Nu trebuie să luăm toate exemplele de la americani, dar bucata aia cu ce face un preşedinte după ce îşi încheie mandatul/mandatele ar fi ideală. În sensul că se poate implica în activităţi prin care îşi poate pune în valoare experienţa politică pentru generaţiile care vin din urmă. Ar putea consulta diverse fundaţii sau ONG-uri pentru implementarea unor practici care să ajute managementul sau evaluarea politicilor publice, să ocupe o funcţie importantă pe la un forum internaţional, ş.a.m.d.

Dar...

Cine să aibă grijă de toate combinaţiile făcute în perioada guvernării PD-L, cine să aibă grijă de cei care sunt închişi, urmăriţi penal sau care urmează să fie arestaţi pentru fapte de corupţie (în acea perioadă şi nu numai) dacă nu domnul senator Traian Băsescu?

Ne gândim la nume ca Udrea, Videanu, Blaga, Cocoş, Gheorghe Ştefan sau Ridzi şi ne putem da seama cam pe mâna cui a fost ţara asta 7-8 ani de zile. Nu e ca şi cum nu am fi din lac în puţ. Bătăliile politice din arenele DNA-ului sunt un concurs prin care mulţi politicieni acuzaţi de fapte de corupţie încearcă să demonstreze care tabără a furat mai mult decât a lor.

Şarada asta dintre DNA şi politicieni a început să devină ca o telenovelă, însă diferenţa este că aici e greu de anticipat deznodământul deoarece mereu apar necunoscute iar actorii îşi schimbă rolurile în funcţie de interesul personal sau cel politic. 

Traian Băsescu ne duce cu gândul la George Orwell care spune în Ferma AnimalelorO minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr” pentru că de câteva săptămâni bune repetă în continuu despre corupţi „Au greşit odată, să-i iertăm.” Şi de ce nu, să-i punem din nou în funcţie, poate nu o să mai fie tentaţi să se joace cu bugetul ţării din nou. Nu spune nimeni că nu e bine şi frumos să ierţi, dar cei acuzaţi de corupţie sunt acuzaţi pentru mai multe fapte, nu doar pentru una singură.

Întâia indignată a ţării în perioada arestului era doamna Udrea care avea diverse inconveniente: ba că e WC-ul turcesc, ba că nu are uscător de păr etc. Doamna cum nu a nimerit la salon şi nici la vreun domeniu de 5 stele, a dat de pământ cu condiţiile din penitenciare.

Sunt sigur că în mare parte condiţiile sunt inumane şi din păcate numai condiţii de reeducare nu sunt cele din puşcării. Dar mă întreb, oare doamna Udrea cu ce a fost ocupată din 2008 şi până în 2015 în Parlament? Dumneaei sau alţi parlamentari care s-au plâns de condiţii, au fost oare să viziteze vreo puşcărie în timpul mandatelor de parlamentari? Să vadă condiţiile, să gândească un proiect de lege astefel încât să le îmbunătăţească? Eu sunt sigur că nu.

Mie asta îmi spune că oamenii ăştia au trăit în lumea lor, în lumea în care erau intangibili, în lumea în care România ar fi fost un sac fără fund, în lumea în care România era a lor.

Traian Băsescu a ştiut mereu cum să empatizeze cu poporul. Cum a îmbrăcat el intenţia de a încerca să o scape pe Elena Udrea de problemele cu justiţia?

„Nu înţelegem de ce o femeie - funcţionar public însărcinată, condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, ar trebui să fie exceptată de la această clemenţă. Este în interesul copilului ca mama să se întoarcă cât mai repede alături de copil. Pedeapsa este un mijloc de reeducare şi nu de distrugere a unor relaţii de familie de o asemenea sensibilitate. Iniţiativa vine astfel în sprijinul consolidării unor familii care, datorită unor condamnări se pot destrăma şi distruge”, scrie Traian Băsescu, în motivarea amendamentului.

Acum nu ştiu dacă Elena Udrea urmează să rămână gravidă, dar cuvinte cheie ca mamă, familie distrusă, femeie însărcinată, sunt puternice şi indiferent de probleme, oamenii sunt dispuşi să empatizeze imediat cu infractorul în astfel de situaţii.

Este un pic ipocrizie când îl vezi pe Traian Băsescu vorbind despre ce înseamnă famiie cu aşa patos, dar până la urmă, vorba aia, dânsul a ţinut în spate nu doar una, ci mai multe familii.

Eu nu cred într-un moment T0 aşa cum pune Traian Băsescu problema, adică să scape toţi că sigur nu mai fac pentru că au văzut că nu e de joacă. Problema cu corupţia, mai grav decât furtul în sine e faptul că afectează mulţi oameni în mod direct şi indirect, implicit bunul mers al acestei ţări.

Actul de corupţie te face să încalci jurământul pe care l-ai depus tu ca parlamentar faţă de ţară. Actul de corupţie mă afectează pe mine şi pe toţi cetăţenii ţării. Tu cel care eşti corupt, furi din banii munciţi de noi, îţi baţi joc de noi şi de familiile noastre şi de familia ta. Nu furi doar de la mine, furi de la prietenii şi rudele tale.