat în funcţie care se poziţionează public faţă de Coaliţia pentru Familie şi faţă de valul de ură pe care l-au generat în societate împotriva persoanelor LGBT. Sigur, veţi spune că şi Băsescu a făcut-o în 2013, însă contextul social şi politic era unul diferit, cu un preşedinte pe final de mandat, epuizat de capital politic după ultimul referendum de suspendare, cu puţină legitimitate şi nu în condiţiile unui proces de modificare a actului fundamental. Intervenţia lui Iohannis a fost primită cu aplauze de comunitatea LGBT şi de aliaţii acestora, în condiţiile în care în ultimii 25 de ani am auzit doar declaraţii homofobe din partea politicienilor aflaţi în funcţii înalte. De cealaltă parte, suporterii Coaliţiei pentru Familie au scos mănuşile de tot şi au revărsat şi mai multă ură, şi mai multe injurii, demonstrând încă o dată că întreaga lor campanie are ca ţintă persoanele LGBT şi crearea unui mediu ostil acestora în societate.
Dincolo de persoana Iohannis, convergenţa sau nu la valori ideologice similare, ieşirea acestuia trimite un semnal extrem de puternic clasei politice. Vedem deja că avem politicieni locali şi chiar partide care îşi asumă tematica LGBT: Partidul Oamenilor Liberi de la Tg. Mureş susţine legalizarea parteneriatelor civile, Andrei Postolache de la Partidul Pentru Iaşi a ieşit public cu o declaraţie favorabilă legalizării căsătoriilor gay, figuri publice ies tot mai des pro-parteneriate civile. Interesant e faptul că USR-ul lui Nicuşor Dan a refuzat constant să se poziţioneze pe subiectul LGBT şi astăzi se vede în alianţe cu partidele locale amintite mai sus. Vor fi sacrificate drepturile minorităţilor sexuale şi de gen în numele „salvării” României?
Modificările constituţionale transcend cadrul naţional, ele sunt urmărite cu atenţie de alte state, de instituţiile supra-naţionale.
Reprezentanţii Partidului Naţional Liberal s-au văzut puşi în dificultate, invitaţi la diverse dezbateri. Nu pot, evident, să-l contrazică pe preşedintele României, însă şi ei, ca şi domnul Cioloş, sprijină aşa-zisa familie tradiţională. Alina Gorghiu însăşi a ieşit cu o declaraţie similară, în care „traduce” toleranţa în parteneriate civile. Evident, PNL-ul are o serie de membri marcanţi apropiaţi de Coaliţia pentru Familie, vezi cazul Raluca Turcan, care a umplut sediul PNL Sibiu cu abţibilduri ale Coaliţiei, sau Sulfina Barbu, apropiată de Pro-Vita, sprijinind restricţionarea avortului.
Partidul Social Democrat s-a ferit de acest subiect, însă pare-se că şi ei vor trebui să se poziţioneze. Campania electorală a pornit exact cu tema modificării Constituţiei, iar marii jucători de pe piaţă politică trebuie să reacţioneze pe diversele subiecte ale zilei. Social-democraţii se află într-o poziţie oarecum ingrată, între ciocan şi nicovală: pe de o parte avem un electorat PSD mai conservator, iar pe de altă parte avem socialiştii europeni, printre cei mai mari susţinători ai drepturilor LGBT în Europa. Doctrina social-democrată este în esenţa sa una care apără minorităţile. Modificările constituţionale transcend cadrul naţional, ele sunt urmărite cu atenţie de alte state, de instituţiile supra-naţionale. Cu toate acestea, sprijinul social-democrat pentru o iniţiativă de interzicere a căsătoriilor gay în Constituţie nu ar fi o noutate în Europa de Est, la un referendum similar în 2015 în Slovacia, premierul Robert Fico (foto dreapta) a fost unul din figurile centrale în favoarea unei astfel de modificări constituţionale. Dacă ne uităm puţin în istoria recentă, totuşi, vedem că în 2013, la anterioara încercare de modificare a Constituţiei, Victor Ponta (pe atunci premier) a blocat propusa schimbare a articolului 48 privind familia. Acelaşi Victor Ponta care şi-a bazat campania electorală pe pilonii „ortodoxie” şi „român”. Un soi de schizofrenie politică întâlnită la toate partidele parlamentare.
Aşadar, a început campania electorală. Cu gâtul pe ghilotină, comunitatea LGBT. Tema modificării Constituţiei, prima pe lista. Deja se formează tabere. Semnalele îmbucurătoare ţin de evoluţia extraordinară a poziţionării faţă de persoanele LGBT. Lucrurile se schimbă extrem de repede, iar această problemă ţine de democraţie, de principiile la care aderăm şi de limita până la care putem să permitem unor instituţii religioase să definească societatea în care trăim. Bătălia nu este doar a noastră, a persoanelor LGBT, ci este a tuturor celor care înţeleg că drepturile omului se bazează pe o solidaritate reciprocă. Trebuie să apărăm astăzi comunitatea LGBT pentru că altfel mâine ne vom trezi cu avortul restricţionat, cu divorţul sau pornografia interzise, cu ministere ale „familiei” sau cu educaţia sexuală interzisă. Nu aceasta e societatea deschisă în care egalitatea în drepturi a tuturor este garantată de statul laic.
Se încarcă comentariile...
