Deepfake de război. Cât de periculoasă este manipularea prin trucarea imaginilor | ANALIZĂ

Foto: Arhivă

Comunicarea de război, pe fondul intensificării agresiunilor din Ucraina, a scos la înaintare un nou vector de manipulare: fenomenul deepfake. Cu ajutorul inteligenţei artificiale, sunt falsificate înregistrări cu persoane publice de notorietate, ce par să transmită mesaje care de fapt nu există.

În era tehnologiei, fenomenul deepfake poate fi arma cea mai puternică a dezinformării în timpul războiului şi nu numai, întrucât, folosind înregistrări ale unor lideri importanţi, poate distorsiona discursurile publice astfel încât să pară că anumiţi politicieni transmit ceva ce, în fapt, nu ar fi spus niciodată. Concret, deepfake înseamnă conţinut falsificat, fie el video sau audio, cu un pronunţat aer de realism, prin care unei persoane i se atribuie în mod intenţionat cuvinte sau ipostaze pentru a denatura realitatea. 

Cel mai recent caz, şi care ar fi putut să creeze un precedent periculos, este falsificarea unui videoclip în care apare preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski cerându-le trupelor ucrainene să depună armele, înregistrare care, de altfel, a fost intens distribuită pe reţelele sociale.  

„Situaţia s-a înrăutăţit. Nu mai există cale de întoarcere, cel puţin, pentru mine. Iau decizia de a-mi lua rămas-bun de la voi. Vă sfătuiesc să depuneţi armele şi să vă întoarceţi la familiile voastre. Nu trebuie să muriţi în acest război. Vă sfătuiesc să trăiţi, iar eu am de gând să procedez la fel”, este mesajul fals care i-a fost atribuit preşedintelui Ucrainei. Cu toate acestea, capul lui Zelenski părea mult prea mare, iar vocea schimbată, astfel încât videoclipul a fost ridiculizat de ucraineni, potrivit BBC. Liderul de la Kiev a reacţionat imediat şi a precizat că imaginile sunt false, spunând că „poate sugera doar militarilor ruşi să depună armele şi să plece acasă”.

Cum recunoaştem un deepfake

Din explicaţiile specialiştilor contactaţi de „Adevărul” rezultă că un trucaj de tip deepfake poate fi mai greu de identificat de către un utilizator de internet obişnuit. Alina Bârgăoanu, expertă în combaterea dezinformării şi decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA, atrage atenţia asupra câtorva dintre semnalele care ne arată că un material poate fi trucat: lipsa de sincronizare între voce şi mişcarea buzelor, rostirea mai lentă a cuvintelor, ritmul nefiresc al clipirii, forma neautentică a urechilor sau impresia de imagine pixelată.

În ceea ce priveşte videoclipul fals cu preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, Alina Bârgăoanu susţine că „pare mai degrabă un videoclip deepfake realizat în varianta amatoristică”, motiv pentru care a fost detectat rapid şi întrerupt din circulaţie pe reţelele sociale, însă atenţionează că ar putea apărea producţii video profesioniste, care să aibă efecte înainte să fie combătute, precum „ordine de atac, ordine de activare sau, dimpotrivă, de scoatere din funcţiune a unor dispozitive militare”.

Specialistul în comunicare Radu Delicote a explicat că deepfake-ul este greu de identificat din cauza evoluţiei rapide a mijloacelor de creaţie. „Există studii care arată că într-un deepfake persoanele nu clipesc normal sau, la o analiză profundă, observăm diferenţe între fotografia originală şi cea modificată. Cu toate acestea, fenomenul deepfake atacă ţintit un spaţiu extrem de maleabil: emoţia umană. Care funcţionează pe intervale scurte si intense”, a punctat Delicote. 

Cum putem să îi facem faţă? „Din păcate, foarte greu, dacă nu ne bazăm tot pe tehnologia inteligenţei artificiale. Trebuie să ne debarasăm de o doză mare de emoţie şi să o înlocuim cu raţiunea, poate chiar cu scepticism. (…) Social media, platformele centralizate ale Web 2.0, aşa cum sunt construite, funcţionează strict pe emoţie”, a precizat specialistul în comunicare. 

