Alina Mungiu-Pippidi: De ce ratăm ONU şi alte jelanii româneşti

foto: MAE

Tot plouă cu lamentări despre cum pierd românii şi la ce umilinţe sunt supuşi. Pe scurt, nu avem ce aştepta internaţional dacă acasă nu facem o treabă mai bună în a ne reconcilia şi a face împreună un plan de evoluţie. Am zis evoluţie, nu involuţie, cum văd de vreo doi ani încoace. Trei mostre:

Tot plouă cu lamentări despre cum pierd românii şi la ce umilinţe sunt supuşi. Trei mostre:

– Am pierdut în faţa Estoniei un loc în Consiliul de Securitate. De ce l-am fi cîştigat? Estonia e cea mai de succes ţară din estul Europei, prima în euro, model global de cum a lichidat cu corupţia, digitalizare, etc. România e reprezentată de un şef al statului care a spus chiar el să nu primim preşedinţia europeană şi de un prim ministru care nu se bucură nici în ţara sa un minim de respect. Nici mitul că nu ne mai iubesc arabii (era mai preocupant dacă ne iubeau şi de ce). Nu aveam nevoie de niciun loc în Consiliul de Securitate, suntem ţara în care nu mai există un editorial pe probleme de politică externă care să nu fie scris la SIE, iar viitorii diplomaţi învaţă de la Valentin Stan, omul cu computerul, Ioan Mircea Paşcu sau trupa de teologi care au scos de ziua Europei un supliment Dilema că de ce nu e Europa mai creştină. Măi, meritocraţilor, hai să concepem şi varianta că au cîştigat estonienii că sunt mai coerenţi, mai competenţi şi mai adecvaţi ca noi. Cînd o să avem măcar o revistă decentă print pe probleme internaţionale, un departament de relaţii internaţionale demn de acest nume şi măcar vreo mie de citări la toată comunitatea academică din domeniu din universităţile româneşti atunci să mai redeschidem discuţia. Sigur, avem o Academie de Informaţii şi un establishment de securitate super competent, care moare să se ocupe de securitatea lumii întregi, nu doar a ţării, dar vezi că lumea, nerecunoscătoare, nu vrea.

– Tot nu intrăm în OCDE, prilej periodic pentru unii să facă titluri că iarăşi am ratat intrarea. De fapt, nu am fost niciodată chiar aproape să intrăm, iar dacă intrăm noi şi Peru, care şi ei se agită, e sfîrşitul oficial al standardelor OCDE de bună guvernare. Noi umplem lumea de ordonanţe în toate regimurile, că sunt tehnocratice sau politice, că sunt de dreapta sau de stînga, şi pe urmă vrem în OCDE? Avînd în vedere ce puţin am evoluat, nu avem ce căuta. Citiţi săptămânal topul achiziţiilor publice pe România curată şi scorecardul de la DG Growthpe public procurement ca să vă luaţi cu mînile de cap: iarăşi firme de politicieni care licitează singure (unii s-au ales europarlamentari!), iarăşi firme ale serviciilor secrete în faţa cărora cele pe bune pierd, s-au deteriorat toţi coeficienţii, etc. Faceţi pact pe bună guvernare între partide cu standardele OCDE dacă vreţi să ajungeţi acolo – dar să nu mai îmi pierd vremea, nu?

– Finalmente, MAE ungar l-a chemat pe ambasadorul nostru la explicaţii despre Valea Uzului. Sigur, Orban şi guvernul lui suflă în foc, dar tocmai pentru că ştim am putea da şi noi dovadă de mai multă minte? Ca să priceapă toată lumea, primarii nu au de ce construi monumente noi în cimitire istorice, nici cînd au jurisdicţie! Da, aşa cum am povestit în Transilvania subiectivă, există versiuni diferite ale istoriei la maghiari şi la români, adînc legate de stima de sine a oamenilor şi istoria lor personală. Morţii şi cimiterele sunt mai ales un subiect sensibil şi peste tot în lume vezi provocări pornite de la pasiunea unora de a construi monumente funerare peste mormintele altora. Mi-era simpatic George Simion, dar sare peste cal, ce face e periculos şi iresponsabil. Prin Facebook poţi strînge imediat sute de oameni de ambele părţi să se împingă acolo. Oricît de normală pare o ţară, aşa ceva e uşor de detonat oricînd. Avem deja aproape un genocid în Burma provocat de instigări pe Facebook. Nu mai suflaţi în foc! Lăsaţi morţii în pace şi faceţi monumente noi unde vreţi, dar nu în cimitire vechi! Nu mai intraţi acolo, nici unii, nici alţii, fără demonstraţii, slujbe ale unora veniţi de la distanţă (staţi la voi, rugaţi-vă pentru morţii voştri), lanţuri umane şi alte asemenea. Nu se poate găsi o soluţie cîtă vreme se suflă în foc şi e atmosfera asta. La fel, umblă unii să caute cine a votat cu UDMR la Craiova sau la Bacău şi cer mare anchetă. Vedeţi-vă de treabă! Şi în anul 2000 a votat lumea cu UDMR în Bucureşti că nu avea cu cine vota! Şi, oricum, nu e treaba românilor cine îi votează pe maghiari şi invers! Eu cred că vouă vi s-a urît cu binele! Prea uşor uităm că Bosnia era o ţară cam la nivelul nostru de dezvoltare de azi cînd a explodat conflictul. Măcar asta cu ungurii părea o problemă rezolvată, nu se lasă unii pînă nu strică şi asta.

Pe scurt, nu avem ce aştepta internaţional dacă acasă nu facem o treabă mai bună în a ne reconcilia şi a face împreună un plan de evoluţie. Am zis evoluţie, nu involuţie, cum văd de vreo doi ani încoace.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată