Buzduganul frustrării

Încep să cred că unora le lipseşte sabia sau buzduganul, într-atît ei sunt doritori de un conflict. Fac ei ce fac, dar trebuie musai să se supere.

Bunăoară, Dan Tanasă este deranjat de inscripţia în trei limbi de pe Primăria Siculeni. Adică, să am pardon, nu de toate, ci numai de cea maghiară. A intentat chiar un proces împotriva primarului.

Nu înţeleg. Ştie pînă şi Grivei, cîine vagabond, că în Secuime trăiesc mulţi maghiari, ei fiind peste tot majoritari. De ce este inscripţia asta un capăt de ţară? Chiar merită să te agiţi pentru toate? 

Sau, nu ştiu, se evaporează România dintr-atît? 

Citesc despre faptul că între 1934 şi 1940 a existat un săptămînal maghiar care a mizat pe liberalism, ţinîndu-se departe de otrava ideologiilor totalitariste. Bineînţeles, n-a avut şanse de supravieţuire. Lumea s-a radicalizat, s-a dat în vînt după soluţiile univoce, agresive. Observ cu îngrijorare că mereu există sămînţa, jarul, nu ştiu cum s-o numesc. Mereu există oameni care abia aşteaptă să explodeze ceva, să se pună de-un conflict, să se aţîţe spiritele. Dacă nu reuşesc, încearcă neobosit — au vocaţia băgării fitilului. Şi nu se gîndesc nici măcar o clipă ce munte de frustrare se ascunde în spatele acţiunilor lor.