Alina Bârgăoanu a transmis că, în prezent, marile companii ce tehnologie fac eforturi pentru a detecta la timp aceste mijloace de dezinformare, ca urmare a faptului că deepfake-urile devin din ce în mai autentice, însă a subliniat că şi utilizatorii de internet pot să-şi aducă aportul în această situaţie, prin raţionarea impulsului de a distribui informaţii neverificate. 

„Mi se pare nerealist să pretindem persoanelor obişnuite să detecteze, singure, deepfake-urile, mai ales pe cele realizate cu tehnologii competitive. De aceea, cred că responsabilitatea combaterii lor imediate, a întreruperii imediate a circulaţiei, revine moderatorilor de conţinut (dacă vorbim despre reţelele sociale), respectiv editorilor de presă (dacă vorbim despre sectorul audiovizual). Ce putem face în calitatea noastră de utilizatori obişnuiţi este să manifestăm, în primul rând, moderaţie şi prudenţă în comportamentul de distribuire a oricărui conţinut audio-video care nu poate fi foarte precis şi rapid contextualizat (localizare, dată, sursa verificată care îşi asumă autenticitatea)”, a mai adăugat experta.  

Mesajul puternic al imaginilor

Sociologul Alfred Bulai este de părere că impactul unui mesaj este mult mai mare când îi este asociată o imagine, decât atunci când se încearcă transmiterea lui prin intermediul cuvintelor. „Contează infinit mai mult să fie o imagine asociată cu un mesaj. Are importanţa lui şi un text, dar este uitat mai repede. Însă informaţia vizuală este mult mai puternică. Filmuleţe astea au rolul lor de influenţare şi depinde şi ce medii le consumă”, a precizat Bulai, pentru „Adevărul”.

Sociologul atenţionează că şi în planul războiului informaţional, cel mai probabil, se va ajunge la saturaţie în ceea ce priveşte interesul pentru noutăţi. „Problema este – la Ucraina şi la orice alt eveniment – că se simte nevoia de consum, de ştiri, de informaţii. Apoi se ajunge la saturaţie. La un moment dat te saturi de noi şi noi ştiri, iar unele seamănă izbitor. La fel a fost şi în pandemie”, a completat Bulai.

Referitor la combaterea unui deepfake, sociologul este de părere că mesajele rapide ale unor persoane credibile sunt cea mai bună metodă, nu neapărat ale unor instituţii, pentru că de multe ori, cu precădere instituţiile care au de-a face cu politica, sunt privite cu suspiciune.  

„Fenomenul este periculos deoarece poate produce prejudicii imediate persoanelor ale căror imagine şi voce sunt folosite. (…) El este periculos şi din cauză că exploatează un mecanism cognitiv imperfect, dar mult mai înrădăcinat şi greu de pus sub semnul întrebării – «am văzut cu ochii mei»”, a mai explicat Alina Bârgăoanu, precizând că, în mod paradoxal, tocmai aceste trăsături care îl fac mult mai periculos pe termen scurt „constituie şi motive de optimism în ceea ce priveşte posibilitatea de combatere”, pentru că îl aduc mult mai pregnant decât orice alte practici de dezinformare în atenţia specialiştilor. 

NATO atrage atenţia asupra dezinformărilor

Numărul doi în NATO, Mircea Geoană, a atras atenţia în urmă cu câteva zile asupra dezinformărilor, despre care a transmis că fac parte dintr-un arsenal de război hibrid. Ţinta ar fi statele membre ale Alianţei, inclusiv România, prin diverse atacuri cibernetice şi prin finanţarea unor partide care să promoveze retorica pro-rusă.

„Războiul hibrid, dezinformarea, intoxicarea, ştirile false fac parte dintr-un arsenal de război hibrid. Aceste lucruri, evident, sunt deja folosite împotriva ţărilor noastre, împotriva democraţiilor, alături de atacurile cibernetice, de finanţarea unor formaţiuni politice”, a declarat Mircea Geoană, miercuri, în cadrul unei conferinţe de presă. 

Secretarul general adjunct al NATO a precizat că Alianţa va deveni „şi mai intransigentă” cu privire la atacurile de acest tip din partea Federaţiei Ruse. „Uneori ai nevoie de un şoc masiv să îţi dai seama că democraţia e importantă, că trebuie apărată, întreţinută, îmbunătăţită”, a mai punctat Geoană.