Dezbatere Historia: Marile ameninţări ale secolului nostru. „Războiul terorist general împotriva Occidentului cred că are şi o componentă rusească”

Lumea vestică şi valorile occidentale se confruntă cu cele mai mari ameninţări de la încheierea Războiului Rece, iar politica agresivă a Rusiei creşte semnificativ tensiunile în Europa de est. De altfel, în opinia generalului Constantin Degeratu, există o „componentă rusească” în „războiul terorist general împotriva Occidentului”.

Politica Rusiei în Ucraina şi anexarea Crimeei au demonstrat că NATO şi implicarea SUA pe continentul european reprezintă în continuare garanţia de securitate în această zonă a lumii. Primele măsuri au început să fie puse în aplicare. La ce ne putem aştepta în următoarele luni din partea Rusiei? Ştie România ce trebuie să facă? S-a discutat pe aceste teme la dezbaterile Historia cu generalii Constantin Degeratu şi Alexandru Grumaz. O emisiune moderată de Ion M. Ioniţă, redactor-şef Historia.

Se marchează 100 de ani de la o pagină neagră a istoriei lumii: masacrul armenilor. Istoria vine mereu în actualitate. În mai vom sărbătorii cu toţii încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Rusia şi Occidentul nu împărtăşesc acelaşi punct de vedere. Ce face România în această situaţie complicată? Discutăm despre marile ameninţări cu generalii Alexandru Grumaz şi Constantin Degeratu, doi analişti extraodrinari. Bine aţi venit! Pentru început, domnule Degeratu, care este situaţia de acum din est?

Aparent suntem într-o stare de calm, a cărei început a fost marcat de al doilea acord de la Minsk. Dintr-o anumită perspectivă, putem spune că ne aflăm într-un trend pozitiv. Însă, sunt semne îngrijorătoare că motivele crizei nu s-au epuizat şi că Rusia continuă să fie agresivă. Lăsând la o parte războiul psihologic care se animă, cred că există o componentă importantă: războiul terorist general împotriva Occidentului cred că are şi o componentă rusească. Rusia, deşi are dificultăţi economice mari, menţine ritmul pregătirilor militare. Faptul că se continuă exerciţiile militare şi că apar aproape zilnic elemente de noutate în tehnica afişată demonstrează Rusia are în continuare planuri de extindere acestei acţiuni care vizează, cel mai probabil, recuperarea Ucrainei. 

La ce să ne aşteptăm în continuare în Ucraina?

Ucraina se îndreaptă spre un conflict îngheţat. Putin este într-adevăr la el acasa şi naţionalismul rus este revigorat complet, dar situaţia în Europa este mult mai complexă. Apar şi fisuri trans-atlantice. În Europa a rămas un singur lider care devine din ce în ce mai implicat în politică, nu doar în economie: Germania. Foarte multe dintre aranjamentele care ies la suprafaţă sun încheiate în subterane. Lăsând la o parte că dacă privim agenda Departamentului de Stat american, Ucraina nu este pe primul loc. Acolo este Statul Islamic, Asia şi abia apoi Ucraina. Se schimbă generaţiile, iar cea a celui de-al doilea Război Rece iese din scenă. La Washington vin oameni noi, cu legături în Asia, au alte priorităţi. Coreea de Nord este o situaţie impredictibilă, la fel ca şi Putin. Cert este că acum Crimeea a devenit un fel de portavion de unde Rusia poate lansa un atac în orice direcţie. În aceste condiţii ne întrebăm cine a avut grijă de Europa? America. Cine are în continuare grijă: America. Mai mult, acum câteva zile, unul din subcomitetele pentru serviciile armate din Congres a luat decizii importante: finanţare pentru următorii ani. Acolo este un capitol special pentru Rusia. Cum că trebuie redusă sau sistată cumpărarea de servicii spaţiale de la ruşi. Această cumpărare poate fi continuată doar cu o documentare solidă în spate. De asemenea, se anunţă upgradarea bazei Deveselu şi a bazei poloneze, foarte important pentru România. Totul până în 2018. Şi mai există ceva: SUA la ora actuală negociază cu Iranul acordul nuclear. Acum Putin a spus că vinde rachete Iranului. Aceste rachete sunt specificate în raport: orice livrare de S-300 să fie notificate Congresului. Toată flota de avioane nu rezistă în condiţiile în care aceste baterii sunt operaţionale.

Care este motivaţia reală din spatele scutului de la Deveselu?

