Congresul PSD de ieri nu a reuşit să stăvilească degringolada partidului!

Mi-am exprimat în mai multe comentarii anterioare opinia că d-nei Viorica Vasilica Dăncilă nu-i va fi chiar atât de uşor precum credeau analişti cu vechi state de serviciu să obţină postul de preşedinte al PSD. Pe care doamna Dăncilă îl socoteşte şi cel mai românesc şi cel mai pro-european partid din România. La alegerile europarlamentare, românii l-au considerat cu totul altfel.

Eram convins că vremea candidatului unic s-a dus, fie şi numai de formă, de ochii lumii, odată cu punerea sub cheie, la bună păstrare şi reeducare, a fostului preşedinte Liviu Nicolae Dragnea. Eram la fel de sigur că doamna Dăncilă va trebui să opereze aranjamente, să facă promisiuni şi concesii spre a fi aleasă în fruntea PSD. Faptele au dovedit că nu m-am înşelat prea tare. Dimpotrivă.

Numai în ultima săptămână de dinainte Congresului de ieri, doamna Dăncilă s-a folosit în căteva ori, în cel mai nepermis şi aş zice chiar ilegal şi iresponsabil mod cu putinţă, de funcţia ei de premier spre a-şi maximiza şansele de alegere. A făcut, într-un chip total lipsit de jenă şi de minimă doză de bun simţ, jocul şi s-a supus astfel voinţei baronilor locali ai partidului, iar în cea mai recentă şedinţă a guvernului a adoptat prin Ordonanţă de urgenţă Codul administrativ care pune într-o situaţie încă şi mai riscantă viitorul ţării.

Nimeni din PSD nu a putut să explice cât de cât convingător, nici măcar semi-analfabetul ministru al Culturii Daniel Breaz trimis să dea din gură şi să debiteze baliverne la Digi 24, unde era, de fapt, urgenţa. Agramatul domn Breaz care mai nou, vorba  domniei-sale de profesor universitar care nu prea ştiu cum a trecut fără probleme de examenul de Bacalaureat, , îşi „aduce aportul” ca vector de imagine, a tot făcut referiri la istorii din vremea guvernării Cioloş. Nimic mai mult. Nici măcar un singur argument logic. Poate şi fiindcă mai mult nici nu îl duce mintea de pesedist obişnuit să umble doar cu cioara vopsită. Şi nu doar cu cioară, ci şi cu părul. 

Doamna Dăncilă şi şleahta ei guvernamentală au asigurat astfel, iresponsabil, partinic şi hoţeşte, pe banii şi contribuţiile românilor, pensii speciale aleşilor locali şi judeţeni, dintre care cei din PSD reprezintă grosul.

Aceeaşi doamnă Dăncilă a pozat  în tragediană. În om al soluţiilor extreme. Mai exact s-a comportat ca o şantajistă. Ca o speculantă. Surse convergente vorbesc despre faptul că fosta profesoară de Discipline tehnologice de la un amărât liceu industrial din Videle ar fi ameninţat cu demisia din fruntea guvernului în cazul în care nu ar fi fost aleasă preşedintă a PSD. Or, o demisie a doamnei Dăncilă din postul de premier ar fi adus cu sine  sfârşitul guvernării PSD. Lucru pe care nu şi-l doresc cei care vor să mai roadă câte oase mai pot (şi rod, a recunoscut-o indirect chiar de la tribună insalubrul Orlando Teodorovici) până la alegerile parlamentare la termen din noiembrie sau decembrie anul viitor. Când au puţine şanse de a fi realeşi. S-a dus baba cu colacii. Minciuna pesedistă nu mai prinde. O dovedeşte faptul că un recent sondaj IMAS, publicat chiar în preziua Congresului, arată că din 27 mai încoace PSD a mai pierdut vreo 4 procente din opţiunile electoratului ceea ce nu e deloc semn bun.

Cu toate acestea, Viorica Vasilica Dăncilă a avut, totuşi, trei contra-candidaţi la postul de preşedinte. Un indiciu că s-ar fi democratizat măcar cu o iotă PSD-ul după ce dl. Dragnea s-ar fi dus la specializare în profesia de ajutor de bucătar la penitenciarul Rahova? Nici vorbă! Contra-candidaţii erau, aşa cum sună titlul unui film din anii 80 al regizorului Dan Piţa, “rezerve la start”.

Dintre cei trei contra-candidaţi ai doamnei Dăncilă, doar unul singur mi s-a părut a avea, totuşi, un minimum de şanse. E vorba despre dl. Şerban Nicolae. Un dur care nu e departe de felul de a fi, autoritarist şi despotic, al lui Liviu Nicolae Dragnea. Că doar nu degeaba au scris ei, vumăr la umăr, proiectul legii repatrierii aurului. Dl. Liviu Pleşoianu mi s-a părut dintru început complet lipsit de şanse şi numai fiindcă speram şi sper pe mai departe că social democraţii români, oricât de compromişi ar fi ei în ansamblu, nu au ajuns chiar atât de jos, chiar atât de fără discernământ încât să aleagă un asemenea specimen în fruntea partidului. Şi  cu toate acestea, dl. Pleşoianu nu doar că a fost aplaudat frenetic, ci s-a şi clasat pe locul al doilea. Ceea ce spune multe despre calitatea, radicalismul, fundamentalismul, slaba educaţie politică a delegaţilor la Congres. Un Congres care mie mi s-a părut a semănă cu o ediţie specială a emisiunii Tezaur folcloric. Doamna Ecaterina Andronescu era şi dumneaei din start perdantă, însă din motive situate la polul opus celor pentru care nu-l vedeam eligibil pe dl. Pleşoianu. Oricât de multe controverse ar fi stârnit şi stârneşte prestaţia doamnei Andronescu în calitate de ministru al Educaţiei, domnia-sa este din cu totul altă ligă decât Olguţa Vasilescu, inginera Dăncilă, paukeriţa Rovana Plumb, secretara cu dispensie de studii şi educaţie Carmen Dan . Doamna Andronescu a absolvit studii universitare serioase, are o profesie, are în spate o carieră universitară pe care nu i-o contestă nimeni, vorbeşte corect româneşte, deţine şi o anume artă a dialogului. Or, Congresul de ieri şi situarea d-nei Adronescu doar pe locul al patrulea în opţiunilor delegaţilor la congresul „partidului social”, cum l-a denumit un “congresman”, cu numai 50 de voturi, demonstrează clar că toate acestea, adică educaţia, şcoală, omul cu studii cât de cât serioase nu mai au căutare în PSD-ul de astăzi. În PSD, legea o fac pumnul şi palma. Cu sau fără Dragnea.

Şi fiindcă tot a venit vorba despre şanse, cred că nu alegerea sau nealegerea doamnei Dăncilă în funcţia de preşedinte al PSD ar fi trebuit să însemne adevărata miză a Congresului de ieri al PSD. Ci evaluarea critică şi resposabilă a şanselor de supravieţuire ale partidului pe scena politică din România. Aceasta, şi nu rezolvarea unor simple probleme de personal, s-ar fi cuvenit să fie sarcina principală a Congresului.

Or, mai nici unul dintre cei pe care i-am văzut şi auzit vorbind ieri de la tribuna Congresului nu au dat semne convingătoare că ar fi fost conştient de asta.

Tocmai de aceea cred că tot ceea ce se va întâmpla de acum încolo, mai exact până la alegerile din decembrie 2020, nu va face decât să accentueze degringolada partidului. Românii nu prea au însă de ce să îi plângă PSD-ului de milă. Pentru moment, partidul e mai dezbinat ca niciodată. Oricând ne putem aştepta la răsturnări de situaţie. Mă îndoiesc că aripa Vasilescu-Ştefănescu-Manda se va linişti şi va aştepta să fie eliminată. La agitaţii ne putem aştepta şi la congresul anunţat pentru luna viitoare cu scopul desemnării prezidenţiabilului. O necalificare în turul al doilea al acestuia, rezultate şi mai proaste în sondaje vor fi decontate la congresul ordinar al PSD de anul viitor. Atunci când se vor juca toate funcţiile. Noaptea cuţitelor lungi în PSD s-a amânat pentru acea dată.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro