INTERVIU Martorul clipelor de groază de la Londra: „Când i-am văzut cu cuţitele în mână, am aruncat cu două lăzi în ei”

Un român a fost martor ocular la atacurile teroriste de sâmbătă seara din capitala Marii Britanii. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Florin Morariu povesteşte, în detaliu, despre momentele de groază trăite, ce l-a motivat să-şi rişte viaţa şi să-i confrunte pe atacatori, dar şi despre sentimentul de teamă pe care îl trăieşte în urma tragediei.

Florin Morariu este românul tipic plecat la muncă în străinătate. Dezamăgit de actuala clasă politică, fără nicio perspectică de mai bine, dar cu ambiţie şi dorinţă de o viaţă decentă, acesta a luat calea străinătăţii acum un an şi jumătate, fără însă a uita de unde a venit şi pentru ce e acolo. Seara de sâmbătă avea să-i schimbe pentru totdeauna viaţa tânărului de numai 32 de ani originar din Iaşi. La doar câţiva paşi de brutăria unde acesta lucra, un nou atac terorist avea să zguduie Londra şi să pună pe jar forţele de securitate britanice. Filmarea pe care Florin a postat-o pe o reţea de socializare de la faţa locului, din timpul atacului, avea, la nici 24 de ore de la incident, peste 4 700 de aprecieri şi fusese distribuită de 18 574 de ori. Însă în povestea din spatele acelui filmuleţ viral veţi descoperi un om care nu doar vorbeşte despre altruism şi solidaritate, ci şi reuşeşte, în clipele acelea de cumpănă morală, să le pună în practică prin gesturi simple, dar puternice.     

„Adevărul”: Florin, spune-ne unde erai şi ce făceai când s-a întâmplat atacul?

Florin Morariu: Eram la brutăria unde lucrez, în apropiere de Piaţa Borough. Se numeşte „Ahead Bakery” şi lucrez acolo în tura de noapte. Era cam 10 şi jumătate seara şi prin geamul mare al brutăriei, care dă în stradă, am observat agitaţie, oameni care fugeau, aşa că am ieşit repede afară să văd ce se întămplă. Am oprit două femei brazilience şi le-am întrebat de ce fug. 

Ce ţi-au spus?

Mi-au spus că undeva spre pod este o dubă care a intrat în oameni. Păreau foarte agitate şi au continuat să se îndepărteze de zona spre care arătau cu degetul. 

Şi atunci ce-ai făcut?

Ce să fac? Am pus mâna pe două lăzi din acelea de brutărie şi m-am îndreptat spre locul de unde fugeau oamenii. Undeva în stânga este ieşirea din Borrow Market. Când am dat să intru acolo, am văzut patru persoane care nu fugeau. Doi indivizi aproape de mine, la câţiva paşi distanţă, şi alţi doi ceva mai în spate. În momentul acela, am văzut pe unul dintre cei care era mai aproape de mine că începe să-l lovească cu cuţitul pe un bărbat în mod repetat. Apoi a venit şi celălalt. 

Au strigat ceva?

Nu, nu ziceau nimic, doar îl căsăpeau pe omul ăsta. 

Şi tu cum ai reacţionat?

Am aruncat cu prima ladă spre unul dintre ei, dar nu l-am nimerit. Aşa că am dat şi cu a doua, care l-a nimerit pe unul dintre ei, dar nu suficient de tare cât să-l îndepărteze. Atunci a venit şi poliţia. Au intrat cu maşina direct în ei. Mie mi-au făcut semn să mă îndepărtez, aşa că am ieşit din gang-ul acela şi am început să filmez. Au dat şi cu o grenadă sau ceva de genul, dar pe mine nu m-au nimerit că apucasem să mă îndepărtez câţiva metri. 

De ce te-ai dus într-acolo? Nu ţi-a fost teamă că vei păţi ceva?

Nu pot să-mi explic exact ce s-a întâmplat. Cred că am reacţionat mai mult de frică. Mi-era şi milă de omul ăla pe care îl tăiau...Mi-a fost frică mai mult atunci când au aruncat poliţiştii cu grenada. Mi-era teamă să nu mă facă bucăţi. Dar când m-am dus la ei nu mi-a fost frică. Am întrebat o doamnă dacă au cuţite şi a zis că da. Atunci m-am gândit: Dă-i dracu'! Ce pot să-mi facă? Dacă le dau două lăzi d-astea... 

Şi după ce a venit poliţia ce ai făcut?

Eu m-am întors spre brutărie şi am început să adăpostim oamenii înuntru. În câteva clipe, care au părut ore, au intrat poliţiştii în magazinul nostru şi ne-au pus pe toţi cu faţa la perete. Cred că le era teamă ca printre noi să nu se fi ascuns şi terorişti, aşa că ne-au escortat unul câte unul afară până spre Tower Bridge. Am ieşit pe stradă şi toată zona 1 (n.r.- centrul Londrei) era închisă. Era haos şi atunci mi-a fost chiar frică. 

Cum te simţi după noaptea trecută?

Ce pot să spun? Sunt obosit, n-am dormit deloc. Mă gândesc să nu spună (n.r.- atacatorii) „uite, un leşinat de brutar ce ne-a facut” şi poate trimit pe cineva mâine peste mine la brutarie. Sunt şocat că n-a venit nimeni de la poliţia britanică să vorbească cu mine până acum. Încerci să faci un bine, dar nu ai de unde să ştii ce se întâmplă. Ăştia (n.r.- poliţia) nu-mi oferă nicio protecţie, nimic. 

Te gândeşti să pleci din Londra? Poate să te întorci în ţară?

Nu, nu aş vrea să plec. Am venit aici de nevoie, nu de plăcere şi am responsabilităţi. Am un băieţel de 7 ani pe care nu l-am văzut de ceva vreme – e aici, dar stă cu mama lui de care m-am despărţit recent – şi alte obligaţii. Eu lucrez două joburi. Noaptea în brutărie şi ziua în construcţii. Mulţi nu ştiu, dar sunt şi zile în care dorm doar două-trei ore, aşa că nu e uşor. 

Crezi că românii vor fi priviţi altfel în Marea Britanie datorită gestului tău?

Sper să ne trateze mai bine, să-şi dea seama ca nu toţi suntem hoţi. Să ştii de la mine că aici mai sunt sute de români care ar fi facut exact ca mine.