Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

VIDEO Viitorul, din Santiago de Chile

Publicat: 28.01.2013 08:45

Ultima actualizare: 08.08.2022 12:41

Câteva CONCLUZII. În ultima zi a Summitului UE-CELAC se vede mai clar ca acum câteva zile, în iarna de la Bucureşti, ca America Latină e în cea mai bună dintre istoriile ei.

E o linişte de duminică dimineaţă în Chile. E şapte dimineaţa şi ce poţi să faci la şapte dimineaţa într-un oraş care abia s-a culcat? Îmi târăsc insomniile pe străzile curate dintr-un cartier rezidenţial. Ultima oară când am închis ochii eram în aeronava TAROM, treceam de Ecuator şi consilierul de stat Dorel Onaca ne îndemna să strigăm toţi, în cor, „Hip-Hip-Ura”. L-am ascultat. E greu să nu îl asculţi pe Dorel Onaca.

Şapte şi zece. Salut un tânăr în şort care plimbă doi caini mari şi negri. Trec pe lângă un biciclist bizar care nu e dus de bicicletă, cum ar fi normal, ci o duce el pe umeri, ca pe un rănit sau un bolnav. Summitul UE-CELAC se închide astăzi (duminică, n.r.). Discuţiile au fost rodnice, s-au întărit legăturile, s-au creat perspectivele unei dezvoltări economice durabile, dar asta puteţi afla de pe orice canal de presă care dă ştiri, fără să spună nimic.

Fratele cel mic al lui Fidel Castro

O fi fost Summitul UE-CELAC, dar adevărul e că nu liderii europeni stârnesc interes printre chilienii de rând. Vedeta a fost Raul Castro, fratele lui Fidel, excentricul Raul, care doarme la ambasadă, păzit de mai bine de trei duzini de gărzi de corp. Ziarele chiliene i-au dedicat ediţii speciale. A prins, fără excepţie, prima pagină.

Merkel, Barroso? Glumiţi. Dacă îi ştiu, chilienii îi găsesc oricum plictisitori. E încă o revoluţie în desfăşurare în inimile acestor oameni. Mitul Castro îşi continuă fascinaţia. Aseară (sâmbătă seară, n.r.), Raul Castro, supranumit „Tăcutul”, şi Sebastian Piñera, preşedintele Republicii Chile şi totodată unul dintre cei mai bogati chilieni, au avut o întâlnire într-un aparte, unde s-a discutat inclusiv despre asasinii senatorului Jaime Guzman, care s-ar ascunde în Havana, caz extrem de dezbătut în America Latină. Cert este că prezenţa lui Castro reprezintă un cec în alb dat Cubei, care a început o campanie de reafirmare pe harta politicii globale. Mai mult, Cuba va deţine preşedinţia organizaţiei regionale timp de un an, conform acordului de înfiinţare al CELAC.

Ca pe vremea Papei şi a lui Pinochet

Chilienii cu stare au părăsit Santiago pe durata Summitului. Le-au luat locul 5.000 de poliţişti, o desfăşurare de forţă fără precedent în istoria recentă a capitalei. Nu au mai fost atâtea forţe de ordine pe străzi de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea, în 1987, în timpul dictaturii generalului Augusto Pinochet.

Interesele economice ale României în America Latina sunt însemnate. În primele zece luni ale anului 2012, exporturile noastre în regiune au crescut cu 43%, iar comerţul bilateral a ajuns deja la 1.300 milioane de dolari în aceeaşi perioada. Ţara pe care preşedintele Traian Băsescu o vizitează astăzi şi mâine (duminică şi luni, n.r.), Peru, are un rol semnificativ, fiind o poartă importantă de intrare în America de Sud. În plus, peruanii i-au reînnoit de cinci-şase ori preşedintelui invitaţia de a veni la Lima.

Lumea se schimbă mai repede şi mai radical decât vedem de la Bucureşti. Brazilia e deja a şasea economie mondială şi o voce importantă în G 20. Prietenii mei, despre care am scris în reportajul publicat de adevarul.ro ieri (sâmbătă, n.r.), Ramón şi Miguel, au până în 30 de ani şi niciuna din problemele tinerilor ca ei din Madrid. Sunt scandalos de siguri de viitor. „Care criza?”, mă întreabă şi au dreptate să mă întrebe. La Santiago nu e nicio criză, soarele străluceşte cu toată forţa, încingând aerul la treizeci de grade. E o problemă totuşi cu soarele acesta. Argentina şi Chile sunt campioane la cancerul de piele. Copiii umblă cu umerii unşi cu alifii, ca la plajă. Probleme cu stratul de ozon. E, poate, singura grijă reală a chilienilor. Câştigă de la 300 de dolari pe lună, cei mai săraci. O mie de dolari e un salariu modest, iar un apartament bun îl găseşti cu 50.000 de dolari. Nu e mult, dăcă iei în calcul şi munţii pe care îi vezi în jurul oraşului şi Oceanul, la care se ajunge imediat. Chile e bine: îşi vede de somonul, de vinurile şi de cuprul ei, iar pe chipul presedintelui Piñera nu e nimic din umbrele birocratice care îl macină pe Herman Von Rompuy.