Ce vrem de la Iohannis, în loc de Pluguşor

Anul 2014 va rămâne în memoria românilor ca un pas inainte. Să ne imaginăm ce-ar fi însemnat preluarea întregii puteri de către PSD şi elanul strâmbăturilor din nas la adresa primelor acţiuni ale administraţiei Klaus Iohannis se va mai potoli. Sigur că ne-am fi aşteptat cu toţii ca maşinăria germană să funcţioneze în forţă şi fără cusur.

>Să ne dea şi nouă de sărbători un show sau ceva. Să-l trântească pe Ponta de la guvernare sau, dacă nu, măcar să-l alerge prin Palat cu un melesteu cu care să-l articuleze la fundul mare de plagiator. 
 

”Neamţul” incăpăţânat, însă, îşi vede de ritmul lui, ”Pas cu pas” cum îi zice şi best-seller-ului pe care l-a scris. Cu poticneli şi chiar mici gafe care sângelui nostru latin nu-i face deloc bine. Noi vrem acţiune şi suspans. Vrem ca Iohannis să pună mâna pe lopată şi să dea zăpada de prin jurul Cotroceniului. Vrem să iasă în fiecare zi şi să ne spună cum a făcut şi de ce a făcut. Să fie ca ”cucu” Băsescu! 

Să nu o facă cu noi pe ”secretosul”! Ce, noi n-avem dreptul, ca între o sarma şi o piftie, să ştim ce-a discutat cu miniştrii cutare şi cutare?! Sau, dacă noi l-am ales pe Iohannis, noi l-am ”facut” Preşedinte, nu tot noi trebuie să-i numim şi consilierii?! Ce tot se vaiătă că nu au lumină în birou sau că nu au cantină?! Să-şi vadă de treaba lor, că acuşica punem mâna pe Facebook şi le dăm câte o postare cu share de pleacă imediat de unde au venit.
 

Sigur, că dincolo de glumă, adevărul stă totdeauna unde-i şade mai bine, adică la mijloc. Nu condamn nerăbdarea românilor care şi-au pus mari speranţe în revoluţia paşnică din 16 noiembrie, dar tendinţa de a critica orice ”pas” al noului Preşedinte al României poate deveni uşor periculoasă. Nu putem trece cu vederea unele stângăcii evidente, mai ales de comunicare, ale noii Administraţii Prezidenţiale, dar nici nu putem să facem din ele un capăt de ţară.
 

Multi l-au votat pe Klaus Iohannis nu pentru că ar fi fost unul de-al lor, ci mai degrabă ca să scape de ”ceilalţi”. Fără o mare experienţă de lider, Iohannis nu ne dă satisfacţia de-a fi după chipul şi asemănarea noastră, având mai degrabă comportamentul unui profesor sever care nu ne lasă să ne băgăm nasul în materialul lui didactic. De procedează corect sau nu, să-i lăsăm timp! 
 

Să pornească în ritmul lui Pluguşorul german şi la sfârşitul mandatului va primi după fapte!

La mulţi ani, România!