Cum pregătesc parlamentarii şi guvernanţii sfârşitul TVR

EBU, adică Uniunea Europeană a Televiziunilor Publice, o organizaţie de tip non-profit ce reuneşte sub umbrela sa asiguratoare, între altele, şi de o seamă de avantaje financiare, atunci când vine vorba despre contractarea drepturilor de televiziune pentru o seamă de importante evenimente, a făcut vineri un anunţ devastator.

Un anunţ care, în mod normal, prin consecinţele sale, prin termenii în care este formulat, prin argumentaţia care însoţeşte decizia conţinută în el ar trebui să îi facă să intre în pământ de ruşine şi pe parlamentari, şi pe guvernanţi. Am în vedere comunicatul prin intermediul căruia respectivul organism european, din care Televiziunea Română face parte din anul 2007,- adică exact anul în care România a fost admisă în UE- face cunoscută decizia în conformitate cu care SRTV îi este interzisă participarea la ediţia din anul acesta a Eurovision. O premieră în istoria EBU, a Eurovision şi, nu în ultimul rând, a TVR. Interdicţia, de fapt excluderea, descalificarea, e motivată prin faptul că Televiziunea publică din România, cea despre care se face vorbire şi în Constituţia ţării, ei revenindu-i obligaţia de a-i asigura, alături de Radio România, oricărui cetăţean român dreptul la liberă informare, nu a plătit, în pofida avertismentelor repetate, o datorie cumulată de 14,56 milioane de euro. Punând astfel în pericol însăşi funcţionarea, în bune condiţiuni, a organizaţiei europene.

Hotărârea făcută publică vineri pune, practic, serviciul public din România în afara EBU. Ceea ce înseamnă că, în viitorul previzibil, TVR nu va mai putea transmite o seamă de evenimente, majoritar competiţii sportive, ale căror drepturi de preluare şi de difuzare au fost negociate şi contractate graţie statutului de membru al respectivei organizaţii.

Ce semnifică însă, de fapt, decizia EBU, dincolo de faptul, regretabil şi dezonorant, că România nu va participa la finala Eurovision? Şi că va pierde, rând pe rând, o serie de alte facilităţi a căror dispariţie o vom resimţi, în primul rând, noi, telespectatorii?

Mai întâi că EBU a pus în cui orice speranţă că vreun factor responsabil din România, fie el Parlament sau Guvern, ar fi cât de cât interesat să salveze TVR de la ceea ce poate fi mai rău.

În al doilea rând că perspectiva insolvenţei, ce pare a fi agreată atât de Executiv, prin Ministerul de Finanţe, cât şi de majoritatea parlamentară, e privită de EBU nu doar ca o primejdie la adresa funcţionării la întreaga capacitate şi la parametri normali ai serviciului public de televiziune din România, ci şi ca certificarea dispariţiei oricărei şanse ca TVR să îşi achite în viitorul previzibil obligaţiile financiare restante.

În al treilea rând, că EBU şi-a pierdut răbdarea. Că nu mai este dispusă să trimită scrisori şi apeluri Guvernului şi Parlamentului, scrisori şi apeluri la care nimeni nu se îndeletniceşte să formuleze niciun fel de răspuns. O tăcere care numai europeană nu e.

Se prea poate ca hotărârea EBU să fi fost determinată şi de detaliul că, la ora actuală, Televiziunea Română nu are nici măcar un director general interimar. Că a devenit sat fără câini. Nu că înainte era substanţial altfel. Şi că pentru asta ar trebui să răspundă în faţa legii domnii Tudor Giurgiu, Alexandru Sassu, Alexandru Lăzescu, Claudiu Elwis Săftoiu şi Stelian Tănase. Deocmadată, culmea nesimţirii şi a tupeului, Stelian Tănase dă interviuri şi sfaturi.

