Dl. Goe, în anul pandemiei

Anul acesta pare-se că noi, românii, am fost niţel mai silitori decât dl. Goe. Aşa că nu a fost nevoie ca mamaia şi mamiţa să ne ducă, preventiv, la Bucureşti, de 10 Mai.

Am făcut un pic de economie, deşi nu-i vorbă că până mai deunăzi am fost destul de cheltuitori. Poate chiar prea cheltuitori. Ne-am dat banii complet aiurea pe tot felul de bunuri de larg consum ultimul răcnet, ne-am procurat şi cel mai recent model de plasmă, şi le dernier cri tip de smartphone sau de iPhone, am fost şi în vacanţe luxoase, iar cei cu ceva mai mare dare de mână au făcut demersuri în vederea schimbării automobilului proprietate personală. Că doar cel existent e vechi, e în uz din anul 2018, şi nu se face, mă înţelegi, nu cadrează cu fizicul şi pregătirea noastră să fim văzuţi cu o astfel de rablă.

Pentru a ne face toate chefurile, am luat credite consistente de la bancă, nu ne-am prea uitat pe contracte, în ce condiţii şi cu ce dobânzi, nu am făcut nici urmă de investiţii, nu am pus nici un ban deoparte. Am crezut în ce ne-a spus guvernul PSD, am trăit cu iluzia că avem cea mai mare creştere economică din UE, tot la fel cum, până în 2008, am dat crezare balivernelor lui Tăriceanu.

Când a dat peste noi pandemia, unora dintre noi li s-au suspendat contractele de muncă, am fost trimişi în şomaj tehnic, ne-am cam speriat niţel, dar ne-a venit inima la loc în clipa în care ne-a sărit în ajutor  guvernul care, în primul rând fiindcă anul acesta vor fi alegeri, a dat noian de amânări. Numai că atunci când acestora le va trece suspendarea şi le va veni sorocul plăţii, vom vedea că suntem mulţi dintre noi cu buzunarele goale şi nici nu mai avem nici urmă de loc de muncă. Pentru moment însă, am trecut clasa, aşa că ne putem socoti chiar mai serioşi şi mai merituoşi decât dl. Goe,

Cam la fel se comportă şi guvernul. Îşi freacă mâinile de fericire. Îndeosebi actualul ministru al Finanţelor, dl. Florin Cîţu, care le-a dat urgent cu tifla celor din conducerile partidelor din Opoziţie la primirea veştii că agenţia de rating Standard and Poor’s ne-a menţinut ratingul, oricum negativ, la categoria junk. Predecesorul său la minister, dl. Eugen Orlando Teodorovici, cu aerul lui de playboy în mare vogă în anii ’70, dă instantaneu în icter negru, în vreme ce olteanca ostrogotă Lia Olguţa Vasilescu ameninţă cu moţiunea de cenzură dacă dl. Cîţu&co nu vor mări pensiile cu 40% din septembrie. Aşa cum a promis ea, pe vremea când PSD era la guvernare şi făcea planuri din cuţite şi pahare, fără să-i pese de situaţia reală a vistieriei Statului şi de avertismentele economiştilor. Ale celor adevăraţi, şi nu de zicerile iresponsabililor Dragnea, Tăriceanu şi Darius Vâlcov.

Ameninţător este şi dl. Victor Ponta care ar vrea şi el trimiterea la plimbare a guvernului. Nu o poate face singur, la o adică cu ce a mai rămas din partidul lui, Pro România, nu ar putea constitui nici măcar un comitet de scară cât de cât credibil. Speră, dă din coate, se luptă să îi convingă să i se asocieze în noua lui aventură pe cei din PSD. Care ştiu că pot să o facă, de fapt ei pot face orice, la o adică. Au de partea lor şi majoritatea parlamentară, dar şi atât de compromisa CCR. Nu îl au pe şeful Statului, or acesta desemnează premierul. Şi pe urmă intervine un calcul. E mult mai avantajos ca în campania electorală să poată spune că ei ar fi mărit pensiile, în vreme ce PNL nu a făcut-o. Asta dacă nu cumva peneliştii vor cădea în greşeală şi de dragul voturilor îl vor livra pe tavă pe dl. Goe, adică pe noi, gulerelor albe de la FMI. Sper că, totuşi, nu vrea să vadă vreun alter ego al celebrului Pol Thompson.

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c. ioan stănilă, (cazuri clinice evidente), lucifer, herr, victor nagy, zâna-măseluţă şi, new entry, aspida. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro