Puţin a contat pregătirea şi competenţa lor profesională. Nu a interesat pe nimeni, pe nimeni dintre cei ce le-au acordat entuziast şi cu mare simţământ partinic, că unii dintre cei care ocupă astăzi înalte funcţii au studii universitare precare, doctorate dubioase, foarte adesea dovedite ca plagiate. Nici faptul că unii dintre miniştri, începând cu cel al Educaţiei Naţionale, habar nu au să mânuiască, aşa cum se cuvine limba română. Importante au fost doar apartenenţa politică, voinţa actualului preşedinte al PSD, Liviu Dragnea, şi servilismul arătat acestuia. Totul justificat prin faptul că avem de-a face cu un guvern politic a cărui componenţă este decisă de forurile de conducere ale partidului. Iar partidul înseamnă azi penalul Liviu Dragnea. Dragnea-Trei Dosare.

Asemenea unor premieri de paie din vremea domniei geniului Carpaţilor- indiferent că a fost vorba despre Manea Mănescu, Ilie Verdeţ sau Constantin Dăscălescu - nici prim-miniştri ce s-au perindat pe la Palatul Victoria din ianuarie 2017 şi până astăzi - adică Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose - nu au avut nici cel mai mic drept în a-şi stabili colaboratorii ori a le cere revocarea atunci când au socotit că aceştia nu-şi fac aşa cum se cuvine datoria.

În timpul lui Nicolae Ceauşescu se recurgea la povestea hotărârilor CePex şi atunci când se numeau ori se roteau miniştri, hotărâri ce nu făceau decât să confirme ceea ce se numea rolul conducător al partidului. La 28 de ani de la Revoluţie, în acelaşi fel, matematic la fel procedează mai marii social-democraţiei din România, recte Liviu Dragnea. Partidul e mai departe în toate, iar conducătorul este tot infailibil.

Dacă mai aveam nevoie de o dovadă în sensul acesta, am primit-o la capătul conferinţei de presă convocată ieri seară numai şi numai spre a-şi spăla imaginea şi a nu-şi lăsa onoarea nereperată de insa care încă ocupă postul de ministru de Interne. Fosta secretară de şcoală generală din Videle, o ambuscată, pe numele ei din buletin Dan Carmen.

Sus-numita şi-a început tirada dând încă o dată cu tifla limbii române- ne-a gâdilat în mod neplăcut urechea, pronunţând un deranjant optisprezece - şi a încheiat-o dându-i cu tifla premierului Tudose. Doamnei Carmen Dan, protagonista unui scandal mediatic cât casa, nu i-a fost defel jenă, - jena nu are trecere în politică, cu atât mai puţin la PSD -, ştiindu-se protejată de megieşul ei Dragnea Liviu, să spună, e drept, pe ocolite, că nu dă doi bani pe cererea de a-şi înainta demisia formulată miercuri seară de superiorul ei direct, Mihai Tudose. Va pleca din ministerul unde deţine un post pentru care nu o recomandă nimic şi la care neam de neamul ei nu visa să ajungă vreodată (în comunism, doamna Dan putea visa să lucreze în Ministerul de Interne, cel mult în calitate de organizator de spectacole, adică de vânzătoare de bilete la Ansamblul Ciorcârlia), numai şi numai dacă i-o va cere partidul. 

Indiferent câte năzbâtii va mai comite graţioasă ei persoană de acum încolo. Şi cât de respingătoare va fi ea în ochii populaţiei ce îi plăteşte salariul.