Ofensă în formă continuată adusă de oficiali guvernamentali limbii române

Nu cred să existe vreun fost elev aparţinând generaţiei mele căruia să nu îi persiste în memorie emoţiile încercate cu câteva zile înainte de începerea fiecărui nou an şcolar.

Dincolo de bucuria reîntâlnirii cu colegii, cu învăţătoarea, mai apoi cu profesorii, era febricitatea întocmirii listei de rechizite. Un stilou nou (Doamne, ce fericire, dacă partidul aprobase cheltuielile valutare pentru un import din China!), pixuri, creioane colorate, hârtie creponată, plastilină şi, în fine, caietele. Câte de Română şi câte de Matematică?

Româna şi Matematică. Până la urmă acesta era simbolul şcolii. „Binomul”, cum ar zice astăzi „maestrul” Ion Cristoiu şi apologeţii invenţiei cu Statul paralel. Româna şi Matematica pe care nu izbutise să le răpună urgia comunistă.

Era de neconceput că ai putea fi socotit elev bun, cu oarecare şanse de reuşită profesională viitoare, dacă nu aveai note bune, aceasta însemnând chiar să ştii „carte” sau „materie”, aşa cum se spunea pe vremea aceea, fără să fii bun la Română şi Matematică. Chiar şi mai departe, în clasele superioare, liceale, toţi elevii buni ce optaseră pentru Secţia Reală erau necondiţionat buni şi la Română.Indiferent dacă plănuiau să dea mai încolo admitere la Politehnică sau Medicină.

Pesemne, astăzi în România încă democratică, dar căreia guvernarea PSD-ALDE îi impune o tot mai accentuată tentă iliberală, lucrurile nu mai stau astfel. Poţi obţine, fără prea mari eforturi, o diplomă de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior comiţând grave greşeli gramaticale şi de lexic Indiferent că eşti declarat licenţiat în Matematică, Inginerie sau Medicină, poţi dobândi, cinstit sau prin practici imorale, un titlu de doctor în ştiinţe, poţi deveni profesor universitar şi conducător de doctorate (punând în dosar o listă de lucrări fie falsificate, fie inexistente) fără să te exprimi corect în limba română. În România lui Dragnea şi Tăriceanu  nimic nu te opreşte să fii desemnat chiar ministru al Educaţiei şi să te faci de râsul lumii vorbind despre genunche şi despre pamblici. Iar, dacă intri pentru aceste infracţiuni lingvistice în colimatorul presei ori al opiniei publice, sare şi te apără mai-marele PSD Dragnea-Trei Dosare. Doar nu e candidatul nostru profesor de Română, e inginer!, glăsuieşte ofensator la adresa unei ţări întregi baronul de Teleorman!  Şi îi mai sar în apărare candidatului şi vreo 30 de rectori. Sigur, Dragnea le înmulţeşte din pix numărul şi vorbeşte despre 45. Ce mai importă? Falsifică el Dragnea multe altele, de ce nu i-ar mai servi ei opiniei publice încă o minciună referitoare la numărul de rectori fără şira spinării şi total lipsiţi de simţul onoarei? Şi mai rău e că, între timp, minciuna a devenit realitate. Numărul universitarilor cu funcţii de conducere dispuşi la genuflexiuni politice devenind considerabil.

Puţin contează că numai câţiva dintre semnatari reprezintă instituţii de învăţământ cu reputaţie consolidată. Că unii ăşi exhibă oportunismul congenital şi slugărnicia. Ori că sar în apărarea viitorului ministru Popa-Pamblică din înalt ordin de partid. Al PSD-ului în care s-au înscris spre a-şi securiza postul. Nu importă nici că unii dintre semnatari  au pe conştiinţă nenumărate plagiate, aşa cum este cazul duduii Ramona Lilă, insa ce a făcut o miraculoasă carieră, pe modelul celei al doamnei Carmen Dan, la una dintre Universităţile arădene. Ori că eşti trimis în judecată pentru luare de mită, aşa cum stau lucrurile cu rectorul Universităţii din Oradea. De care mă mai dezic o dată şi pe această cale tocmai fiindcă nu am colaborat împreună (sic!).  

Eşti rector, carevasăzică ai drept de viaţă şi de moarte asupra Universităţii, eşti îndrituit să târăşti în mocirlă instituţia pe care o conduci prost, ducând-o spre dezastru, îţi este îngăduit să o faci de râsul lumii semnând scrisori de adeziune pentru dl. posibil ministru Popa-Pamblică, probabil tot la fel cum semnai pe vremuri, în Epoca de Aur, adeziuni şi telegrame pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

Eşti rector, carevasăzică eşti ţinut să dai curs unor interese superioare de care ţi-a reamintit un telefon binevoitor primit de la un coleg mai bine, mai profund încatenat politic şi, pe urmă, doar nu vei face tu pe Gelu Ruscanu ca pe urmă să pierzi, Doamne fereşte!, cine ştie ce indemnizaţie!

Dl. Popa-Pamblică ot Suceava e mare manager aşa că îi trecem cu vederea greşelile flagrante de limba română şi cu, siguranţă, vom primi o bună recompensă, în folosul Universităţii, fireşte! Nu mai e la mare preţ morala în zilele noastre aşa că chiar nu are rost să ne batem pentru ea prea multe cuie-n talpă!

Şi toată această ofensă în formă continuată la adresa limbii naţionale se produce în anul Centenarului. Pe care coaliţia PSD-ALDE se tot laudă că îl respectă şi îl celebrează. Despre care nu contenesc să bată apa în piuă şi unii dintre respectivii rectori. Fără a înţelege ori mimând neînţelegerea faptului că, un minim respect pentru ţara în care te-ai născut, te obligă să îi vorbeşti, în primul rând, corect limba.