Academia Română încearcă să acopere vânzarea frauduloasă a Palatului Coandă

Vânzarea etajului Palatului Coandă face obiectul unei anchete penale FOTO: Adevărul

În urma publicării articolelor ,,Vânzarea Casei Coandă: o mare hoţie la Academie” şi ,,Bâlbe în vânzarea Casei Coandă“, Academia Română a încercat să justifice vânzarea drepturilor asupra imobilului de patrimoniu prin refuzul statului de a restitui proprietatea.

„Adevărul” a dezvăluit cum secretarul general al Academiei Române, Ion Păun Otiman, a vândut ilegal unor rechini imobiliari o parte din casa lui Henri Coandă, donată statului român de urmaşii marelui savant.

Într-un drept la replică al Academiei, remis redacţiei, se precizează că „Academia Română, în calitate de proprietar, ulterior preluării şi trecerii abuzive în proprietatea statului a părţii din imobilul Casa Coandă – proprietatea privată a instituţiei noastre, a iniţiat toate procedurile legale, pe cale administrativă şi judiciară, în vederea recuperării imobilului preluat în mod abuziv de către stat, demersuri care nu au fost soluţionate de instituţiile abilitate până la data cesionării drepturilor asupra imobilului”.

Auditorii Curţii de Conturi, care au stabilit că vânzarea imobilului s-a făcut ilegal, contrazic susţinerile Academiei Române. Potrivit actului de sesizare a Parchetului General, pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual, din 2004 şi până în februarie 2008, dată la care au fost vândute drepturile asupra etajului Casei Coandă, Academia nu a făcut niciun demers de recuperare a imobilui.

În 2004, a fost adoptată Legea 564 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române, care permitea recuperarea de către Academie a bunurilor preluate abuziv de statul comunist. Se deschisese astfel calea legală de negociere cu RA-APPS pentru retrocedarea Casei Coandă. Academia a preferat însă să-l mandateze pe omul de afaceri George Jipa să recupereze imobilul şi să-l vândă partenerei acestuia de afaceri, Marina Vivien Slivinschi.

Academia avea nevoie de bani

În dreptul la replică se mai precizează şi cum au fost cheltuţi banii obţinuţi din tranzacţia imobiliară: “Întrucât în perioada anului 2007 a existat riscul lipsei spaţiului necesar desfăşurării activităţii Institutului de Cercetări Socio-Umane “Gheorghe Şincai” din Târgu-Mureş al Academiei Române, în şedinţa din data de 19.12.2007, membrii Biroului Prezidiului Academiei Române, format din Preşedintele Academiei Române, acad. Ionel Haiduc, vicepreşedinţii: acad. Marius Sala, acad. Dan Berindei, acad. Florin Filip, acad. Marius Iosifescu şi acad. Păun Ion Otiman – Secretar General Biroul Prezidiului Academiei Române, au aprobat oferta de 350.000 Euro a doamnei Slivinschi M.Vivien privind cesionarea de către Academia Română a drepturilor asupra imobilului – apartament Casa Coandă. În baza aprobării cesiunii de către Biroul Prezidiului Academiei Române, a fost încheiat contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 şi semnat de Secretarul General al Academiei Române, acad. Păun Ion Otiman în temeiul art. 39 din Statutul Academiei Române”.

Potrivit raportului Curţii de Conturi, atunci când a semnat împuternicirile pentru cedarea drepturilor asupra clădirii, Ion Otiman nu a avut acordul Prezidiului Academiei Române. Tranzacţia imobiliară a încălcat şi Legea patrimoniului naţional, vânzarea făcându-se fără avizul Ministerului Culturii. Mai mult, reprezentanţii ministerului avertizaseră Academia Română, printr-o adresă, că vila este monument istoric, iar statul are drept de preempţiune.

Prin vânzarea imobilului, a fost încălcată şi condiţia donaţiei. Apartamentul de la etajul întâi al Casei Coandă fusese donat de Aida Popovici, sora lui Henri Coandă, cu condiţia amenajării în acest spaţiu a unui muzeu memorial. Potrivit legislaţiei, dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere, fie executarea sarcinii, fie revocarea donaţiei.

Tranzacţia imobiliară, anchetată de procurori

Potrivit surselor de la Curtea de Conturi, pe tot parcursul auditului, care a avut loc în perioada martie-iunie 2012, reprezentanţii Academiei Române  au avut o atitudine obstrucţionistă, refuzând să prezinte o serie de documente, precum cele din care rezulta încasarea preţului cesiunii.

Constatările Curţii de Conturi au fost trimise la Parchetul Curţii Supreme, faptele constatate prezentând “indiciile săvârşirii unor fapte de natură penală”. Este vorba de abuz în serviciu contra intereselor publice, neglijenţă în serviciu şi fals intelectual.