Constantin Degeratu: Europa trebuie să se trezească şi trebuie să ieşim din ipocrizia în care ne jucăm. UE s-a dezvoltat economic sub protecţie americană şi acum ne plângem de pericol rusesc. Dacă e să fim sincer, pericol nuclear nu există, pentru că se neutralizează la nivel strategic. Noi vrem prosperitate păzită de americani, în condiţiile în care PIB-ul european îl depăşeşte pe cel american. Problema noastră este că ne preocupăm de probleme false. Europa are patru frontiere: nordică şi vestică sunt sigure, cea sudică cu probleme de migraţie şi cea cu probleme, cea estică. Pentru asta Consiliul Europei nu s-a întrunit niciodată. Este problema noastră: noi nu facem nimic aici. Vrem să trăim bine păziţi de alţii. Avem mai mult decât capacitatea să ne apărăm. Există resurse umane, dar nu ne asumăm soarta. Din 2012, la capitolul securitate, statul român nu există. Primul lucru de făcut este să răspundem ameninţărilor ruse. Dacă Ministerul lor de Externe ne-a ameninţat, iar şeful Statului Major al Armatei Ruse ne-a spus că rachetele sunt îndreptate către noi, ce face Ministerul nostru de Externe? Aţi văzut asemenea reacţie? Nu. Am cerut noi România ceva? România de trei-patru ani face un singur lucru: că nu există pericol militar, că ne apără NATO şi că nu se amestecă în ciorba ucraineană. Există mecanisme de rezolvare, există obligaţia UE de apărare a graniţelor. 

Problema bugetului militar există doar între partide. În Polonia există legea de 2% din buget către militar. 

Pentru că Polonia este un stat responsabil.

Polonzii se raportează la istorie. Are dreptate domnul general.

Europa doar doarme.

Nu are viziune comună, nu are o viziune asupra a ce se întâmplă în est. 

Dacă vă uitaţi atent, în marile capitale, cum ar fi Washington, există conferinţe săptămânale sau zilnice ale purtătorilor de cuvânt. Eu nu cunosc unul sau doi purtători de cuvânt. Nu există. Acest dialog între societatea civilă şi intituţie nu există. Eu dacă aş fi fost în situaţia aceasta, aş fi ieşit pe post, aş fi convocat.

Pe care post? Televiziunea Română este complet absentă şi adesea este diversionistă, care mai degrabă par propagandă rusească.

Grecia are o poziţie delicată financiar, şi caută bani la Moscova, Ungaria are o relaţie privilegiată cu Moscova, Cipru are baze ruseşti. Am senzaţia că totul în jurul României se prăbuşeşte şi noi trebuie să găsim o soluţie de supravieţuire. Există la ora actuală în largul mării, lângă Scoţia, un exerciţiu naval în care participă 14 ţări. Noi nu. Polonezii participă cu o singură navă, dar sunt acolo. Polonia şi-a consolidat legătura cu Occidentul nu doar prin contracte militare. Noi vrem o relaţie cu Polonia, dar nu facem nimic. 

Constantin Degeratu:

Societatea poloneză a recunoscut pericolul din urmă cu 10 ani. NATO se mişcă, alte ţări membre NATO. Summitul din Ţara Galilor arată că NATO s-a trezit şi a luat hotărâri, însă hotărârile care depind de România nu sunt îndeplinite. Comandamentele trebuie să conducă trupe, însă trupe la noi nu există. În primul rând ne trebuie o aviaţie capabilă să descurajeze o intervenţie aeriană. Trebuie să avem o apărare a spaţiului aerian în orice moment, trebuie să avem brigăzi capabile să ducă lupte ca cele din Ucraina. Armata română nu are niciun tanc capabil să ducă o luptă în condiţii moderne. Problema este a noastră ca stat: armata are un comandat, care este preşedintele. Zece ani a fost unul singur. Care sunt cele zece măsuri care ar fi dus la creşterea capabilităţilor militare pe măsura riscului? Nu există niciuna. Suntem în criză, sunt mecanisme de criză. Securitatea naţională este în criză, şi mărirea bugetului apărării nu mai trebuie supusă UE. 

Alexandru Grumaz:

Voinţa politică de a face ceva şi capacitatea militară, acestea sunt condiţiile. 

Constantin Degeratu:

Nu s-a auzit de nimic din partea Guvernului pentru descurajarea pericolului rusesc. Forţa militară are rolul de a descuraja.  Să nu ne gândim că ştie el statul ce face, fără suportul opiniei publice, conştiente de pericol, nu există capacităţi de apărare.

Gen. Alexandru Grumaz (stânga) şi gen. Constantin Degeratu (dreapta) FOTO Dorin Constanda