Sacrificiul Mariei. Când banii şi moartea se împart la cinci

Mihai Ion (stânga), mezinul Mariei Ion, aprinde o lumânare pentru mama sa. FOTO: Cristian Delcea

Ce a rămas în urma Mariei Ion, femeia de serviciu care a murit vineri noapte în Clubul Colectiv? O casă nouă, nişte baxuri de suc, câteva zile de atenţie mediatică şi un viitor înceţoşat pentru cei cinci copii pe care i-a adus pe lume.

Maria Ion a murit în faţa cămăruţei cu găleţi şi clor a clubului pe care îl spăla. Nu se pot face comparaţii între morţile oamenilor. Dar între vieţile lor se pot face. Ceva o separă pe această femeie romă de 39 de ani de celelalte victime de la clubul Colectiv: n-a murit la distracţia de vineri seara, ci la muncă, scârbită de locul în care se află, abia aşteptând să treacă timpul, să-şi termine treaba şi să plece.

Maria Ion a trăit în mizerie toată viaţa şi a murit spălând WC-uri. Numele ei, de o simplitate vecină cu simbolul, n-a mai apărut până acum nici pe Facebook, nici în ziare, nici în Monitorul Oficial. Există o singură poză cu ea: poza din buletin. A trăit cu un bărbat şi au avut cinci copii. În urmă cu 10 ani, pe când Maria avea 29 de ani, bărbatul a murit. A rămas cu cei cinci copii (cu vârste între 11 şi 21 de ani) şi cu tatăl ei septuagenar. Mai târziu, bătrânului i-a fost amputat un picior. Ani în şir, femeia a cerut o casă de la Primărie şi nimeni n-a băgat-o în seamă. A stat prin magherniţe părăsite, iar de un an se mutase într-o cameră cât un grajd de vite, pe strada Cireşului, aproape de Piaţa Muncii, din Bucureşti. 5 milioane chirie, fără curent şi cu o groapă în curte pe post de WC. Unicul venit sigur era pensia de handicap a bătrânului, dar dacă împarţi 1.000 de lei la 7 oameni rezultă 142,85 de lei pe lună. Ca să trăiască, spăla scări de bloc şi aduna de prin gunoaie tot ce putea fi de folos: fier, carton, mucuri de ţigară. Prinsese şi firul ăsta cu discoteca. Avea o vecină care făcea curăţenie la clubul Colectiv şi acum două săptămâni i-a zis să meargă în locul ei. Încă o dată săptămâna trecută şi vineri era a treia seară.

Maria singură

L-a luat pe 133 de Hala Traian şi a aruncat-o la Timpuri Noi. De-acolo pe jos până la club, cu gândul la milionul pe care urma sa-l primească în mână spre dimineaţă. Muncea pentru cei de acasă. „Dacă copiii sau ăl bătrân voiau pepsi, păi se dădea peste cap şi se făcea pepsi“, spune cineva de la priveghi, iar asta e o imagine care te duce înapoi în timp cu 30 de ani. Ecartul dintre Maria Ion şi lume.

Nu ştie nimeni cum au fost ultimele ore din viaţa ei. Figura ei muncită şi îmbătrânită înainte de vreme se odihneşte impasibilă în sicriu, iar coroniţa pe care i-au pus-o pe cap e din alt film. Tot ce se ştie e că Maria a ajuns la Colectiv înainte de începerea concertului, căci plecase de acasă din timp. Iar când focul a cuprins clubul şi toţi îşi strigau prietenii şi luau pe cineva de mână în groaza dinaintea ultimelor suflări, această femeie romă de 39 de ani a murit singură, intoxicată cu fum.

Din cuşca ei cu detergenţi, Maria n-a înţeles nimic nici din concertul heavy-metal, nici din ce s-a întâmplat după aceea. Şi dacă n-ar fi murit vineri noapte, azi s-ar fi alăturat şi ea corului de oameni de pe strada Cireşului care susţin că ăia de la Colectiv (pronunţat cu accent pe i, ca pe vremea lui Ceauşescu) erau satanişti. Din lumea asta vine Maria Ion: la priveghi, prietenele ei adunau cifre cu litere şi cu blesteme, într-o demenţă din care oricum le ordonai, tot 666 ieşea. Şi cum i-am putea condamna pe aceşti oameni? Cei mai mulţi din curtea Mariei n-au fost niciodată la şcoală. Cei cinci copii pe care i-a crescut nu merg nici ei la şcoală. Cum să le vorbeşti despre toleranţă şi acceptarea aproapelui oamenilor ăstora, care pe lângă lipsa de educaţie ce-i limitează, au fost discriminaţi şi respinşi toată viaţa lor? Poate că tăcerea ar trebui să fie răspunsul în faţa acestor forme ale intoleranţei, şi nu argumentele. N-am putut face mai mult pentru ei.

La priveghi n-a mai plâns nimeni. Obosiseră şi era o zarvă organizatorică de nedescris. Se aduceau baxuri de Pepsi, caserole de mici, prăjiturele Barni pentru copii. Era şi o atmosferă de optimism: Primăria Generală tocmai le înmânase copiilor Mariei Ion cheile unui apartament cu trei camere. Vecinii au descris foarte frumos cazul: sacrificiul Mariei pentru familia ei. A trebuit să moară ca să o bage cineva în seamă. La 12.00 noaptea când femeile tămâiau moarta, bătrânul paralizat stătea lemn şi se uita în gol. O nepoată îi dădea din când în când să bea cu paiul dintr-o cutie de Pepsi Twist.

Alex Plîngu: „Tot ce ştiu e că nu voiam să mor“

A ajuns pe un pat de spital, dar îi mulţumeşte lui Dumnezeu că a scăpat cu viaţă. Printre victimele tragediei de la „Colectiv” se numără şi Alex Plîngu. Are arsuri de gradul II pe mână, pe coapse şi pe spate, o ureche este carne vie, iar un picior este pur şi simplu zdrobit. Durerile sunt de nedescris, spune tânărul. Cel puţin o lună de îngrijiri medicale mai are de îndurat Alex până se vindecă. Nici acum nu înţelege cum a fost posibil un aşa dezastru, nu caută vinovaţi şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu că l-a lăsat în viaţă. „Tot ce ştiu este că nu voiam să mor! Am alergat spre ieşire, dar nu am mai apucat. Am rămas jumătate înăuntru, jumătate în afară, sub greutatea celor care au căzut peste mine. Aşa m-am ales şi cu piciorul zdrobit. Prietena mea este bine, eu am scăpat cu viaţă. Asta e cel mai important! Nu ştiu cine este de vină, nu cred că a vrut cineva să se întâmple aşa nenoricire.

Aşa a fost să fie. A fost o seară foarte frumoasă, dar care s-a terminat prost”, ne-a declarat Alex Plîngu. Tânărul spune că suportă dureri îngrozitoare în tot corpul din pricina cărora abia dacă reuşeşte să mănânce sau să doarmă. „Sâmbătă noapte nu am reuşit să dorm decât două ore. Duminică am dormit patru. Mă dor toate...Mai am o lună până la recuperare, sper să fie totală”, a povestit tânărul. (Călin Radu, Alina Bucsain)

C.T. Popescu, cutremurat: „Fiul meu a cântat acolo“

Citește și: Incendiul de la Clubul Colectiv: „Când am intrat înăuntru, era o linişte desăvârşită. Se auzeau doar telefoanele sunând încontinuu“

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a vorbit ieri despre incendiul de la clubul Colectiv, în cadrul unei emisiuni Europa FM, mărturisind că este şocat de tragedie, mai ales că fiul său „a cântat acolo de trei ori cu formaţia şi ar fi fost absolut firesc să se afle acolo”. Totuşi, CTP îndeamnă la un moment de reflecţie, considerând că responsabilă este şi cultura dispreţului faţă de reguli pe care o perpetuăm cu toţii.

„Fiul meu a cântat în clubul Colectiv de trei ori cu formaţia şi ar fi fost absolut firesc să se afle acolo. Printr-o întâmplare nu s-a aflat în clubul Colectiv în noaptea respectivă. Fireşte că asta m-a şocat, m-a cutremurat pe mine personal, aşa şi în cazul altora. Dar pe câţi dintre noi îi cutremură situaţia celorlalţi, nu numai a ta, a unei rude, a unui prieten care s-a aflat acolo. Eu cred că pe prea puţini. Dacă eu sau oricare dintre noi responsabili cu închiderea unor cluburi luam măsura asta înainte să moară 30 – şi se pare că vor muri dublu în continuare acolo – , înainte să moară oricine apăream şi ziceam «trebuie închise toate bombele astea, şi alea din Centru Vechi şi alea de tablă de pe câmpie, trebuie închise», ştiti ce mi s-ar fi întâmplat? S-ar fi spus despre mine că sunt un comunist împuţit care nu lasă tinerii să se distreze”, a arătat CTP.