Divizat de jocuri şi pasiuni politice, de voinţa partidelor de a-şi subordona postul public de televiziune prin desemnarea unui preşedinte-director general cât mai obedient unui anume grup, Parlamentul lungeşte la nesfârşit procedura alegerii pdg-ului. În vreme ce guvernul bezmetico-tehnocrat condus de tot mai dezamăgitorul domn Dacian Cioloş refuză să activeze ordonanţa care i-ar permite numirea unui şef interimar. Dorind să scape astfel de orice răspundere, Guvernul repetă oricui are vreme şi răbdare să îi asculte bazaconiile că responsabilitatea pentru prezentul şi viitorul TVR cade strict în sarcina Parlamentului. Şi că a pune datoriile acumulate în decursul a zece ani doar în sarcina sa e incorect.

De altminteri, vineri, purtătorul de cuvânt al Executivului, dl. Dan Suciu, altminteri un om respectabil, a pus placa binecunoscută, declinând acelaşi text în conformitate cu care Guvernul nu are cum să sară în ajutorul TVR. Că nu îi poate plăti datoriile fiindcă, dacă ar face asta, ar acorda postului public un nepermis ajutor de stat, ar încălca regulile europene şi legile concurenţei. Admitem că aşa stau lucrurile. Dar şi în aceste condiţii, câteva întrebări pe adresa Guvernului rămân în picioare. Ca de pildă:

1. De ce nu ia Guvernul României nicio măsură legată de majorarea taxei tv, de obligativitatea efectivă a plăţii acesteia şi de modalităţile prin care aceasta este colectată?

2. De ce nu revizuieşte şi relaxează acelaşi guvern, prin ordonanţe de urgenţă, de la care în alte domenii nu se dă în lături, cadrul legislativ tot mai împovărător din 2005 încoace în care se desfăşoară activitatea Societăţii Române de Televiziune?

3. De ce rămâne guvernul Cioloş surd la toate apelurile referitoare la plata de TVA la care este obligată SRTV în urma unor măsuri cu caracter arbitrar luate de guvernele anterioare? De ce nu le corectează?

Adoptarea unor măsuri de urgenţă care să uşureze existenţa TVR, supravieţuirea ei, unele dintre aceste măsuri derivând din chiar întrebările formulate mai sus, este stringentă. Nu pentru că TVR nu se duce anul acesta la Eurovision şi poate nici măcar fiindcă aceeaşi TVR pare să fie cu un picior afară din EBU. Ci din cu totul alt motiv. Mult mai grav.

Vestea referitoare la Eurovision şi EBU a pus în umbră o ştire încă şi mai gravă. Tot vineri, SRTV a primit vestea în conformitate cu care, tot din cauza datoriilor acumulate, Petrom i-a blocat cardurile pe baza cărora se făcea aprovizionarea cu combustibil a parcului auto din dotare. Asta înseamnă că deplasările la filmări sunt compromise. Şi că nu va mai fi produsă nici o emisiune nouă. Puţinii bani care mai sunt încă disponibili vor fi folosiţi de cei de la Ştiri. Atât timp cât vor fi. Mai departe…

Ce se va întâmpla în cazul acesta cu dreptul constituţional la informare? Ne pot oare da domnii Cioloş, Tăriceanu, Zgonea vreun răspuns? Dar garantul Constituţiei, preşedintele Klaus Iohannis? Omul care are bani, de la Stat, de la Guvern, de la Parlament, pentru plecarea în week-end-ul său prelungit la Sibiu.

Şi tot vineri s-a aflat că Parlamentul va lucra în perioada campaniei electorale doar două zile pe săptămână. Numai lunea şi marţea. Ceea ce presupune că nu va prea avea timp să îşi amintească de soarta TVR. Ori că îşi va aminti de ea doar atunci când parlamentarii vor afla că nu se vor mai putea vedea pe ecranele Televiziunii publice deoarece acesteia i-a fost tăiată până şi alimentarea cu energie electrică.